"Costumele" implinesc noua ani de la premiera. Spectacolul aniversar, in regia lui Dan Puric, are loc joi 27 martie, de la ora 19.00 la Sala Rapsodia. Dan Puric povesteste cu fantezie si umor, folosind un limbaj universal, in care pantomima, dansul, stepul, au virtutile unui scenariu, fiind teatralizate. 100 de costume apartinand scenografilor Dragos Buhagiar si Irina Solomon, sunt animate de o trupa de tineri actori talentati ai Compania de teatru Passe-Partout .
Din distributie fac parte: Carmen Ungureanu, Adrian Horobet, Ileana Olteanu, Richard Bovnovczki, Dragos Huluba, Violeta Totir, Dana Cavaleru, Lucian Maxim, Vlad Oancea, Oxana Moravec, Andrei Vasluianu, Ioana Visalon, Ion Parea, Adriana Butoi, Adriana Nicolae, Adelaida Zamfira, Nicolae Nastasia, Ramona Cutina, Mircea Cristescu.
"Costumele" au surprins prin povestea lor cu totul lipsita de cuvinte, dar extraordinar de graitoare prin materialitatea frapanta, viu colorata si bine ritmata a semnificantului, iar, pe de alta parte, prin generoasele si incitantele sale semnificatii, pline de poezie si tandrete ori de un naucitor umor, incheiate cu acel emotionant ceremonial-omagiu la adresa teatrului, pe cit de vechi, pe atit de capabil de innoire. (Ion Parhon)
Un spectacol care a colindat lumea participand la multe festivaluri internationale. Dan Puric povesteste cu fantezie si umor, folosind un limbaj universal, in care pantomima, dansul, stepul, au virtutile unui scenariu, fiind teatralizate. 100 de costume apartinand scenografilor Dragos Buhagiar si Irina Solomon, sunt animate de o trupa de tineri actori talentati.
"Ideea Irinei Solomon, si a lui Dragos Buhagiar de a face un spectacol al costumului de teatru, m-a incitat. De ce?...Pentru ca un costum de teatru care si-a consumat existenta artistica si sta aruncat undeva, intr-o magazie, contine intotdeauna o energie ascunsa, acel "altceva" pe care l-ar fi putut trai. Acel "altceva" m-a incitat pe mine, in masura in care noi,ca oameni nascuti inca o data, am avea sansa incredibila a unui "altceva". Exista intotdeauna intr-un om o parte "netraita" de viata, o energie in forma latenta care-si asteapta momentul de desfasurare. Asa si in costumul de teatru, dincolo de destinatia lui precisa pe care si-a consumat-o o data cu proiectul teatral, ca pe un destin implacabil, exista o forta a lui nedescatusata. Cu acea "forta" am vrut eu sa ma joc".(Dan Puric)
