André Scrima(1925-2000), monah ortodox de origine română, a viețuit pentru mai bine de trei decenii în Liban (1961 – 1991), între mănăstirea ortodoxă antiohiană Sfântul Gheorghe, din localitatea druză Deir-el Harf și Beirut, unde a predat la Universitatea Saint-Joseph și la Universitatea Saint Esprit, Kaslik. Cu o solidă pregătire filosofică, teologică, deopotrivă în matematici și fizică, André Scrima a fost mintea strălucită a exilului românesc, revoluționar prin introducerea unei hermeneutici vii, dar și prin operarea cu un limbaj fenomenologic în studiul fenomenului religios tout court.

afis „Mostenirea lui Andre Scrima in Liban”Foto: Colegiul Noua Europa

Colegiul Noua Europă, Institutul de Istorie a Religiilor, al Academiei Române, împreună cu profesori ai Institutului de Studii Islamo-Creștine ai Universității Saint-Joseph, Beirut, dar și cu persoane ce au audiat cursurile lui Andrei Scrima ținute la Beirut, iar nu în cele din urmă, colectivul de cercetători ai proiectului [BUILDRES] Building resilience within comparative religions during the civil war. The intellectual heritage of André Scrima in Lebanon vă invită să aflați mai multe urmărind in direct, în data de 24 noiembrie a.c., prin intermediul aplicației Zoom Colocviul Languages of Hospitality. The Legacy of André Scrima in Lebanon

Activitatea lui André Scrima în Liban, în perioada Războiului Civil (1975-1990) este o ecuație cu multe necunoscute: de ce o atât de mare deschidere față de Islam, de ce un monah ortodox să predea într-o universitate iezuită, respectiv una maronită, de ce să pledeze pentru o convivialitate și un dialog al religiilor monoteiste? A te situa într-o tradiție vie a Creștinismului comportă oare nu doar adâncire și autenticitate lăuntrică, ci deopotrivă respect față de identitatea celui diferit? Fondarea Departamentului de Studii Islamo-Creștine, iar mai apoi a unui Institut, în anii ‘70, la Beirut, a însemnat curajul de a crea un spațiu de convivialitate a două religii monoteiste: Islam și Creștinism. Astfel, ceea ce numim «ospitalitate» ori «limbaje ale ospitalității», a însemnat mai ales un act de reziliență pe Linia Verde, linia de demarcaj între două Beirut-uri din anii Războiului Civil, oraș tulburat de masacre și de facțiuni ce s-au autogenerat exponențial, sub forme de grupuri belice.

Participanți: Rita AYOUB (Institut d’Etudes Islamo-Chrétiennes, Beyrouth), Daniela DUMBRAVĂ (Institute for the History of Religions, Romanian Academy), Anca MANOLESCU (New Europe College), Marcel PIRARD (Louvain), Nayla TABBARA (Institut d’Etudes Islamo-Chrétiennes, Beyrouth), Roula TALHOUK (Institut d’Etudes Islamo-Chrétiennes, Beyrouth), Miruna TĂTARU-CAZABAN (Institute for the History of Religions, Romanian Academy – Faculty of Political Sciences, University of Bucharest), Bogdan TĂTARU-CAZABAN (Institute for the History of Religions, Romanian Academy), Claudius TEODORESCU (Institute of Philology “Al. Philippide”, Iași), Ioan Alexandru TOFAN (University “Al. I. Cuza”, Iași).