Diakrisis Yearbook of Theology and Philosophy
Imanență și Transcendență, Concepte și Experiențe în Dumnezeu, Viață: Abordări filosofice și teologice, Finitudine și Moarte, Însușind limbajul lui Dumnezeu, acestea sunt câteva dintre temele de gândire și propuneri pentru cititorul dornic să exploreze teritorii aparent înguste ale teologiei și filozofiei, survenite dintr-un laborator de gândire aproape complet lipsit de PR, lipsit de zgomotele reclamelor mediatice, un laborator al minților antrenate la cel mai înalt nivel de performanță în studiile de umanistică, mult dincolo de ceea ce se observă în texte, circumstanțial. Antrenarea minții, poate chiar a întregii ființe, spre a expune grijuliu și precaut cititorilor o lăuntrică așezare, comportă un timp lung, dificil, ascuns, făptuitor, abia sesizabil celorlalți, discret, până la a risca solipsismul (studiile de sertar). Pe de altă parte, bine așezate, lecturile sunt dăruitoare pe de-a întregul: cel ce scrie contează pe răbdarea, timpul alocat, ochii dispuși ai cititorului, deopotrivă cititorul caută ceva nou, stimulant, empatic. Lecturile sunt cuvânt care ne înfășoară cumva. Discret impuse, întocmai unei ordini lăuntrice, competențele așază în noi aceste lecturi, iar acest fapt este lesne de sezisat în efortul colectivului de redacție și al contribuitorilor revistei Diakrisis Yearbook of Theology and Philosophy.
Nicolae Turcan, fondatorul revistei este autorul a paisprezece volume, un divulgator excepțional al informației de tip filosofic și teologic, un mânuitor și creator al acestei informații dispuse digital, pentru a enumera doar câteva dintre conjugările ce se pot face între competență și efort pentru cititori. Revista Diakrisis este prezentă în baze de date internaționale importante și este indexată merituos, niciun contribuitor nu regretă participarea la numerele tematice ale acestei publicații. Fiecare pleacă cu un fel de răsplată. Numerele sunt create pe fondul unei sinergii tematice, cum spuneam mai sus, la fel de bine cum pe revizii exigente, câinoase chiar, lectura critică nicicum făcută spre demontarea autorilor, ci mai ales pentru a-i ajuta să fie cât mai buni, să moșească informație de cât mai bună calitate, să fie originali și să aibă un clar demers argumentativ. Asta ar fi, foarte succint, despre ceea ce nu se vede prea devreme în spațiul public. Controlul asupra informației produse este unul major, zeci de perechi de ochi vigilenți ridică standardele, pune primele bariere împotriva plagiatului, a informației de proastă calitate, a oricărei devieri epistemice.
Numărul special Engaging God’s Languagesau Însușind limbajul lui Dumnezeu este un număr Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022), publicație care apare fie în format digital (sub semnul Creative Commons Attribution-NoDerivatives 4.0 International License), fie editat, la editura Eikon, București. De ce să citim acest număr special al Diakrisis? In primis pentru că, deși redactat în limbi de circulație internațională, participarea cercetătorilor români este una dominantă, studioși cu afiliere fie în instituții din România, fie din afara (Italia, Marea Britanie). Mai apoi, pentru că primele două contribuții sunt dedicate unui teolog influent de origini române, dar asimilat cu exilul, anume monahul ortodox André Scrima (1925-2000). Primul articol semnat de cercetătorul Bogdan Tătaru Cazaban (Institutul de Istorie a Religiilor, Academia Română), constituie o analiză a uneia dintre omiliile părintelui Scrima, de la amvonul mănăstirii Deir-el-Harf, Liban, în perioada războiului civil, omilie dedicată învierii lui Lazăr. Este un prim studiu despre limbajul teologic folosit ca un posibil dialog între tradiția creștină a acestui episod biblic și recepția sa în cultura modernă. Mai mult decât atât, pare o explicitare a hermeneuticii părintelui Scrima, deseori codificată datorită suportului patristic asumat printr-o semantică originală, erudită, adâncă. Cel de al doilea studiu, cel al semnatarei acestor rânduri, aproape exclusiv construit pe surse de primă mână, este dedicat contextului participării sale la Colocviile Castelli, în anii saizeci, la Roma, Universitatea La Sapienza. Limbajul scrimian capătă aici o țesătură mixtă, fenomenologie, respectiv teologie, analitic expusă, perfect corelată cu mințile celor cu care se dezbat tematici chiar legate de limbaj și fenomenul religios: Károly Kerényi, Enrico Castelli, Emanuel Levinas, Gaston Fessard, Otto Heinrich, Italo Mancini et alii. Cea de a treia contribuție este cea a patrologului Marius Portaru (Roma-Bruxelles), surprinzător, ne oferă o reflecție despre limbaj plecând de la surse patristice capadociene și integrând critic Scrisoarea despre Umanism a lui Martin Heidegger. Limbajul, adăpost al Ființei poate fi înțeles și ca un potențial receptor de energie, câtă vreme ființa primește caracteristicile unei sinergii dincolo de ea. Un eseu îndrăzneț, erudit, foarte mult interogativ: există o perspectivă sistematică a tratării teoriei limbajului în literatura patristică? Studiul succesiv, cel al lui Nicolae Turcan (Babeș‑Bolyai University, Cluj‑Napoca) este o contribuție care pune în discuție discursul absolut, ca posibilitate a limbajului teologic, însă în raport cu relația sa cu limbajul tout court, gândirea și realitatea din care derivă viața spirituală a Bisericii Răsăritene.Citeste continuarea pe contributors.ro
