Din superstiție, primul Einschenk a plantat spre sfârșitul vieții un măr, cu speranța că va apuca să mănânce din rodul lui, dar băiatul spălătoresei a cules primele două mere. De bună credință și neînțelegând tevatura, femeia a adus câteva mere de la ea de acasă, în fond tot mere erau și acelea, nu? Al doilea Einschenk nu suporta nicio rază de soare pe cap și nu pleca din casă fără pălărie, scrie Anca Popa pe blogul personal.
A făcut războiul pe tunul-gulaș (Gulaschkanone) și s-a întors cu o schijă în cap. Întrebat fiind de un țăran, dacă a venit atât de curând să repare, din nou, orga bisericii, a răspuns: Da, dar ultima dată am reparat-o acum treizeci de ani.
Ne aflăm într-un muzeu viu. Așa începe domnul Arnulf Einschenk, a treia generație Einschenk, povestea. Are 81 de ani, e vesel și glumeț. Suntem în centrul Brașovului, pe sfârșit de pandemie, Ucraina a fost invadată în urmă cu peste o lună, iar eu am senzația fizică a unei coborâri în timp în atelierul-magazin, unde, în urmă cu 126 de ani, Karl Einschenk cumpăra pe credit casa de pe Schwarzgasse, actuala stradă Nicolae Bălcescu.
Timp de un secol și un sfert familia Einschenk a trăit făcând ceea ce a învățat din tată în fiu: să își câștige existența din muzică, construind orgi în biserici, acordând piane, vânzând și reparând instrumente muzicale. Stăpânirile s-au schimbat, au izbucnit războaie mondiale, deportări, comunism, exodul sașilor, tranziție, europenizare, din nou război.
Timp de 126 de ani lumea le-a văzut pe toate. Timp de cinci generații familia Einschenk a trecut prin vremuri și schimbări. A rezistat cu obstinație, s-a adaptat și a supraviețuit. Și-a salvat memoria și tradiția, a pus preț pe ea însăși, astfel că acum privește în urmă la o istorie de familie documentată și respectată.
Am avut privilegiul să cunosc cinci generații Einschenk: trei în mod direct și două din povești, respectiv din cartea Amintiri ale constructorului transilvănean de orgi Karl Einschenk, îngrijită de Christine Chiriac și Ursula Philippi, publicată în limba germană la editura Schiller.
G1: Karl Einschenk 1867-1951 – 8 copii și 44 de orgi
Dacă aș putea acorda toți miniștrii de război precum un pian, astfel încât acordurile înalte să armonizeze cu cele joase, atunci sigur nu ar mai exista război pe acest pământ. Karl Einschenk, G1
Denumirea Schwarzgasse (Străduța Neagră) nu provine de la Biserica Neagră, aflată în apropiere, ci de la tăbăcarii și pielarii care aveau atelierele în zonă. Pieile prelucrate și spălate ce înnegreau pârâul au dat numele străzii. Aceste bresle au intrat în declin, odată cu construirea căii ferate, când transportul și corespondența nu se mai făceau cu poștalionul, în consecință a scăzut drastic cererea pentru obiecte de piele și harnașament.
În 1897, Karl Einschenk, constructor de orgi, acordor de piane și reparator de instrumente muzicale, cumpăra casa pe credit, de la un maistru tăbăcar pentru 14.000 de coroane. A cincea generație de la Karl desfășoară același tip de activitate, în același loc, de 126 de ani. Karl a avut opt copii, iar familia trăia foarte modest și chibzuit. Comenzile nu curgeau, concurența era mare, iar Karl umbla în localități după comenzi cu căruța trasă de măgar și lada cu unelte.
Citește mai departe pe Ancapopa.ro
_____
Despre Anca Popa: Are experiență în marketing, management ecologic, proiecte culturale și sociale. Acum scrie povești despre oameni.
La bază este economist și jurnalist, a lucrat în marketing și PR într-o companie multinațională. A colaborat cu revista Descoperă pe parcursul unei călătorii de șase luni în Asia. Alături de institutul de cercetare FEST Heidelberg a implementat proiecte-pilot de management ecologic, finalizate cu obținerea certificării europene de management de mediu, EMAS, schemă concepută pentru a sprijini organizațiile la îmbunătățirea performanțelor de mediu.
