„Iubirea mea este ca un trandafir roșu aprins, / apărut acum în iunie”, scria poetul scoțian Robert Burns în 1794, creând astfel un flux uriaș de venituri pentru florarii de pretutindeni, în special în jurul Zilei Îndrăgostiților, scrie The Wall Street Journal (poate necesita abonament). Dar de ce tocmai un trandafir roșu, s-ar putea să întrebați.
Longevitatea este unul dintre motive. Trandafirul este o floare străveche: o fosilă de trandafir veche de 55 de milioane de ani găsită în Colorado sugerează că trandafirii existau deja atunci când primii noștri strămoși au început să populeze pământul.
Dacă doriți să vedeți de unde a început totul, o excursie la Florissant Fossil Beds National Monuments, aflat la aproximativ două ore de mers cu mașina de Denver, ar trebui să fie pe lista dvs. cu lucruri pe care să le faceți odată ce pandemia s-a încheiat.
În mitologia greacă trandafirul era asociat cu Afrodita, zeița iubirii, despre care se spunea că ar fi ieșit din spuma mării care s-a transformat în trandafiri albi. Fiul ei, Cupidon, l-a mituit pe Harpocrates, zeul tăcerii, cu un singur trandafir pentru a nu dezvălui relațiile amoroase ale mamei sale, dând naștere expresiei latine sub rosa, „sub trandafir”, ca termen pentru secret. În ceea ce privește trandafirul roșu, se spune că s-a născut dintr-o tragedie: Afrodita a rămas prinsă într-un tufiș de trandafiri atunci când alerga să-l salveze pe iubitul ei, Adonis, care zăcea pe moarte în urma unui atac al unui mistreț. Zgâriată și sfâșiată de spini, picioarele ei au sângerat pe trandafirii din tufiș care au devenit astfel roșii.
Pentru vechii romani, legătura simbolică a trandafirului cu dragostea și moartea a dus la folosirea acestor flori atât la sărbători, cât la înmormântări. Un banchet roman fără o cascadă sufocantă de petale de trandafiri nu era deloc banchet, iar trandafirii erau cusuți în mod regulat în ghirlande sau terciuiți pentru parfumul lor. Prima dată când Marc Antoniu a văzut-o pe Cleopatra călcând pe un covor de petale de trandafir, de la al căror miros și-a pierdut complet capul.
Cultivarea trandafirilor în Asia s-a dezvoltat puternic în timpul Evului Mediu, dar în Europa biserica a considerat-o un exemplu de decadență păgână. Din fericire, împăratul franc Charlemagne, avid horticultor, a hotărât ca toate grădinile regale să aibă plantate trandafiri și crini, ceea ce a grăbit acceptarea trandafirului în rândul clerului.
Fecioara Maria a fost asemuită cu un trandafir alb fără spini, iar o specie de trandafie a fost plantat în cinstea ei în 815 de către călugării din Catedrala germană Hildesheim, fiind cea mai veche specie de trandafir care a supraviețuit astăzi. Trandafirii roșii, în schimb, simbolizau Răstignirea, dar și pe martirii creștini, printre ei regăsindu-l pe Sfântul Valentin, un preot ucis de romani în secolul al III-lea, a cărui onomastică e sărbătorită pe 14 februarie. În secolul al XIV-lea, apariția sa ca patron al iubirii romantice a înclinat balanța în favoarea trandafirului roșu în fața celui alb.
