Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis din Alexandria s-a desfășurat anul acesta în condiții speciale. Chiar dacă toate activitățile au fost în aer liber, purtarea măștii de protecție a fost obligatorie. Am vorbit cu mai mulți participanți care mi-au povestit cum a fost experiența.
Pentru mii de oameni din toată țara, dintre care mulți adolescenți și tineri, Alexandria este orașul unde de 15 ani se desfășoară Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis. Ținând cont că numărul de oameni pe care îi adună fiecare ediție nu este unul comparabil cu alte festivaluri de muzică sau film, Ideo Ideis este mai degrabă un eveniment de nișă cu un scop precis, așa cum a declarat pentru revista Sinteza și fondatorul Alex Ion:
”Din nefericire, sistemul educațional din România face prea puțin pentru a-i asista pe tineri în a descoperi ce le place să facă și la ce sunt buni. Iar asta produce, în multe cazuri, adulți nefericiți care activează în domenii care nu-i animă în niciun fel. IDEO IDEIS e un spațiu educațional alternativ în care ai toate șansele să te apropii de tine însuți și să explorezi camere ale minții în care nu ai intrat încă.”
Ca să ajungă la ediția cu numărul 15, Ideo Ideis a trecut și a supraviețuit multor obstacole: anilor de criză financiară, faptului că la primele ediții fondatorii (Andreea Borțun și Alex Ion) erau ei înșiși adolescenți (15 ani -18 ani) și a fost greu să câștige încrederea partenerilor sau sponsorizărilor, lipsei de infrastructură culturală din Alexandria.
Anul acesta, pe lângă dificultățile obișnuite, au răzbit și condițiilor impuse de pandemie. În martie, toată echipa de organizare nu s-a confruntat doar la nivel personal cu confuzia despre cum vom trata situația de urgență în care eram ca țară, dar s-a confruntat și cu o decizie foarte grea. Ideo Ideis 2020 se mai poate desfășura?
„Cel mai greu a fost de cântărit responsabilitatea pe care o avem, ca și organizatori, în fața participanților, a alexandrenilor și a pandemiei. Primele ședințe din pandemie au fost printre cele mai puțin stresante, adevărata dificultate s-a conturat pe măsură ce august se apropia și riscurile păreau să fie, în continuare, în creștere. Încă sunt.
Dar Ideo Ideis a reușit să își întindă brațele peste toate aceste pericole și să își înfrunte fricile, iar tinerii implicați ca participanți și ca voluntari, alături de întreaga echipă de traineri și organizatori, au dat o lecție tuturor celor care cred că schimbarea în bine nu este posibilă. Nu doar că este posibilă, ci este la îndemâna oricui îndrăznește să o viseze - trebuie doar să căutăm acei oameni care visează ca noi și sunt dispuși să încerce alături de noi.” (Silvia Guță, Director de Dezvoltare Comunitară)
În mod obișnuit, structura festivalului este orientată în jurul unor ateliere și workshopuri la care participă trupe tinere de teatru din toată țara. Pe lângă acestea, Ideo Ideis presupune spectacole de teatru jucate de tinerii participanți, proiecții de film, concerte, talk shows și alte evenimente culturale care animă orașul.
Anul acesta a fost nevoie de modificări majore. În primul rând, organizatorii au luat decizia de a descentraliza festivalul. Trupele de teatru selectate să participe nu s-au mai întâlnit în Alexandria. Trainerii și mentorii au venit în cele nouă orașe gazdă ale trupelor de teatru tânăr selectate: Brightside Drama (București), Drama Club (Botoșani), The Snoop (Baia Mare), 3,14 (Buzău), Heavenly Hell (Timișoara), Mircea Albulescu (Câmpina), Gong (Roman) și Art Attack (Sibiu).
Pe lângă acestea, echipa organizatorică a luat decizia de a renunța la orice înseamnă spectacol. ”Pentru mine, cele mai grele decizii au fost cele legate de restructurarea formatului (de exemplu renunțarea la spectacolele de teatru) și, ca o consecință, și a echipei. Simțeam că pierdem o parte importantă din Ideo Ideis. Însă am înțeles cu toții că trebuie să fim flexibili, să căutăm soluții și să ne raportăm la această perioadă ca la o oportunitate și nu ca la o piedică” spune Alexandra Murăruș, director artistic.
S-au orientat către podcasturi online la care au participat personalități publice ca Gojira, Maurice Munteanu și Florin Ristei. Pentru prima dată, datorită a patru artiști vizuali (Livi Po, Wanda Hutira, Cristian Scutaru și Andrei Arion), Ideo a lăsat orașului Alexandria murale și instalații artistice. Cinci proiecții de film s-au desfășurat în aer liber.
Și nu în ultimul rând, festivalul Ideo Ideis s-a desfășurat de după mască. Și nu mă refer simbolic. Chiar dacă toate activitățile s-au desfășurat în aer liber, purtarea măștii de protecție a fost obligatorie.
Ce spun tinerii care au participat la Ideo Ideis
Eugen, 18 ani, trupa "Mircea Albulescu" din Câmpina:
„Deşi uneori respirația noastră era compromisă şi vocile noastre erau înfundate, am depăşit contextul pandemic şi am făcut ce am putut cu ce ni s-a dat, şi chiar mai mult! Distanța a fost păstrată, dezinfectantul a venit cu abundență şi gâfâitul a devenit în scurt timp marca pasiunii pe care o investeam. Plus că... am primit măşti mişto.”
Diana, 17 ani, Botoșani, participant individual:
„Masca și distanțarea au făcut ca, inițial, sa ne fie destul de greu să ne auzim. Păstram distanța, purtam masca și trebuia să facem abstracție de zgomotele de fond. Oricum, n-a durat mult până să ne reglăm tonul vocii așa încât să ne facem auziți, iar din acel moment, era ca și cum masca nici n-ar fi fost acolo. Minusul era că nu puteam vedea zâmbetele, dar, cu timpul, starea de bine se putea citi în priviri.”
Bianca, 19 ani. Trupa 3,14, Buzău:
„Ne-am acomodat destul de greu cu ideea că nu ne putem îmbrățișa, că trebuie să purtăm tot timpul măștile. Însă toata lumea a respectat regulile și a fost ok. Da, mai ales pentru noi, adolescenții, e foarte important sa fim aproape unii de alții si să facem schimb de energii. Dar am reușit să ne simțim unii pe alții prin toate joculețele și activitățile pe care le-am făcut. Și, oricum, am învățat să zâmbim cu ochii.”
Bianca, 17 ani, Trupa Alter Ego Alexandria:
„Măștile ne-au ascuns zâmbetele, dar spuneam noi cu voce tare: „ Răzvan știu că nu vezi, dar zâmbesc!”. A trebuit sa vorbim mai tare ca să ne auzim și am comunicat mult din priviri. Acum știu ce culoare au ochii tuturor colegilor din trupă. Cel mai greu a fost că nu am putut să ne îmbrățișăm, asta a durut cel mai tare, mai ales că nu ne văzusem de mult timp.”
Kati, 17 ani, Botoșani, trupa „Drama Club”:
„Comunicarea cu trainerii și cu mentorii a fost surprinzător de ușoară și de naturală, iar distanțarea socială și purtarea măștii aproape au trecut neobservate deoarece jocurile, activitățile ne țineau apropiați chiar și la distanță.”
Tatiana, 15 ani, trupa Heavenly Hell:
”Mie nu mi s-a părut că au fost probleme. Ne-am înțeles perfect atât cu mentorul cât și cu trainerii. Chiar dacă la unele joculețe măștile ne-au pus în dificultate a fost interesant sa vedem cum trecem peste. De exemplu cand am jucat Killer, unul dintre noi este ales să îi omoare pe ceilalți făcându-le cu ochiul, iar ceilalți trebuie să-și dea seama cine este killerul. A fost foarte interesant să facem asta cu măști, deoarece nu puteai sa vezi expresia facială a fiecăruia, asta îngreunând situația. Dar a fost mult mai interesant așa.”
Dar trecând peste toate dificultățile, în niște zile în care spitalele sunt pline de pacienți COVID și cazurile de infectați sunt la o cotă foarte mare în fiecare zi, ne întrebăm cu toții dacă astfel de evenimente culturale sunt necesare. Și dacă merită riscul. Sunt niște aspecte pe care noi, adulții care fac repede un calcul cost-beneficiu, probabil le uităm.
În primul rând faptul că tinerii noștrii au trecut printr-un mare gol educațional anul acesta.
„Îmi place școala online? Sincer, nu prea”
Școala online, în dezorganizarea deplină în care s-a desfășurat, dacă s-a desfășurat, nu a adus aproape niciun beneficiu educațional elevilor. Cu atât mai mult din punct de vedere social.
Tatiana, 15 ani, participant din trupa Heavenly Hell:
”Nu ne era frica de absențe și puteam să băgăm orice scuze de la “Nu-mi merge microfonul” la “Mi-a picat netu, doamna”. Eu am fost mereu conștiincioasă dar în perioada asta nici măcar eu nu îmi mai dădeam interesul atât de mult. Am avut colegi care nu au intrat la ore deloc. Se pierde mult din esența școlii, și chiar daca asta e viitorul, schimbarea bruscă nu e soluția.
Adică tu vrei să adaugi unui sistem de învățământ oricum învechit niște aspecte parcă scoase din filmele SF. Cred că noi nu ne concentrăm pe ceea ce contează. Degeaba ne stresăm cum să dam teste online dacă există foarte mulți copii care din cauza lipsei de tehnologie au fost privați de școală cu totul. Sistemul asta are multe probleme si trebuie sa le rezolvam in ordinea priorităților. Îmi place școala online? Sincer, nu prea. Sunt dispusă sa lucrezi online? Da, pentru că timpul nu se oprește niciodată si atunci nici noi nu putem face asta”.
Diana, 17 ani, Botoșani, participant individual:
“Școala online a reprezentat o provocare foarte mare pentru mine din principalul motiv că nu mă puteam concentra la profesor prin ecran. Tot ansamblu de teme date-primite-făcute-trimise în mediul online făcea toată situația actuală de multe ori mai sumbră si mai rece, deoarece școala nu e doar despre predat lecții și făcut teme, ci și despre drumul spre școală, dimineața, interacțiunea cu profesorii, colegii, despre pauze și glumele din pauze. A fost greu să-mi văd prietenii de la școală în câțiva megapixeli de vreo câteva ori pe săptămână și cu toate că perioada de școală online a fost destul de lungă, nu m-am obișnuit și nu cred că mă voi obișnui vreodată cu acest concept.”
Pe tema asta am mai vorbit și cu organizatorii.
Silvia Guță, Director de Dezvoltare Comunitară:
”Din răspunsurile lor despre cum a fost, știu că adolescenții au suferit enorm în ultimele luni, odată cu pandemia, izolarea și școala online. Să nu dăm atenție gurilor rele care se grăbesc să arunce pisica în alte curți și continuă să-i acuze pe tineri de tot felul de lucruri: lipsă de educație / respect / motivație / bun simț / interes pentru școală etc.
Și știm cu toții că lista poate continua. După atâtea luni în care învățarea experiențială de calitate, în grup, le-a fost interzisă sau cel puțin limitată, adolescenții au primit cu brațele, inimile, ochii și urechile larg deschise toate atelierele de la Ideo Ideis - atât pe cele de actorie și dans, din secțiunea de teatru, cât și pe cele mai diverse din secțiunea Art&Play, dedicată comunității locale.”
Ideo Ideis este până la urmă un exemplu că ne putem adapta, astfel încât pandemia să nu însemne o stagnare. Este doar nevoie de grijă și foarte multe efort.
