Prima conferință din noul an de la TNB va fi susținută de filosoful și eseistul Mihai Șora, duminica 21 ianuarie, de la ora 11.00, la Sala Studio a Teatrului National Bucuresti.
De-a lungul timpului, dl. Șora a mai susținut două conferințe la TNB, dar de data aceasta, la incredibila vârstă de 101 ani, a optat pentru o întâlnire inedită cu publicul Naționalului bucureștean. Conferința va începe cu proiecția, în premieră, a unui film, un portret-documentar cu o durată de 45 minute, urmată de un dialog cu publicul. Ființa Mihai Șora este una profund (și autentic) dialogală, lucru atât de rar întâlnit în cultura noastră. Or, un film (în care Mihai Șora este personajul principal, firește) are tocmai acest rost: de a introduce publicul pe teritoriul atât de complex, de neobișnuit și atipic al acestui filosof tăcut, pătrunzător, smerit, pe care numai după ani, zile, ore întregi de vecinătate răbdătoare și atentă începi să-l cunoști… Și poți – într-o oarecare măsură – să-l „împărtășești” și altora, acelor oameni care nu au timpul, prilejul ori privilegiul de a-i fi mereu în preajmă.
Mihai Șora (n. 7 noiembrie 1916, Ianova, județul Timiș) este filosof și eseist. Din 2012, este membru de onoare al Academiei Române.
După studii liceale la Timișoara, va studia filosofia la Universitatea din București (1934 - 1938). I-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului Franței, a ajuns în ianuarie 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre La notion de la grâce chez Pascal/ Noțiunea de har în opera lui Blaise Pascal.
Amenințarea înaintării vertiginoase a Wehrmachtului l-a făcut să părăsească Parisul în iunie 1940 și, după lungi peregrinări, s-a stabilit la Grenoble (1940 - 1945), întrucât acolo oficia Jacques Chevalier, un „pascalizant înrăit”, conform propriilor cuvinte. În această perioadă, concepe prima sa carte, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică, publicat ceva mai târziu, în 1947, la Editura Gallimard. În anii războiului participă la rezistența franceză antifascistă, iar după aceea devine cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, între 1945 și 1948.
Neînțelegând adevărata dimensiune tragică a ocupării de facto a României de către Uniunea Sovietică, revine în țară în toamna anului 1948, cu intenția de a se reîntoarce în Franța, dar era mult prea târziu. Granițele fuseseră deja închise și odată cu acestea și deschiderea României spre vest pentru aproape 20 de ani.
Totuși, din cauza tinereții sale și a apolitismului său evident și declarat, nu este împiedicat să presteze munci intelectuale. A lucrat ca referent de specialitate la Ministerul de Externe (1948 - 1951), apoi ca șef de secție la Editura pentru limbi străine (între 1951 și 1954) și redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1954 - 1969), unde are meritul remarcabil editorial de a fi fost fondatorul noii serii Biblioteca Pentru Toți.
Mihai Șora este membru fondator al Grupului de Dialog Social, al Alianței Civice și al Societății Române de Fenomenologie.
A tradus din Jean-Jacques Rousseau (Visările unui hoinar singuratic), Jean-Paul Sartre (Cu ușile închise), Benjamin Fondane.
A obținut Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Sarea pământului (1978) și pentru Firul ierbii (1998).
După decembrie 1989, a fost Ministru al Învățământului în primul guvern democratic provizoriu, condus de Petre Roman, și singurul ministru care și-a dat demisia din guvern, ca protest în urma mineriadelor din 13-15 iunie 1990, refuzând, ulterior, să mai ocupe vreo funcție în aparatul de Stat.
În 2016 i s-a conferit Ordinul național „Steaua României” în grad de Cavaler.
Opera: Du dialogue intérieur, 1947, Paris, Editions Gallimard; trad. rom. Despre dialogul interior. Fragment dintr-o Antropologie Metafizică, Humanitas, 1995; 2006; Sarea pământului, Editura Cartea Românească, 1978; Humanitas, 2006; A fi, a face, a avea, Editura Cartea Românească, 1985; Humanitas, 2006; eu&tu⪙&ea sau dialogul generalizat, Editura Cartea Românească, 1990; Humanitas, 2007; Firul ierbii, 1998; Câteva crochiuri și evocări, 2000; Mai avem un viitor? România la început de mileniu, interviuri, Polirom, 2001; Locuri comune, Universalia, 2004; Clipa și timpul, Paralela 45, 2005.
