Sebastian Lazaroiu si-a facut debutul editorial ca scriitor de proza cu "Balena Albastra", un fals roman politist care ascunde un remarcabil roman psihologic. Primul nivel de lectura, accesibil de pe orice plaja v-ati afla, e seducator: aventurile uimitoare ale unui agent secret rus trimis sa-l gaseasca pe initiatorul morbidului joc Balena Albastra in frigul fara seaman si fara sfirsit al Siberiei. Iar finalul povestii face toti banii; cunoasterea intrigilor de alcov ale Puterii pesemne ca i-a fost de folos lui Lazaroiu.
Naratiunea e construita fara cusur si te tine cu sufletul la gura pina la ultima pagina. Nasul de sociolog i-a spus lui Lazaroiu ca Balena Albastra, aflata in mijlocul unui scandal si in Romania, e un pretext perfect pentru povestea lui. Policier-ul se dezvolta coerent, cu intorsaturi de situatie pigmentate de momente erotice.
Lazaroiu se dovedeste si un bun creator de atmosfera. In jurul agentului secret Aleksei Sokolov apare o lume complexa si seducatoare. Sokolov insusi mi-a amintit in cateva momente de comisarul Maigret, cu tot cu atmosfera apasatoare, dar familiara creata de Georges Simenon.
Al doilea nivel de lectura e si mai incitant si arata un autor neasteptat de preocupat de psihologie. Sociolog si politolog recunoscut in bransa, Lazaroiu sare gardul natural spre psihologie; micile stingacii in creionarea comportamentului unor personaje sint inerente debutului editorial, desi banuiala mea e ca Lazaroiu a mai scris mult, fara sa publice. Scriitura e solida, profilele psihologice ale personajelor sint bine conturate si fara incongruente de comportament. Momentele de reflectie sint bine dozate, nu ingreuneaza lectura. Ghicesc si un rost cathartic al cartii, dar biografii viitorului scriitor Lazaroiu ne vor spune daca am intuit corect sau nu.
Cartea are, inevitabil, accente suprarealiste, cum si biografia lui Lazaroiu si-a avut momentele ei de suprarealism (sa ne amintim de scurtul mandat de ministru al Muncii in care s-a gasit acest sociolog obisnuit cu strategiile politice la Cotroceni). Ele sint la locul lor, mai ales intr-o poveste care are pe fundal Siberia, multa vodca si un agent secret.
La pasiv trec doar calofilia care scapa de sub control in cateva pagini si folosirea in exces a unor termeni rari care ingreuneaza lectura si poate intimida/indeparta unii cititori. Cred ca o disciplina a scrisului indelung exersata va rezolva ambele probleme.
Pe scurt: o carte pe care o recomand oricui. O surpriza placuta; nu ma asteptam la o scriitura atit de solida. Am terminat cele 300 de pagini intr-o noapte.
