Astazi, vineri, 25 noiembrie 2016, la UNTEATRU e seara de muzica. Si astampar. La ora 21.00, carismaticul chitarist Maxim Belciug urca pe scena pentru un recital solo, pe care afisul il lumineaza cu vorbele lui Borges: muzeu himeric de forme inconstante, gramada de oglinzi sparte. Soare pe ploaie, cu chitara purtata in piept, intre un ieri adanc dar senin si un azi zbuciumat. Sau „muzica ce se incapataneaza sa sune altfel decat cea izvorata din trecerea mai mult sau mai putin ritmata a argintilor sunatori dintr-o mana in alta”, cum spunea, candva, insusi chitaristul.

Maxim BelciugFoto: Unteatru

Intalnirea cu Maxim Belciug intr-un recital de chitara solo este pur si simplu o desfatare. Daca, in formulele de duo cu care ne-a obisnuit in ultimul timp, chitaristul cauta cu eleganta sa-si puna in valoare partenerul, punctul de sublim nu i se ofera decat in ocaziile in care se regaseste singur cu chitara sa. Sunt momentele sale de sinceritate totala, cand lasa in urma constrangeri si mode si isi permite sa viseze din varful degetelor. Iar visele sale sunt molipsitoare. O fi poate sonoritatea speciala a chitarei, atat de diferita de timbrul cunoscut al unei viori sau al unui pian, ori imblanzirea totala a tehnicii care pe multi instrumentisti ii tine captivi, insa la Maxim Belciug un lucru e cert: chitara plange, si iubeste, si danseaza pe una si o mie de voci, ca o orchestra ireala care ataca pasional, fara sa-i pese de drumul inapoi. Lipsite de luciul exterior al punerii in scena, recitalurile sale ofera in schimb prilejul intimitatii cu o fantezie. Un ragaz de visare si apoi lumea se poate intoarce la indiferenta sa.

Concertul incepe la ora 21.00 si are loc vineri, 25 noiembrie 2016, in prietenosul spatiu Unteatru din str. Sfintii Apostoli 44, Bucuresti, informeaza Asociatia Culturala Kitarodia.