"Nu exista doctorate in arta, este o prostie", afirma Caramitru, aratand ca nume mari ale teatrului romanesc, precum Liviu Ciulei, Andrei Serban sau Radu Penciulescu, au predat sau predau la mari universitati din lume fara a avea nevoie de doctorate.
"Opera marelui artist este doctoratul lui, ei au fost angajati pentru notorietatea actului artistic pe care l-au produs deja si lumea se bate pe asemenea oameni", apreciaza managerul TNB, spunand ca si Pavarotti, daca ar fi venit la Bucuresti sa predea, "n-ar fi putut fi admis pentru ca nu avea studii".
Caramitru este de parere ca "harul, talentul, geniul nu au nevoie de doctorate in arta".
- Pe de alta parte, legea educatiei nu este chiar atat de restrictiva pe cat crede managerul Teatrului National. Potrivit legii, in arte exista "doctoratul profesional" adica opera devine doctorat, iar artistii care doresc sa predea temporar, pot fi angajati ca "expert extern" prin simpla decizie a senatului Universitatii.
O alta problema identificata de managerul TNB este faptul ca scolile romanesti au dat foarte multi tineri actori care nu reusesc sa-si gaseasca angajamente in teatrele existente: "Problema este foarte spinoasa. La ora asta, la portile teatrelor bat cam 4.000 de actori tineri care nu au angajament. (...) Cele 45 de teatre care sunt in tara ar putea sa angajeze cate 10 oameni tineri, ceea ce ar fi cam 450 din 4.000, aproximativ 10-12%. Oamenii acestia nu au unde sa se exprime."
Ea nu are, totusi, nimic de a face cu psihologia sau psihiatria, ci a facut totul prin cercetare si metoda stiintifica de experimentare, ea fiind doctor in arte teatrale.
Si el a "arătat cum anumite piese de teatru" etc. Dar nu si-a dat doctoratul.
Pe care acei "manageri" care nu sunt in stare sa le inteleaga / cuantifice, le distrug, practic.
Si raman cu reziduurile lor, masurate SMART.
Nimeni nu poate obliga un artist să se dedice acestor domenii potrivite unui teoretician sau istoric. Rezultatul acestei gogomănii oficiale, preluată cu polonicul administrativ din paradigma americană, este o masă considerabilă de mediocrități. Care au obiceiul să acumuleze bife odată cu cafelele în proiecte/conferințe etc la care diseminarea "cercetărilor" se face în fața unui auditoriu de mărimea unei loje de teatru.
Un colector de bife cotate CNCSIS nu va fi niciodată un bun mentor în zona vocațională. Va fi el însuși doar un punctaj.
Ca un exemplu, cinematografia comunistoidă românească pute de doctori, în timp ce performerii new wave exersează excelența fără bife