Dacia si Palmyra, desi erau despartite de cateva mii de kilometri, au avut acum doua milenii o evolutie foarte asemanatoare, prosperand in aceeasi perioada in Imperiul Roman, pentru ca declinul sa vina 150 de ani mai tarziu. Ambele erau la marginea imperiului si ambele s-au dezvoltat puternic pe vremea imparatul Hadrian. Locuitorii Palmyrei au construit temple in Dacia, iar din unul dintre ele s-au mai pastrat inscriptii. In prezent, asemanarile au disparut fiindca vechiul oras sirian este distrus de Statul Islamic si vremurile gloriase de acum 18 secole par incredibile.
Dacia si Palmyra au evolutii aproape paralele: isi incep in aceeasi perioada ascensiunea in Imperiul Roman si ies cam in aceeasi perioada, una parasita (Dacia), iar cealalta trecuta prin "foc si sabie" (Palmyra),
Nu doar ca ele doua colonii si-au inceput aproape in acelasi timp perioadele de glorie in cadrul imperiului (dupa anul 110), ci au si decazut simultan, pe vremea imparatului Aurelian (cunoscut in istoria noastra pentru retragerea din Dacia in anul 271). Daca din provincia Dacia, armata si administratia romana s-au retras, Palmyra a fost distrusa de trupele lui Aurelian, fiind redusa la dimensiunile unui sat.
Hadrian, o perioada fasta
Exista multe in comun: stim cat de mult a influentat Traian istoria Daciei, insa acelasi imparat a influentat si Palmyra, deoarece a dus o campanie militara impotriva partilor, parteneri comerciali de traditie ai Palmyrei.
Succesorul lui Traian - imparatul Hadrian care a reorganizat si Dacia - a oferit favoruri speciale Palmyrei, in timpul sau orasul dezvoltandu-se si devenind un centru comercial prin care matasea si mirodeniile ajungeau la Roma. Existau asa-numiti printi-negustori care erau organizati in veritabile companii-comerciale si erau "mogulii" acelor vremuri.
Dacia s-a dezvoltat mult dupa anul 150, populatia ei fiind estimata a fi undeva intre 700.000 si un milion de persoane, cele mai mari orase, inclusiv Sarmizegetusa, avand peste 30.000 de locuitori. Imperiul Roman avea aproximativ 60 de milioane de locuitori, iar capitala, aproximativ 1,2 milioane.
Istoria Palmyrei, pe scurt
Alaturi de castelul cruciatilor (Krak des Chevaliers), Palmyra era cea mai importanta atractie turistica a Siriei. Supranumita "perla desertului", Palmyra era celebra pentru fotografiile facute mai ales la rasarit sau apus, cand lumina soarelui facea ca ruinele sa para rozalii, Folosim timpul trecut din cauza ca Palmyra este in prezent ocupata de ISIS care distruge monumentele, dovada fiind ce s-a intamplat cu tmplul Baal Shamin.
Arabii au numit orasul Tadmor, fiind mentionat pentru prima oara in mileniul II i Hr. Orasul palmierilor a devenit insa celebru pe vremea romanilor care l-au inglobat in imperiu inainte de anul 20 d Hr, incepand o serie de constructii monumentale, precum templul zeului Baal (distrus recent de ISIS).
La Palmyra s-a construit masiv pe vremea imparatului Hadrian, dar si a lui Caracala, un secol mai tarziu, orasul castigand privilegii si devenind tot mai bogat, putandu-si permite sa cnstruiasca noi temple, dar si strazi monumentale si colonade. Dupa anul 260 Palmyra a avut pentru cativa ani un mic imperiu intr-o regiune situata intre doua mari puteri: romanii si partii.
Declinul e legat de curajoasa regina Zenobia si de un personaj important si in istoria teritoriilor noastre, imparatul roman Aurelian, cel care dupa anul 270 a retras armata si administratia din Dacia.
Totul a inceput in anul 267 cand Odaenathus, conducatorul Palmyrei, a murit, iar sotia lui, Zenobia, a preluat puterea, nefiind insa recunoscuta de romanii care banuiau ca a complotat ca sotul sa fie ucis. Zenobia a decis sa se opuna si a facut un lucru nebunesc: a declarat razboi Romei si a masacrat cei 600 de soldati ai garnizoanei romane.
Aurelian a reactionat rapid, a asediat Palmyra, iar Zenobia a fugit in Persia, dar a fost capturata. Palmyra nu a mai revenit la gloria de odinioara, fiind un avanpost militar pana in secolul VII cand a primit lovitura finala de la musulmani.
Legaturile daco-palmyrene
Hadrian a trimis in timpul razboiului de la frontierele Daciei, din anii 117-118 un corp de elita provenind tocmai din Palmyra, arcasi calari extrem de iscusiti si de eficienti impotriva unor populatii de stepa.
Interesant este ca si la Palmyra s-au gasit texte despre ofiterii care au fost trimisi in misiune in indepartata Dacie.
Locuitorii din Palmyra au construit cel putin doua temple in zona Sarmizegetusei. Este posibil sa fie mai multe, insa in doua cazuri au putut fi identificate atat cladirile, cat si inscriptiile.
Primul templu, cel la care se refera o mini-expozitie vernisata recent de Muzeul National de Istorie, nu mai poate fi identificat in teren. Cel de-al doilea templu este in centrul Sarmizegetusei, langa forul lui Traian si din el s-au pastrat inscriptii si o parte dintre ziduri, insa cercetarea nu este terminata.
Din randurile acestor soldati si veterani s-au format in Dacia comunitati importante de palmireni, deveniti ulterior cetateni romani. Acestora li s-au adaugat negustori bogati din Palmyra care aveau legaturi cu caravanele care circulau in Orient.
