Mi-am zis sa o iau metodic, pentru ca nu aveam prea mult timp. Targul de carte din pavilionul central al ROMEXPO este organizat pe patru cercuri concentrice. Am inceput cu cercul de sus, mai putin aglomerat, acolo unde se gasesc editurile mai mici, dar nu fara de importanta, standuri ale presei, ale distribuitorilor de carte, standuri cu harti si alte obiecte „didactice”, intr-o amestecatura nu prea agreabila. De pilda: carte religioasa scoasa de Facultatea de Teologie, imediat apoi carte newage si apoi afisul cu „Prison Break” de la „Cotidianul”.

Mi-am cumparat carti de la o editura din Cluj, Idea Design&Print, pe principiul ca pe astea le gasesc mai greu. Reducerile de pret la targ nu au fost semnificative, asa ca mi-am zis sa cumpar ceea ce stiu ca voi gasi mai greu prin librarii. As fi vrut sa-mi iau si niste albume de arta contemporana, de la standul unui distribuitor de carte, la preturi foarte bune, dar era mult de rascolit in niste cutii de carton, unde erau puse de-a valma, asa ca decat sa nu gasesc cea mai buna carte din cutia respectiva, am hotarat sa nu mai iau niciuna :)

Am trecut pe langa o lansare a unui volum de poezie. Erau cinci spectatori, asezati pe scaune. Mi s-au parut indispusi de faptul ca erau atat de putini. In urmatorul cerc – un fel de cerc-buzunar –, mai putin vizitat, pe care l-am parcurs in cinci minute, nu mi-a atras nimic atentia. Cel de-al treilea cerc era deja animat, se schimba peisajul. Am trecut grabit si pe aici, probabil si pentru ca pe tronsonul pe care am intrat era o alta lansare si am auzit vocea celui ce prezenta cartea: „De la inceput trebuie sa va spun ca avem de-a face cu un autor bun.” Am retinut exact cuvintele pentru ca le-am asociat cu figura autorului, un barbat destul de in varsta, la costum.

Am iesit nerabdator de pe acest cerc si am intrat in miezul incandescent al targului, acolo unde expun editurile mari. Multa imbulzeala, dar nu enervanta. In fond, asa trebuie sa fie la un targ: viata, agitatie, oameni care rascolesc, cerceteaza preturi. Mi-ar fi placut sa aud si targuieli, cartile sa nu aiba pretul afisat si sa ascult discutii negustoresti – „Un milion Salman Rushdie”, „Nu, prea mult, cincizeci de mii.”

Apoi am observat ca a inceput lansarea unei carti a lui H.-R. Patapievici. Lume multa, cel putin vreo doua sute de persoane. N-aveam timp sa stau. La un alt stand era o alta lansare, vorbea Bogdan Lefter in fata a 15 persoane, desi cred ca unii erau doar cumparatori la stand. Am mai dat un tur si m-am pomenit fata in fata cu Adrian Nastase si sotia sa, intretinandu-se copios cu unul dintre cei patru redactori-sefi de la Jurnalul National. Era lansarea unei carti a lui Bogdan Teodorescu. Cam 30 de persoane. M-am intors in marea de oameni de la lansarea cartii lui Patapievici. Un difuzor a anuntat nu-stiu-ce si a acoperit vocea lui Andrei Plesu, care vorbea despre carte. M-am asteptat sa taca sau sa spuna o gluma. Surprinzator, Plesu a inceput sa vorbeasca mai tare, depasind volumul difuzorului.

In rest, nimic deosebit fata de anul trecut. Cel mai bine aranjat stand eu zic ca anul acesta a iesit cel de la Curtea Veche.

Dupa ce-am iesit, mi-am facut calculul, cheltuiesem 4 milioane pe aproape un raft de carti.

Cand am ajuns acasa, seara tarziu, am imprastiat cartile pe pat m-am asezat intre ele ca un sultan si mi-am spus: „Incredibil ce te motiveaza cartile noi!”