Sfantul Gheorghe a trait in timpul imparatului Diocletian (284-305), mai intai in Capadocia si apoi in Palestina. Aici s-a mutat impreuna cu mama sa, care avea multa avere in Cezareea Palestinei.
In timpul imparatului Diocletian, s-a inrolat in armata romana si a ajuns la demnitatea de voievod.
In februarie 303, Diocletian a emis primul sau edict de persecutie a crestinilor, care a declansat un imens val de arestari si torturi. In urmatoarea perioada au mai fost date alte trei edicte de persecutia (303-304). Persecutia declansata de Diocletian este considerata cea mai severa dintre persecutiile suferite de crestinii din Imperiul Roman.
Sfantul Gheorghe, fiind in preajma imparatului si vazand atata pornire impotriva crestinilor, a hotarat sa-si marturiseasca credinta in Hristos Dumnezeu, gandind ca aceasta este vremea potrivita mantuirii sale.
A vandut aurul, argintul si hainele le-a impartit saracilor; celelalte averi pe care le avea in Palestina a hotarat sa le imparta, iar pe sclavi sa-i elibereze.
Astfel, lepadand toata frica omeneasca, Sfantul Gheorghe a stat in mijlocul adunarii, mustrand pentru hotararile cele faradelege si judecatile cele nedrepte impotriva crestinilor si marturisind ca Hristos este Unul Dumnezeu.
Si asa, Sfantul Gheorghe i-a indemnat pe cei care erau de fata, impreuna cu Diocletian, ca ori singuri sa cunoasca adevarul si sa invete dreapta credinta, ori pe cei ce tin de adevar si de dreapta credinta sa nu-i tulbure cu nebunia lor.
Imparatul a fost atat de mult afectat de curajul tanarului comandant al unei parti a ostirii sale, incat nu a putut sa vorbeasca, i-a facut semn unuia dintre apropiati sa-i raspunda.
Acesta, chemandu-l mai aproape pe marturisitor, l-a intrebat cine l-a indemnat sa vorbeasca atat de indraznet. Raspunsul Sfantului Gheorghe a fost "Adevarul!", i s-a pus atunci intrebarea: "Care este adevarul acela?", iar Sfantul Gheorghe a spus: "Adevarul este Insusi Hristos, Cel prigonit de voi" (Vietile Sfintilor).
Sfantul Gheorghe a fost arestat si supus torturilor pe care le-a indurat ridicand permanent rugaciuni la Hristos Dumnezeul sau, care ii vindeca ranile cumplite, facandu-l desavarsit sanatos, spre mirarea si ingrozirea celor care zile in sir au asistat la chinurile sale. I s-a dat sa bea si o otrava cumplita, dupa care a ramas teafar.
Rabdarea si puterea rugaciunii sale cu care s-au savarsit atatea fapte minunate in timpul chinurilor sale, chiar si invierea unui mort, au facut ca unii dintre cei prezenti sa marturiseasca si ei credinta Sfantului Gheorghe, primind astfel moarte muceniceasca. Insasi imparateasa Alexandra, sotia lui Diocletian, s-a convertit la crestinism.
In urma acestei marturisiri facuta de sotia sa, Diocletian a poruncit sa li se taie capetele, atat sfantului, cat si imparatesei Alexandra. Pe drum, imparateasa, fiind foarte slabita, si-a dat duhul, iar Sfantul Gheorghe si-a plecat capul sub sabie in ziua de 23 aprilie 303.
Tot in ziua sa de praznuire, 23 aprilie, militarii din fortele terestre sarbatoresc ziua categoriei de forte, al carei patron spiritual este Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta. Cu acest prilej, in garnizoanele din tara se desfasoara ceremonii militare de omagiere a jertfelor inaintasilor si de evocare a traditiilor de lupta ale unitatilor.
