Armele au de cele mai multe ori o conotatie sinistra, insa dovedesc si ca oameni au inovat mereu si au creat adevarate opere de arta ale stiintei si tehnicii. Sunt peste sase secole de cand armele de foc au patruns pe teritoriile locuite de români, iar o expozitie la Muzeul National de Istorie puncteaza cateva momente cheie. Intra in articol pentru a citi despre istoria armelor de foc, despre cateva obiecte rare si despre fascinanta istorie a prafului de pusca.
Nu doar sinistre, ci uneori si opere de arta
Armele au marcat istoria umanitatii intr-un mod uluitor, de la primele sageti de silex de acum zeci de mii de ani, pana la dronele din prezent. Armele au adus moartea, dar au dovedit si ca oamenii pot fi ingeniosi si creativi. Intr-un anume fel armele sunt si obiecte de arta.
"Am fi ipocriti sa nu recunoastem importanta pe care armele le-au avut in istoria omenirii. Ne-au ajutat sa ne sporim fortele fizice care sunt limitate, ne-au ajutat sa ne obtinem hrana si apoi, de-a lungul a sute de mii de ani, au devenit si instrumente de distrugere a altor comunitati umane in lupta pentru resurse, pentru pamant, pentru ideologii si pentru religii", a spus directorul Muzeului National de Istorie, Ernest Oberlander-Tarnoveanu, la deschiderea expozitiei care ilustreaza aproape 500 de ani de istorie a armelor in spatiul romanesc.
"Armele nu sunt doar niste instrumenmte sinistre, ci dovedesc o alta capacitate extraordinara a fiintei umane, aceea de a inventa, iar armele sunt unele dintre cele mai complexe marturii ale istoriei stiintei si tehnicii si in unele cazuri sunt adevarate opere de arta. Dorinta de a iesi in evidenta in raport cu ceilalti a facut ca armele sa ajunga sa fie impodobite, iar unele demonstreaza un talent artistic.urias", mai spune directorul Muzeului National de Istorie.
Armele albe, fie ca sunt de taiere, lovire sau impungere, exista de zeci de mii de ani, dar au fost mereu perfectionate pentru a fi cat mai letale. Totusi, dupa ce mii de ani in razboaie s-au folosit sabii, sageti, halebarde si topoare, totul s-a schimbat o data cu aparitia prafului de pusca descoperit de alchimistii chinezi in secolul IX.
Praful de pusca: o descoperire chineza desavarsita de europeni
Chinezii au folosit la inceput praful "minune" la artificii, dar vazand puterea exploziva deosebiita l-au utilizat si in confruntari armate, sub forma unor bile umplute cu praf de pusca, dar si "sageti de foc" care aveau atasate sageti cu praf de pusca. Totusi, in regatul de Mijloc acest praf a fost destul de rar folosit in batalii.
Praful de pusca a ajuns in Europa prin secolul al XIII-lea si aici, pe continentul nostru, oamenii l-au pus "la treaba" in scopuri distructive, primele mentiuni despre capacitatile sale datand de la jumatatea secolului XIII. Praful de pusca era insa foarte instabil, putea exploda fara stire, iar daca se uda, devenea de nefolosit, solutia constand in crearea unor amestecuri speciale care puteau fi uscate si folosite mult mai in siguranta.
Armele de foc existau cu siguranta la inceput de secol XIV. Pe teritoriile noastre armele de foc nu au ajuns cu intarziere, datorita sasilor sibieni.
Armele de foc in partile nosatre
"Cea mai veche stire despre folosirea armelor de foc pe teritoriile tarilor romane este din Transilvania de la Sibiu, pe la 1370-1380 cand in registrul de cheltuieli al Sibiului se mentiona intr-o fraza existenta unui fauritor de bombarde care e platit sa repare rotile unor bombarde. Atat se spune, dar stirea este fantastica fiindca exista un fauritor, iar bombardele erau pe roti si erau prin excelenta arme de aparare". a spus pentru HotNews, Carol Konig, cel mai cunoscut expert roman in arme vechi. El a precizat ca prima atestare documentara a armelor de foc pe teritoriul tarilor romane vine la sub jumatate de secol de la prima atestare europeana (Florenta, 1326). Armele de foc au evoluat enorm, mai ales la partea de mecanisme de dare a focului, de la fitil, pana la percutia cu ac.
Acele prime arme nu erau sofisticate, daca le privim prin ochii de azi, fiindca incarcarea era pe gura tevii, erau greoaie, erau lungi si imprecise la distanta. Aveau insa un efect extraordinar vizual, auditiv si psihologic, de aceea erau importante aceste arme. In general armele erau facute de sasi in ateliere transilvanene, iar prima atestare a armelor de foc in Muntenia este de pe vremea lui Vlad Dracul (tatal lui Vlad Tepes) care cere brasovenilor fabricarea a 100 de pusti, lucru deosebit pentru vremea aceea. Vlad Dracul a domnit intre 1436 si 1442
Cele mai vechi arme din expozitie sunt din secolul XV, "perioada in care Europa a prins aripi si a ajuns sa domine. Sunt arme care vorbesc despre uriasul salt ecologic produs de fabricarea otelului, dar si de insusirea de catre europeni a unor descoperiri ce vin din alte parti, precum praful de pusca, iar cele doua lucruri au dat nastere unui instrument teribil prin care europenii si-au impus civilizatia si ideologia pe toate continentele", spune directorul Muzeului National de Istorie.
Pusca a avut o evolutie lenta de-a lungul istoriei. In secolul XV se folosea in razboaie archebuza, o arma semiportabila cu teava lunga. Archebuza, inventata pe la 1475, era ingrozitor de greu de manevrat, mai ales ca patul armei era perfect drept si ostasul trebuia sa il sprijine pe piept cand tragea. Soldatul nu vedea tinta cand tragea, iar reculul il arunca in general la pamant.
Archebuza a fost cu timpul perfectionata si astfel a luat nastere muscheta care la inceput era grea si avea o teava de 1,5 metri lungime, fiecare soldat avand nevoie de un om care sa-l ajute sa o manuiasca. Muscheta a fost folosita pe scara larga in Razboiul de Treizeci de ani, dar si in bataliile din coloniile americane. A devenit din ce in ce mai usoara, astfel ca a putut fi purtata si de un singur soldat, insa un mare neajuns tinea de faptul ca lumina produsa de fitilul aprins trada pozitia de unde muschetarul tragea, iar inamicul era avertizat.
Arme de referinta in istoria romaanilor
Printre piesele expuse la Muzeul National de Istorie se numara si o sabie atribuita celui invins in 1595 de Mihai Viteazul la Calugareni si Giurgiu: marele vizir Sinan Pasa, pe sabie fiind inscriptionat numele celebrului lider otoman. Inscriptia a fost tradusa de un istoric armean in anii 60', iar datarea a aratat ca sabia a fost produsa la final de secol XVI. Spada a fost probabil pierduta, istoria ei fiind interesanta, dar greu de reconstituit.
Expozitia vine cu exemple din secolul XVI cand armele de foc au facut un nou pas in evolutia lor, mecanismele de dare a focului fiind modernizate prin inlocuirea fitilului cu o bucata de cremene care scapara prin frecarea cu o rotita zimtata in timp ce aceasta se invartea. Muschetele erau cele mai moderne arme ale acelor timpuri, insa evolutia nu ajunsese la final. Un alt salt a venit la inceputul secolului XIX cand un englez stabilit in America a inventat capsele.
In expoziie se gasesc si primele arme produse pe teritoriul Romaniei moderne, in timpul lui Cuza "Cuza a avut marele merit ca a modernizat armata. In primul rand a unificat cele doua armate din principate, a creat unitati de artilerie, unitati de infanterie, unitati de geniu. A vrut sa modernizeze apoi si armamentul din dotare si a schimbat vechiul sistem cu cremene cu un sistem modern, cu capse", a explicat pentru HotNews.ro, Carol Konig. El a precizat ca fabrica se afla pe actualul loc al Casei Poporului, pe Dealul Arsenalului. Se numea Manufactura de Arme a Romaniei.
In expozitie se gasesc arme atribuite unor figuri celebre ale istoriei noastre, precum Tudor Vladimirescu sau Iancu Jianu. Una dintre sabiile din expozitie a apartinut unui personaj al carui nume bucurestenii il aud des: Gheorghe Magheru, care s-a nascut la inceput de secol XIX, a fost comandant al pandurilor la revolutia de la 1848, un deceniu a stat departe de tara, dar a revenit, generalul fiind de mai multe ori deputat de Gorj pana la moartea sa, in 1880.
Expozitia este deschisa la MNIR in perioada 19 decembrie 2014 ￢ 31 martie 2015 si poate fi vizitata de miercuri pana duminica, in intervalul orar 09.00-17.00.
1
3
