Video Cat de misto era in fata blocului? Intalnire online cu Vlad Tomei si Mihai Gheorghe despre jocurile copilariei cu cheia de gat

de N.L.P.     HotNews.ro
Marţi, 5 august 2014, 12:40 Actualitate | Cultură


Vlad Tomei si Mihai Gheorghe despre jocurile din "fata Blocului"
Foto: Hotnews
Insingurati de buna voie, copiii de azi se joaca doar pe calculator, consola, telefon. Stau pironiti pe scaun, cu fata radiata de lumina albastra spectrala iesita din ecrane, total absorbiti de lumea monstrilor, a zombilor si a armelor hypercomplicate. Pe vremurile indepartate, cand nici calculator, nici smartphone, nici xbox nu existau, copiii - nu stiu daca va vine sa credeti - se jucau deseori impreuna cu alti copii de seama lor, de obicei in fata blocului. Jocurile lor se numeau : Pak-pak, 1, 2, 3 La perete stai, Prinsa, Omul Negru, Sforicica, Sotron, La malai, Lapte gros etc. 



Parintii lor, mirati ei insisi de proliferarea monstrilor dreptunghiulari de beton in care fusesera repartizati cu locuinta, erau – atunci cand aveau timp sa se gandeasca la asta – intristati, stiindu-si copiii lipsiti de libertatea pe care o avusesera ei, la aceeasi varsta. Cand se gandeau la copilaria lor aproape de natura, in spatii libere, prietenoase, ii cainau pe saracii lor copii izgoniti cum erau in anostul peisaj comunist.


Subestimau insa spiritul ludic si puterea magica de adaptare a copiiilor lor. Lasati de capul lor in fata blocului - parintii erau amandoi toata ziua la serviciu - copiii reuseau sa invinga uniformitatea si grotescul industrializarii fortate si sa isi recreeze lumea lor, magica, in acel peisaj diform, construit de arhitecti obtuzi. Pentru copilul de atunci, lasat singur, scara B a blocului era total diferita de scara A, se ducea la scara B ca si cum aceasta ar fi fost intr-o alta localitate, blocul 156BH, de peste trei alei, era deja un fel de jungla enigmatica numai buna de explorat, iar copiii cu cheia atarnata de gat umanizau noile scheme de trai venite de la centru si noua viata urbana – desi ei nu stiau ca e ceva nou, pentru ca alta lume nu cunoscusera, la fel ca si copiii de azi cu calculatoarele lor.


Iar jocurile erau atat de frumoase si de bine organizate, cu regulile lor, create doar de intelepciunea copiilor, nu dictate de vreun “om de la centru”, de vreun profesor sau create in "laboratoarele" marilor firme creatoare de jocuri, ca acum. Erau reguli nascute spontan, in mod natural, sau poate mostenite in mod misterios de la copii din vremuri si mai vechi.




 Acum, aceste jocuri incep sa fie uitate, absorbite de lumina albastra ce iese din ecranele calculatoarelor si televizoarelor. Asa ca, doi oameni “creativi”, Vlad Tomei (copywriter la agenția de publicitate Propaganda) și Mihai Gheorghe (art director la McCann) s-au gandit sa le readuca in actualitate. Au construit – adica au scris, desenat, conceput – un fel de carte compusa din mai multe „cartoline”, fiecare explicand un joc din acelea ce se jucau in acele timpuri cand erau si ei, „creativii”, copii. Au facut cartea pentru ei si pentru toti copiii care au crescut mari acum si ar vrea sa isi aminteasca de felul cum se jucau. Si, bineinteles, pentru copiii de azi, auto-claustrati in apartament, care nu stiu ce misto este sa te joci in fata blocului cu alti copii. Mai misto decat online.

Sunt 55 de „cartoline”, se vor mai adauga si altele, iar despre felul cum se utilizeaza acest volum-obiect puteti lua aminte urmarind filmuletul de mai jos:












Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















5007 vizualizari

  • nedumerire (Marţi, 5 august 2014, 19:36)

    Arhip [anonim]

    Eu n-am stat nciodata la bloc, dar pe strada mea copii ne adunam cu tot felul de jocuri, fetele erau initiatoarele mai mereu, si stateam pana incepea Mihaela. Strada se golea atunci. Dupa ce se termina Mihaela, ieseau doar copiii mai mari si de obicei doar in vacanta.

    Cum era jocul Omul Negru? Eu il asociez cu o legenda urbana care circula pe atunci cu un om care omora copii. Stiu ca si parintii mei ma preveneau sa nu mergi cu oameni necunoscuti ca uite ce se intampla... Aveam un fel de cosmar cu acest om negru, ca in filmele de groaza americane. Doar ca pe atunci nu existau filme americane de groaza in Romania. Tineti minte vreo legenda urbana asociata cu acest joc?


    V-ati gandit sa aduceti si un antropolog sau un un etnolog sa discute despre aceste jocuri ale copilariei? Poate ar merita.

    Va felicit pentru desene si munca de reconstituire.
    • r (Miercuri, 6 august 2014, 13:07)

      Vlad Tomei [hotnews.ro] i-a raspuns lui Arhip

      Buna,

      Hai sa le luam pe rand. Omul negru, ("citesc" din carte) are doua elemente principale "1. Cercul: jucatorii se tin cu totii de mana si formeaza un cerc. Unul dintre ei e 'sfetnic'. Asta inseamna ca a stabilit in prealabil, impreuna cu omul negru, o ora la care el (omul) sa-si faca aparitia. Pana atunci, omul negru asteapta separat, undeva in apropierea cercului. 2. Omul negru: jucatorii se invart in cerc, in timp ce intoneaza cu totii 'Cea-sul ba-te o-ra u-nu, o-mul ne-gru n-a ve-nit'." Iar cand se ajunge la ora convenita, omul negru tasneste din ascunzatoare si trebuie sa prinda pe cineva. Care devine la randul lui (sau ei), om negru.

      Despre originea jocului n-am sti sa-ti spunem foarte multe, ipoteza ta cu personajul negativ ar putea fi pe undeva plauzibila, insa "la noi" nu se auzise de asa ceva.

      Deocamdata nu am colaborat cu antropologi insa ar fi cu siguranta interesant. Si probabil vor fi ocazii in viitor.

      Multumim pentru aprecieri!
  • editura (Miercuri, 6 august 2014, 9:00)

    eda3 [anonim]

    Inteleg ca v-ati editat singuri cartea si ca o promovati prin forte proprii. De ce nu ati apelat la o editura?
    • r (Miercuri, 6 august 2014, 13:12)

      Vlad Tomei [hotnews.ro] i-a raspuns lui eda3

      Buna,

      Am discutat cu cateva edituri insa la final am ales sa ne ocupam singuri de proiect pentru ca investiseram foarte mult timp si resurse (ne-a luat cam doi ani de la prima schita la produsul final) si atunci am devenit foarte atasati de el.

      Am vrut sa avem control deplin apropo de design, texte, hartie folosita si diverse alte specificatii tehnice. Pentru ca voiam foarte mult sa iasa asa cum ni-l imaginaseram.

      Si cred ca a fost si un soi de curiozitate la mijloc. Sa vedem daca suntem in stare sa ne ocupam si de "implementarea" proiectului nu doar de creatia lui.

      Cam astea ar fi motivele.
  • a (Miercuri, 6 august 2014, 9:04)

    Alexx [anonim]

    Merge si la adulti? Ati incercat sa re-jucati jocuri de acolo?
    • r (Miercuri, 6 august 2014, 13:16)

      Vlad Tomei [hotnews.ro] i-a raspuns lui Alexx

      Buna,

      Pe 1 iunie, cand am lansat proiectul online, ne-au invitat niste amici la o cafenea unde chiar asta faceau: adusesera parinti si copii sa se joace impreuna.

      Celor mici le-a luat fix un minut sa inteleaga cum se juca Omul Negru iar apoi a fost haos si veselie generalizata. Ne-am emotionat pentru ca ne-am dat seama ca avem sanse sa reusim ce ne-am propus: sa dam jocurile astea mai departe catre generatiile urmatoare.

      Dar in rest, un Lapte Gros intr-adevar e un pic mai riscant si probabil ceva mai dureros la 30 de ani. Dar merita incercat.

      Recomandarea noastra e sa se joace cei mari impreuna cu cei mici. E si mai amuzant dar si mai sigur ;)
  • o sa dispara (Miercuri, 6 august 2014, 10:28)

    Cercel [anonim]

    Ma bucur ca a aparut aceasta carte. Ar fi interesant de comparat aceste jocuri de la oras cu jocurile copiilor de la tara.

    Tin minte ca organizam campionate pe mai multe zile, aveam si o tabela de scor, cu elasticul si sotron.

    Am vazut si acum fetite care jucau sotronul sau se jucau cu coarda, am vazut deseori baieti tragand cu cornete de hartie, dar jocuri precum 123 stai, chiar n-am mai vazut.


    Credeti ca ar mai putea reveni aceste jocuri? Au sa dispara?
    • r (Miercuri, 6 august 2014, 13:21)

      Mihai Gheorghe [hotnews.ro] i-a raspuns lui Cercel

      Cam asta a fost si ideea unui volum care sa le regaseasca pe toate. Pentru ca si noi am pornit de la aceeasi problema, ca erau reguli pe care nu le mai tineam bine minte sau erau discutii interminabile cu "Ba era asa!", "Ba nu, asa!"
    • r (Miercuri, 6 august 2014, 13:21)

      Vlad Tomei [hotnews.ro] i-a raspuns lui Cercel

      Buna,

      Ideea cu comparatia e excelenta. O punem pe lista de etape urmatoare. Cu siguranta existau puncte comune intre jocurile de la bloc si cele de la tara, dar cel mai probabil existau si diferente.

      Cat despre sansele ca jocurile sa dispara, noi asta am mai zis in cateva randuri si o repetam si acum: Counter Strike si Lapte Gros nu se exclud. Copiii de azi vor ramane cu siguranta intotdeauna captivati de jocurile pe calculator sau pe tableta sau pe telefon sau pe toate. Insa asta nu inseamna ca nu pot iesi in fata blocului la un 9 Pietre, la un Lapte Gros, la o Patratica.

      Si pana la urma tine de noi, acum ca avem si "suportul didactic", sa ii invatam jocurile astea.
  • capace (Miercuri, 6 august 2014, 10:36)

    lulu [anonim]

    Cel mai bine imi amintesc de fise. Pandeam pe langa bodegi si adunam capace de bere, le turteam cu o piatra si faceam asa cateva sute de "fise". Apoi aveam o bucata mare de plumb pe care toata ziua o bateam sa fie perfect plata. Aruncam cu plumbul la zid si mizam pe fise.

    Dupa 90 in loc de fise se foloseau surprizele de la guma de mestecat turbo.

    A, si sa nu uit de timbre. Erau plicurile acelea de la chioscul de ziare care costau patru lei si 25 de bani. Si pe timbre jucam, ne facusem niste plicuri din hartie speciale, cu mai multe compartimente.

    Voi pe ce feluir de mize jucati?
    • r (Miercuri, 6 august 2014, 13:25)

      Mihai Gheorghe [hotnews.ro] i-a raspuns lui lulu

      Era si mai amuzant atunci cand aceeasi miza isi schimba valoarea avand o explicatie clara si valabila in mintea fiecaruia : "Surpriza/timbrul asta nu il mai are nimeni, e cat doua d-ale tale!"
    • r (Miercuri, 6 august 2014, 13:25)

      Vlad Tomei [hotnews.ro] i-a raspuns lui lulu

      Buna,

      Jocul pe care il descrii apare in carte cu numele "Gioale" sau "Portofele" pentru ca in alte zone ale tarii bucatile voastre de plumb erau pietre plate (numite gioale) sau niste "portofele" facute din coperte de plastic pentru caiete. Iar fisele sau timbrele erau fetze de cutii de chibrituri (cele cu fluturi) sau intr-adevar, surprize de la gume.

      Multam de completare!
  • interesant :) (Miercuri, 6 august 2014, 11:15)

    gigi [anonim]

    Ce credeti ca s-a schimbat intre timp?

    Daca ati fost in Vest, probabil ati observat ca acolo copiii nu se joaca in fata/spatele blocului. Care credeti ca e diferenta, de ce?
    • r (Miercuri, 6 august 2014, 13:31)

      Vlad Tomei [hotnews.ro] i-a raspuns lui gigi

      Salut,

      Sotronul cred ca e universal, de exemplu. Poze cu Lapte Gros in care copiii erau clar din alte tari, iarasi, am vazut. Insa intr-adevar probabil ca o diversitate atat de mare cum aveam noi, nu exista in tarile din Vest.

      Iar asta cred ca are de a face cu multitudinea de optiuni de divertisment pe care o aveau copiii din Vest in anii '70 - '90. Noi aveam Nu Te Supara Frate, Piticot, Dacii si Romanii si desene animate duminica. Si cam atat. In rest, trebuia sa improvizam. Si dupa cum se vede treaba, am improvizat destul de bine din moment ce noi am strans 55 de jocuri in carte si aflam in permanenta de altele noi.
    • r (Miercuri, 6 august 2014, 13:40)

      Mihai Gheorghe [hotnews.ro] i-a raspuns lui gigi

      Sunt convins ca indiferent ca ii vedem sau nu pe copii (in fata sau spatele blocului) ei au ceva interesant de povestit de acolo unde sunt fie in vest fie in est. Cartea asta nu se vrea un manual moralizator care sa zica uite ce frumosi si destepti eram noi astia din fostele tari comuniste. Ea este o arhiva a copilariei noastre si a celor din perioada optzecista din Romania, poate chiar ar fi interesant sa descoperim si ce alte jocuri se inventau inainte sa apara Cartoon Network. Dar cred ca acolo unde copiilor li se lasa imaginatia la joaca, apare inevitabil si "joaca de-a..".
  • joaca ieri si azi (Miercuri, 6 august 2014, 13:08)

    florentin [anonim]

    ce parere aveti de un raspuns de-al nepoatei, după ce i-am spus cum noi ne jucam mai mult pe afara, cum citeam mai mult din cauza ca nu aveam TV, filme și calculatoare, cum aveam placere pentru jocuri de socializare(multiplayer, doh:), cum jucam fotbal si asteptam si o ora sa se elibereze terenul, ca sa putem juca si noi, pentru ca erau atatia doritori de sport? Cand i-am spus ca asta faceam noi, nepoata de 8 ani mi-a spus senina: erați mai fericiți! Să fi fost o fericire mai mare pe vremea respectiva, comunista, cand se si muncea si invata 6 zile din 7 si stiam sa ne bucuram de timpul liber mai bine ca acum?
    • r (Miercuri, 6 august 2014, 13:38)

      Vlad Tomei [hotnews.ro] i-a raspuns lui florentin

      Buna,

      Eu cu siguranta nu eram fericit pentru ca trebuia sa merg la scoala sambata. Iar cand, pe la inceputul anilor '90 am aflat intr-o zi ca gata, nu mai mergem sambata la scoala, am fost in al noualea cer.

      Cat despre fericirea de a juca La Malai in aer liber, cred ca ea poate fi la fel de sincera ca fericirea de a juca FIFA pe calculator. Doar ca dupa prima experienta esti poate ceva mai castigat pentru ca ai facut un pic de miscare, ai capatat un pic de rosu in obraji si te simti mai bine. E drept, la FIFA pe calculator nu-ti poti juli genunchii dar pe de alta parte, ce fel de copilarie e aia fara genunchi juliti?
  • Felicitari (Miercuri, 6 august 2014, 17:15)

    Dan [anonim]

    Felicitari domnilor pt aceasta idee, unde mai pot gasi cartea ? Vreau sa fac cadou unor fosti colegii de scara :-) ! Super idee, am retrait pt cateva momente anii adolescentei...


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by