Cu ocazia premierei în spațiul nord-american a noului film al lui Alexa Visarion, intitulat “Ana”, regizorul va mai pregăti un eveniment. Alexa Visarion va avea lansarea, în premieră absolută, a cărții „Ana - Sens și imagine” care cuprinde trei variante de scenariu, printre care și scenariul noului film realizat. Lansarea de carte va avea loc pe 30 aprilie 2014, de la ora 19.00, la sediul ICR New York, în sala Auditorium, înainte de vizionarea filmului „Ana”.
Potrivit ICR New York, cunoscutul regizor şi scenarist de teatru şi film Alexa Visarion va prezenta în premieră în spațiul nord-american noul său film, intitulat “Ana”, pe care l-a realizat pornind de la mitul Meșterului Manole. Premiera va avea loc la Institutul Cultural Român de la New York, în Sala Auditorium, pe 30 aprilie 2014, la ora 19.00.
Filmele pe care regizorul Alexa Visarion le va prezenta (subtitrate în limba engleză) pentru portretul său de regizor sunt: Înainte de tăcere (1978), Înghiţitorul de săbii (1983), Vinovatul (1991) şi Ana (2014).
Pentru aceste evenimente regizorul va fi însoţit la New York de Răzvan Vasilescu şi Cristina Drăghici, actorii principali ai filmului “Ana”. După vizionarea peliculei, cei trei vor răspunde întrebărilor publicului. Intrarea la acest dublu eveniment este gratuită.
De asemenea, la New York Răzvan Vasilescu va prezenta un spectacol one-man-show intutlat "Profu'", un monolog scris de Jean Pierre Dopagne, care va dura 1 h 20 min. Spectacolul se va juca pe 3 mai 2014, la “150 Public School”, la ora 19.00 (adresa: 40-01 43 Avenue, Sunnyside, NY 11104).
La New York Alexa Visarion va avea întâlniri cu reprezentanţi ai universităţilor americane cu care el colaborează, având contacte cu aceştia din perioada în care a fost bursier Fulbright în S.U.A. În plus, va face şi cercetare în bibliotecile americane pentru noile proiecte la care deja lucrează, va avea întâlniri cu personalităţi ale vieţii culturale, artistice şi pedagogice din New York şi Boston.
Asociaţia culturală DIALOG al cărei preşedinte fondator este Alexa Visarion cultivă cu precădere realţiile româno-americane, cu rezultate remarcabile în perimetrul artei şi culturii. Această structură a proiectului, unitară şi diversă totodată, dezvoltă legăturile între cele două culturi.
Acest eveniment reprezintă o oportunitate pentru promovarea filmului românesc și a cunoscutului regizor Alexa Visarion, invitat la atâtea festivaluri de film din România și din străinătate.
Despre cartea scrisă de Alexa Visarion: „Ana - Sens și imagine” lectorul univ. dr. Ion M. Tomuș spune:
ANA lu’Alexa Visarion
"În ultima vreme, din ce în ce mai des, suntem martorii unei afirmații periculoase, prin caracterul său fundamental greșit, exprimat unilateral: „poporul român este caracterizat cel mai bine prin mitul Mioriței”. Astfel, s-ar considera că doar așa se poate explica și justifica fatalismul ce pare să marcheze destinul românesc, lăsându-se la o parte componente esențiale ale acestui mit: candoarea, curajul, dorința de independență etc. În schimb, se dorește ca atenția să fie concentrată spre lipsa de reacție a ciobănașului din mit și spre resemnarea sa, aparent păguboasă. În schimb, un alt mit esențial este lăsat să existe singur, liniștit, într-un plan secund. Meșterul Manole nu pare să fie la fel de interesant și de ofertant pentru a justifica măcar una dintre dimensiunile universului spiritual al poporului român. Desigur, trecem peste faptul că este mult mai ușor să vorbești despre o resemnare istorică în fața unui potențial element de violență și ne întrebăm dacă, nu cumva, acest al doilea mit esențial, al meșterului care sacrifică tot ce are mai scump pe lume pentru ca să dăinuiască zidul, este mult mai important, acum, la începutul secolului XXI, când avem nevoie de construcții, mai mult decât oricând.
Ei bine, în acest context special, filmul maestrului Alexa Visarion mi se pare cu atât mai important. Într-o conjunctură culturală și socială particulară, unde valorile sunt dificil de identificat și definit, Ana este un film care, deși vorbește despre singurătate, are mereu în vedere, cadru cu cadru, dorința de a construi. Prin energia vulcanică a regizorului, care transcende pelicula cinematografică și poate fi resimțită ca o putere de dincolo de imagine și text, cred cu tărie că suntem martori la un moment interesant: filmul nu ne vorbește despre o construcție eșuată, ci despre așteptările a două personaje, care se coagulează și prind contur într-o lume în care este sabotat actul simplu de a construi. Ceea ce rezultă din această retezare a aripilor este povestea Anei, iar scenariile din acest volum oferă o perspectivă asupra dimensiunii textuale a proiectului cinematografic.
Desigur, preocuparea lui Alexa Visarion pentru dimensiunea mitologică a construcției nu este nouă. Spectacolul Meșterul Manole, după piesa lui Lucian Blaga, de la Teatrul Național din Cluj Napoca (1973), ne indică atenția pe care regizorul o acordă unei dramaturgii speciale, mai dificil de configurat scenic. Piesa lui Blaga nu beneficiază de o structură dramatică clasică, ci se revendică din puterea metaforei. Manole trebuie să împlinească sacrificiul suprem pentru ca zidul bisericii să dăinuiască: contopirea Mirei (Anei) cu peretele viitoarei construcții pleacă de la un moment marcat de teatru în teatru, detaliu care este rareori punctat de comentatorii operei blagiene: „Povestea cu jertfa omenească e – numai așa – un joc. Un joc de albă vrajă și întunecată magie, pe care-l vom face cu tine. (...) Fiindcă tu ești aici din întâmplare. (...) Fiindcă între toți și toate tu ești cea mai potrivită pentru joc.” Din această scenă, care este, în viziunea noastră, cel mai important moment din piesa lui Lucian Blaga, se revendică dimensiunea ludică a personajelor din Ana: o Ea și un El, lipsiți de o identitate socială, cu o biografie măruntă, dar care se găsesc unul pe altul într-un topos special, câmpia, care devine, astfel, centru al universului. Dincolo de ratarea și eșuarea personală a fiecăruia, ni se pare extrem de semnificativă evoluția lor ca actanți într-o adaptare postmodernă a mitului Meșterului Manole, în care eroul este omul simplu, aparent neînsemnat. Prin orizontalitatea câmpiei, maestrul Alexa Visarion știe foarte bine să sugereze un element spre care tind personajele centrale ale filmului: cadrele largi cer un element de verticalitate, construcția se revendică prin acțiunile și visele Ei și ale Lui. În același timp, pontonul din mijlocul lacului devine un fel de luntre a lui Caron, element solid, de fier, care depinde de un mediu acvatic. Cele trei timpuri din film trebuie privite și receptate drept universuri care se întrepătrund, care nu sunt fixe: timpul mitului și al scenariului pe care îl visează măruntul erou, El, se conjugă cu timpul dinainte de 1989, marcat de o propagandă monstruoasă a sistemului, care îl va învinge pe personajul nostru. În fine, ultimul timp al filmului este prezentul acțiunii, în care personajele se întâlnesc și formulează mari întrebări cu privire la existența lor.
În sfârșit, mai trebuie spus că inițiativa de publicare a scenariului, cu variantele sale, se adresează, desigur, publicului larg, dar avem în vedere mai ales pe studenții la artă cinematografică sau actorie, care vor fi, astfel, martori la un procedeu interesant și util de deconstrucție a scriiturii filmice. Prin urmare, prezentul demers editorial se înscrie în contextul cultural promovat de către școala sibiană de teatru, prin Departamentul de Artă Teatrală și Centrul de Cercetări Avansate în Domeniul Artelor Spectacolului de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Îi mulțumim maestrului Alexa Visarion și aplaudăm energia și puterea dânsului de a construi."
