Centrul pentru cultura contemporana Club Electroputere Craiova (Calea București nr. 56) vernisraza vineri, 11 aprilie, ora 19.00, expozitia Obsedanta Monumentalitate II. Expoziția „Obsedanta monumetalitate” prezintă lucrări semnate de un numar de sase artiști în plină afirmare, originari din Europa centrală și răsăriteană. Expozitia va fi deschisa pana in data de 24 mai 2014.

„Obsedanta monumentalitate” a fost o expoziţie de grup care a debutat la Berlin, în Galeria Plan B, în 2012. Încă de la prima ediție, a promis să devină un proiect curatorial de durată sau o serie, mai degrabă decât o saga de expoziții. Ajunge acum într-un stadiu nou de evoluție în cadrul Clubului Electroputere din Craiova. Prima expoziție a analizat relația dintre practicile artei conceptuale orientate înspre obiect și monumentalitate și a abordat diferite forme de documentarism, care au părut inițial a fi niște instrumente revoluționare, însă o dată cu trecerea anilor au devenit de-a dreptul prizoniere ale didacticismului expozițional de genul „White Cube”. Cea de-a doua ediție concentrează și sintetizează rezultatele primeia, dar se plasează și mai aproape de muchia cuțitului.

Seria aceasta de expoziții analizează mecanismele memoriei prin intermediul practicilor artistice ale expozanților și a felului în care abstracțiile lor cognitive, și implicit ale noastre, se manifestă în spațiu. Prima expoziție a pus sub semnul întrebării existența unei memorii colective bazată pe consens, cea de-a doua neagă deja o astfel de posibilitate și afirmă mai degrabă imposibilitatea unui consens total și colectiv, care să poată fi mediat prin instrumente ale artei contemporane. În cadrul acestei expoziții, toate lucrările sunt interpretate ca simboluri ale isteriei istoriei.

Artiști expozanti: Mihuţ Boşcu Kafchin, Igor and Ivan Buharov, Csaba Kis Róka, Svätopluk Mikyta, Beatrix Szörényi, Ádám Ulbert

Expoziția „Obsedanta monumetalitate” găzduită de Clubul Electroputere prezintă lucrări ale unor artiști în plină afirmare, originari din Europa centrală și răsăriteană, care sunt cât mai puțin statici și ecstatici posibil. Fundalul non-referențial sau pe de-a-ntregul alchimic al lucrărilor prezentate, care pot fi înțelese ca niște monumente efemere personale, private, uneori chiar psihedelice, încearcă să aibă un impact senzual asupra privitorilor. În acest fel, ele devin o altfel de prezență fantomatică ce reactualizează funcția monumentului într-o eră în care nu mai avem o cunoaștere limpede și bine definită a adevărului și a moralei în societate, iar eventualitatea unor noi utopii emergente este exilată în singurătatea privatului.