Marţi, 25 martie, la ora 19.00, librăria Humanitas de la Cişmigiu va găzdui o întâlnire cu scriitorii Dan Alexe şi Radu Paraschivescu, cu ocazia lansării volumului Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase, publicat de editura Humanitas. Cele 33 de povestiri sunt un alt fel de a fi al lui Dan Alexe, ca de obicei foarte personal, o deschidere a limbajului prin erotism.
„Ficţiunea e un mod de a pune în evidenţă splendoarea furioasă a limbii noastre. Aşa cum un film, indiferent de povestea narată vizual, trebuie să fie o reflecţie asupra imaginii, la fel o operă literară trebuie să fie, prin coerenţa ei, o reflecţie asupra limbii. Asta caut eu, chiar dacă scriu aparent despre sex… Dar scriitura e de fapt un act erotic.” (Dan Alexe, interviu cu Eugen Istodor)
„Rar mi-a fost dat, în ultima vreme, să citesc ceva mai viu şi mai vibrant, mai uman şi mai firesc, mai arzător, mai dramatic, mai curgător şi mai abrupt, mai vesel şi mai trist, mai suculent, mai poznaş, mai poetic, mai ame- şi amuţitor. Şi rar am văzut, de când sunt editor de carte, un asemenea talent în (orgolioasă) desfăşurare.
Dan Alexe nu ţine neapărat să se aşeze în albia unui gust impus de critică, a unei tendinţe, a unei mode. Dă impresia că scrie ca să-şi facă sieşi o plăcere – şi cred că şi-o face. Îl interesează prea puţin dacă textele lui se vor solda cu o baie de elogii sau cu o răstignire. Dan Alexe scrie în temeiul unei înzestrări formidabile, al unei culturi aspirate pe toate canalele şi al unei pofte năvalnice, aproape carnale, de-a face literatură din orice. Îi place să aştearnă poveşti. Îi place la nebunie. Dar îl bănuiesc că-i place şi să ghicească reacţia cititorului.
Stupoare, jubilaţie, ruşine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, căinţă – toate acestea sunt forme de feedback la cele 33 de texte din Miros de roşcată amară. O singură reacţie lipseşte: indiferenţa.” (Radu Paraschivescu)
Fragment din povestirea Lupoaica de la Carrefour:
S-a întors și m-a examinat calmă, remarcând, fără să o arate, sandalele mele savant jerpelite și gramatica tibetană din coș.
– Tocmai ies dintr-o relație odioasă, mi-a zis. Sunt depresivă, licantroapă, iau medicamente și nu mă bucură acum decât răutatea din mine. Stai departe și nu mai mesteca gumă când vorbești cu femei.
Am tăcut amândoi, tăcerea fiindu-mi mie mai ușoară pentru că puteam să-i examinez spatele rigid. Avea umeri lați și atletici, goi, cu un lup tatuat urlând la lună pe omoplatul stâng.
– Cum ești licantroapă? am întrebat, descoperindu-mi brusc o voce timidă.
.....
Scriitor, cineast, lingvist, călător, Dan Alexe (n. 1961) a băut cu generalul Dudaev și cu ultimii evrei din Afganistan, a făcut reportaje despre războaiele din Balcani, a filmat documentare în Caucaz și în Asia Centrală, a predat jurnalismul la Kabul și a trăit în confrerii mistice musulmane. „Iată, în fine, un film în care afganii ne fac să murim de râs“, a scris Charlie Hebdo despre Cabală la Kabul, filmul multipremiat al lui Dan Alexe.
A publicat teatru în România, texte despre Joyce și despre Cecenia în Franța, cronici turistice în Croația. Locuiește la Bruxelles, unde se ocupă, printre altele, de descifrarea limbii etrusce. Dacă îi bateți adresa pe GoogleMaps, o să-l vedeți citind în balcon, cu un pahar de vin în mână. Blogul său, Dan Alexe’s Flea Market (http://cabalinkabul.wordpress.com/), e foarte gustat.
0
1
