Spectacolul de teatru "Comedie Neagra" dupa Peter Shaffer, cu Istvan Teglas in rolul principal, se joaca vineri, 17 ianuarie, la ora 22:00 la Godot Cafe-Teatru, str. Blanari nr. 14. "Comedie Neagra" nu e doar un spectacol bulevardier de buna calitate. Dincolo de portia sanatoasa de ras cu care a plecat fiecare spectactor prezent la eveniment, piesa ne ofera una dintre dramele cu care se confrunta societatea contemporana: dificultatea de a comunica.
Comedie Neagra nu e doar un spectacol bulevardier de buna calitate. Cel putin asa am privit eu reprezentatia de joi seara (22 august, a.c.) de la Godot. Dincolo de portia sanatoasa de ras cu care a plecat fiecare spectactor prezent la eveniment, piesa ne ofera una dintre dramele cu care se confrunta societatea contemporana: dificultatea de a comunica. Piesa, scrisa de britanicul Peter Shaffer in 1965, anticipeaza intr-o oarecare masura marea ruptura despre care vorbea sociologul american Francis Fukuyama: trecerea de la epoca industriala la era informationala aduce cu sine o izolare a individului fata de societate.
In piesa regizata de Cosmin Alexandru Purice, marea ruptura este reprezentata de interschimbul lumina-intuneric. Practic, cata vreme pe scena este lumina, din sala se va vedea intuneric. Cand are loc pana de curent, spectatorii vad scena luminata. Aceasta conventie tine spectatorul in priza pe toata durata spectacolului, creand situatii la limita verosimilului.
Actiunea piesei se petrece in apartamentul lui Brindsley Miller (excelent interpretat de Istvan Teglas) din Londra, intr-o seara de duminica. Personajul, tanar sculptor, incearca sa-si faca ordine in propria existenta. Pentru aceasta, trebuie sa impresioneze doua persoane: pe tatal logodnicei sale, colonelul Melkett (Marius Chivu) si pe cel mai bogat om din lume, Georg Bamberger (Madalin Mandin), mare amator de arta, caruia doreste sa ii vanda o parte din lucrarile sale. Pentru a avea un ambient favorabil, Brindsley si logodnica sa Carol Melkett (interpretata de Alina Popescu) schimba mobilierul vechi cu cel al vecinului si prietenului Harold Gorringe (Mihai Smarandache, o prezenta pitoreasca). Lucrurile iau o intorsatura neasteptata din cauza penei de curent si se precipita de-a dreptul o data cu aparitia a doua personaje secundare: vecinul pagubit si fosta iubita a lui Brindsley, Clea. Aceasta din urma, interpretata de Andreea Samson, este cea mai vie prezenta din distributia prezentata la Godot. Brindsley este nevoit sa duca inapoi mobila vecinului sau.
Un alt personaj interesant, plin de clisee ce tin de biserica si traditie, este Miss Furnival, interpretata de Ana Maria Lazar. Personajul se raporteaza la invatamintele defunctului tata, fiind o permanenta sursa de umor involuntar. Ana Maria Lazar contureaza personajul ce face legatura intre abordarea bulevardiera si temele actuale (dificultatea comunicarii, snobismul si retorica ieftina in ceea ce priveste arta). Acesta ar fi unul dintre plusurile Comediei Negre in varianta de la Godot. Intr-o oarecare masura, Miss Furnival este personajul cu care am rezonat cel mai bine.
Mi-a placut foarte mult libertatea de miscare pe care o acorda regizorul lui Marius Chivu, cel care il intruchipeaza pe colonelul Melkett. Acesta este pus in situatii limita de Brindsley, care se afla in plin proces de mutare a mobilei vecinului. De aici se nasc situatii si replici usor desantate.
Din punctul meu de vedere, cea mai bine conturata scena este cea in care asa-zisul milionar afiseaza o falsa eruditie in materie de arta. Peroratia lui este sustinuta la unison de celelalte personaje, creandu-se un umor de limbaj extrem de atractiv pentru spectator. Finalul piesei aduce cu sine demascarea lui Bamberger, care nu este decat un functionar de mentenanta pentru compania de electricitate. E momentul in care lumea se intoarce cu susul in jos. (Andrei Zbirnea, Revista Semne Bune)
