In primul rand, felicitari pentru publicarea la Oxford University Press a noii sale carti, “The Ostroms and Beyond: Institutional Diversity and Political Economy”, o contributie remarcabila la analiza institutionalismului si a rolului Scolii de la Bloomington in dezvoltarea politologiei si stiintei economice contemporane. Elinor Ostrom a fost laureata a Premiului Nobel pentru economie. Dragos Aligica este unul din stralucitii dicipoli ai acestei admirabile si extrem de influente scoli legata direct de gandirea lui Elinor si Vincent Ostrom.

The Ostroms and Beyond: Institutional Diversity and Political EconomyFoto: Oxford University Press

http://ukcatalogue.oup.com/product/9780199843909.do

In al doilea rand, pentru un articol antologic, de o claritate ce-ti taie respiratia si de o onestitate asijderea, despre continuarea loviturii de stat din Romania. Dragos este pentru mine, si nu doar pentru mine, intelectualul care gandeste autonom, spiritul liber care nu consimte, nu devine complice, nu capoteaza, spectatorul angajat de sorginte aroniana. Gatie lui Dragos, am avut norocul sa-i intalnesc pe sotii Elinor si Vincent Ostrom si sa stau de vorba cu ei despre viitorul societatii civile in lumea post-comunista. Era, daca nu ma insel, in 2002, ma aflam ca bursier la Insittute for the Humanities al Universitatii Indiana. Mi-au daruit cartile lor, le pastrez cu sfintenie in biblioteca mea.

Dragos reprezinta, la propriu si exemplar, opusul lautarismului, acea meteahna culturala deplansa de Constantin Noica si de H.-R. Patapievici. Cand scrie despre ceva, stie despre ce vorbeste. Nu trebuie sa fii intotdeauna de acord cu el, este primul pe care il deranjeaza adeziunile neconditionate si necritice. Dar stie sa discearna, sa vada buna credinta acolo unde este, sa dea credit chiar si celor cu care se afla in dezacord. Singurul lucu pe care il cere este respectul pentru ratiune. Aici se intalneste cu mentorii sai, N. Steinhardt, Vincent si Elinor Ostrom, Nicholas Spulber si Matei Calinescu. Au fost nenumarate serile petrecute, de-a lungul anilor, in locuinta intrata in legenda a Christinei Zarifopol si a lui Luckey Illias. In anii din urma, ne intalnim des, Dragos si cu mine, cu Virgil Nemoianu. Toti pretuim calmul sau, eruditia iesita din comun, inteligenta morala, altruismul nedezmintit, adancimea judecatilor, devotamentul sau pentru valori, refuzul apriorismelor dogmatice.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro