Marţi, 10 decembrie, de la ora 19.00 în Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bld. Regina Elisabeta nr.38) Radu Paraschivescu isi da intalnire cu cititorii la o seara de lectura.

Maimuta carpatina, de Radu ParaschivescuFoto: Humanitas

În cele treizeci de texte din „Maimuţa carpatină“, Radu Paraschivescu încearcă să găsească explicaţii pentru câteva fenomene care ne colorează strident viaţa de zi cu zi: voluptatea excesului, tabloidizarea zonelor pe care le credeam necontaminabile, triumful antimodelelor, comportamentele papuaşe etc. Cu toate acestea, „Maimuţa carpatină“ nu e scrâşnetul unui ciufut, ci mai degrabă expresia unei speranţe. Aceea că normalitatea va înceta – nu se ştie când şi nu se ştie cum – să aibă statut de excepţie.

După douăzeci şi patru de ani de viaţă liberă, România e tot în tranziţie. Ea îşi aminteşte de unde a plecat, dar nu mai ştie exact – dacă o fi ştiut vreodată – unde îşi propune să ajungă. Mereu pe drum, eternă şi fascinantă pentru unii, pur şi simplu surprinzătoare pentru alţii, România de azi e un spaţiu în care se amestecă toate culorile, sunetele şi aromele. Dincolo de verdicte şi generalizări, dincolo de exasperări de-o zi şi bucurii de-o oră, un lucru e sigur: trăim într-un spaţiu unde plictiseala nu e doar interzisă, ci şi imposibilă. Prin comparaţie cu România de-acum douăzeci de ani, cea de azi e veselă şi, vorba cântecului, „cu bujori în obrăjori“. Prin raportare la ideal, avem, fireşte, motive de încruntare.

Volumul "Maimuţa carpatină" a fost lansat in aceasta toamna, la targul Gaudeamus 2013.

Asa cum precizeaza insusi autorul "Textele din Maimuţa carpatină au apărut, în perioada 2006–2013, în revista Esquire, căreia nu încetez să-i laud varietatea subiectelor, sprinteneala şi umorul. Cu un căpitan iscusit în persoana lui Radu Coman, Esquire este şi azi ceea ce a fost încă de la primul număr: un teritoriu al cordialităţii, al eleganţei, al ineditului, al bunei dispoziţii. Cât despre motivul pentru care m-am decis să fac o selecţie din materialele publicate în această revistă, el este risipirea lor în timp. Am vanitatea de-a crede că textelor care urmează, treizeci la număr, le stă bine împreună, între coperţile unei cărţi. Şi că pot să ofere imaginea unei Românii pe care, R.P.chiar dacă o bombăni la tot pasul, o iubeşti fiindcă e locul care te îngăduie pe lume."