Duminică, 24 noiembrie 2013, la mormântul lui Alexandru Macedonski din Cimitirul Bellu, a avut loc un eveniment simbolic în memoria scriitorului, organizat de stră-strănepoata sa, Irina Macedonski. În lectura actorului Mihai Gruia Sandu, au fost citite versuri din creaţia macedonskiană, iar Mihai - Daniel Gheorghe, cercetător şi colaborator al Academiei Române, a susţinut un discurs critic despre viaţa şi opera lui Alexandru Macedonski (1854-1920), informeaza comunicatul remis Hotnews.ro.
Evenimentul a avut un caracter silenţios şi intim, invitaţi fiind „apropiaţii lui Macedonski”: personalităţi culturale, profesori, prieteni, cercetători, bibliotecari şi studenţi.
Actorul Mihai Gruia Sandu a citit un colaj de versuri din creaţia macedonskiană, versuri ce urmăreau evoluţia cronologică a operei sale, începând cu anii copilăriei, maturitatea, sfârşitul descris în „Noapte de noiembrie”. Lectura s-a încheiat cu Epigraful dedicat celei de-a patra generaţii, „un poem citit cu senzaţia unui final deschis”.
Irina Macedonski a susţinut un discurs de întâmpinare prin care a declarat că îşi va asuma cu mult respect moştenirea culturală primită prin intermediul acestui nume, o moştenire ce aparţine nu doar celei de-a patra generaţii genealogice, ci tuturor celor care au moştenit istoria literaturii române.
„Am avut întotdeauna un sentiment de trădare de fiecare dată când îl citeam pe Macedonski şi am realizat că acest sentiment a fost atât de puternic încât a fost transmis din generaţie în generaţie. Specialiştii spun că este vorba despre un fenomen trans-generaţional discutat pe larg în psihologia de azi. Mi-am spus că nu mi-aş dori să las moştenire mai departe generaţiilor viitoare acelaşi sentiment fără să încerc să luminez puţin povestea, fără să încerc să evidenţiez lucrurile frumoase, de pionierat, pe care Macedonski ni le-a lăsat şi pentru care noi, contemporanii anului 2013, îi datorăm foarte multe”, a declarat Irina Macedonski.
„De aceea, începând cu 2014, când se vor împlini 160 de ani de la naşterea lui Alexandru Macedonski, mi-am propus să realizez un proiect amplu de promovare şi «revitalizare» a operei macedonskiene în văzul contemporanilor mei, stră-strănepoţii contemporanilor săi... Mă încred în ideea că aceşti contemporani ai mei vor fi mai luminaţi şi mai deschişi la receptarea operei lui Alexandru Macedonski.” Stră-strănepoata poetului a motivat iniţiativa sa prin Epigraful scris de autor, lăsat „moştenire” celei de-a patra generaţii:
"Dar când patru generaţii peste moartea mea vor trece,
Când voi fi de-un veac aproape oase şi cenuşă rece,
Va suna şi pentru mine al dreptăţii ceas deplin,
Şi-al meu nume, printre veacuri, înalţându-se senin,
Va-nfiera ca o stigmată neghiobia duşmănească,
Cât vor fi în lume inimi şi o limbă românească."
Totodata, stră-strănepoata scriitorului a precizat cele trei direcţii principale în spiritul cărora se vor contura în 2014 acţiunile proiectului „Alexandru Macedonski – 160 de ani de istorie şi literatură”:
- „Scriitor reprezentativ pentru secolul al XIX-lea”,
- „Scriitor european”
- „Un pionier al culturii române. Lucruri şi evenimente memorabile realizate de Alexandru Macedonski”
Discursul Irinei Macedonski a fost continuat de Mihai-Daniel Gheorghe, cercetător preocupat de profunzimea operei semnate de Alexandru Macedonski şi susţinător al proiectului anunţat în 2014. Mihai – Daniel Gheorghe a evidenţiat coincidenţe precum scrierea poemului Noapte de noiembrie, în care poetul îşi vizualizează moartea, şi realitatea datei de 24 noiembrie 1920 când Alexandru Macedonski a încetat din viaţă.
Mihai-Daniel Gheorghe: „Alexandru Macedonski apare ca un alchimist care încearcă, zi şi noapte, să transforme calpe metale poetice în aurul curat al Poeziei. Macedonski a fost un om nobil, un caracter nobil şi un poet nobil din toate punctele de vedere.
Opera lui este atât opera unui vizionar cât şi a unui teoretician, arta lui fiind astfel o îmbinare fericită între vis şi realitate. Lectura succesivă a versurilor sale ne arată un poet de geniu, încrezător în puterea dăinuitoare a cuvintelor: este singurul poet care şi-a publicat atât capodoperele cât şi laboratorul poetic – şi cu toate acestea, poeţii care au ieşit din mantaua lui (Minulescu, Bacovia, Arghezi) nu au reuşit să-l detroneze. Dintre numeroşii săi discipoli, niciunul nu şi-a întrecut maestrul şi astfel Macedonski are locul său bine meritat în marea poezie a lumii.”
Mihai Gruia Sandu: „La Macedonski trebuie făcută o operă mai complicată, mai delicată. Exact așa cum scoți la lumină un tablou renascentist, să spunem, care a stat într-un pod vechi, culorile s-au mătuit, pânza s-a boțit, sașiul a putrezit și cuiele au ruginit, e nevoie de o delicată operă de restaurare. Pentru ca lumea să înțeleagă exact ce se întâmplă, tabloul, ca și opera lui Macedonski (și nu numai a lui, avem multe comori în pod cu sașiul putrezit), trebuie restaurat, trebuie redată strălucirea, poziționat pe mintea contemporanilor. Chestiune care este destul de grea nu pentru că opera nu este valoroasă, ci pentru că mintea contemporanului este cumva redusă la nevoile de bază în criza asta pe care o trăim, criză mai ales morală. De aceea, el nu mai vede perlele pe care calcă în fiecare zi.”
Alexandru A. Macedonski (n. 14 martie 1854, București, d. 24 noiembrie 1920, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român, primul reprezentant al simbolismului în literatura română.
