În 1960 o statuie de şase metri înălţime a lui Lenin aparţinându-i lui Boris Caragea a fost amplasată în Piaţa Presei Libere din Bucureşti. Statuia din bronz de proporţii monolitice prezida drăgăstos peste ceea ce se numea atunci Piaţa Scânteii. După Revoluţia Română din 1989 statuia lui Lenin a fost mutată (în ianuarie 1990) în diverse locuri prin Bucureşti. Nimeni nu o dorea, ea simbolizând o plagă cu care nimeni nu dorea să se asocieze. Soclul din granit a rămas gol.
Regimurile debarcate, statuile culcate la pământ şi distrugerea simbolurilor au făcut întotdeauna parte din procesul de igienizare a naţiunilor. Pentru România, goliciunea soclului, absenţa liderului sovietic, era esenţială în anii 90. Absenţa sa era încărcată de semnificaţie: dictatorul comunist Ceauşescu dispăruse pentru totdeauna.
"Transformarea soclului într-un spaţiu expoziţional temporar prin intermediul Proiect 1990, în cadrul căruia tinerii artişti puteau protesta într-o manieră artistică împotriva problemelor noastre sociale şi politice curente, reprezenta libertatea. Însă socul este ameninţat de posibila demolare. Vreme de mai bine de doi ani (am început Proiect 1990 în ianuarie 2010) mi s-a spus că soclul va fi demolat şi că îi va lua locul o sculptură de 30 metri înălţime", spune Ioana Ciocan, artist vizual şi coordonator al „Proiect 1990“. În perspectiva posibilei demolări a soclului, José Antonio Vega Macotela şi Chantal Peñalosa Navarro s-au hotărât să îi documenteze atent viitoarea absenţă. Fiecare dintre cei 17 artişti care au luat parte la Proiect 1990 până acum (în perioada ianuarie 2010 – septembrie 2013) a avut ocazia să vadă Bucureştiul de pe soclul lui Lenin: s-au suit pe el pentru a-şi instala lucrările.
Începând cu 19 septembrie 2013, ora 18, vă invităm pe soclul din Piața Presei libere să vedeți ceea ce vedea Lenin dar și ce artiștii nu o să mai vadă după demolarea soclului.
O selecţie a expoziţiilor recente ale lui José Antonio Vega Macotela: Bienala de la Istanbul (2013); Manifesta 9 (2013); Second New Museum Triennial, NY (2012); Bienala de Artă Contemporană de la Göteborg (2011); Galeria Joan Prats, Barcelona, Spania (2011); Stedelijk Museum Bureau Amsterdam (2011); Honor Fraser Gallery, Los Angeles (USA) (2011); A 29a Bienală de la Sao Paolo (2010); A Treia Bienală a Artei Tinere de la Moscova (2010).
O selecţie a expoziţiilor recente ale lui Chantal Peñalosa Navarro: XVIII Bienal Plástica de Baja California (2011), Tijuana, MX; Sala de Arte Álvaro Blancarte, Tijuana, MX; Museo Emilio Bacardi Moreau Santiago de Cuba, CU (2008).
Proiect susținut de Fundația cultural umanitară Om bogat, om sărac-OBOS, și realizat cu sprijinul Ambasadei Mexicului în România, Eco Supreme, Pro-Mac-Modfloor, Restaurantul El Torito
