Scriitorul Mircea Cartarescu a declarat, intr-un interviu acordat Revistei 22, ca se considera un expatriat, intrucat a fost eliminat "cu brutalitate securistica" din viata publica fara sa fie aparat de cineva, iar acum nu mai are nicio legatura cu viata publica romaneasca.

Mircea CartarescuFoto: Agerpres

Intrebat si de renuntarea la editorialele in presa, Cartarescu a raspuns: "Inca mai citesc ziarele, din obisnuinta anilor cand trebuia sa fiu la curent cu ce se-ntampla. Contemplu, inca, un peisaj dominat de minciuna, impostura si frauda. Dar azi vad totul prin partea cealalta a lunetei. Ma simt renascut dupa sase luni de cand am scapat de corvoada jurnalismului. Sunt din nou un autor viu, aflat in mijlocul unei carti ce va fi revenirea mea in literatura inalta, si privesc totul mai linistit ca oricand."

I: Mai luati in calcul posibilitatea de a pleca din tara? In ce masura va afecteaza scrisul societatea romaneasca actuala?

Ma consider deja un expatriat. Am fost eliminat din viata publica de la noi cu o brutalitate securistica, si nu mi-a luat nimeni apararea. Cei din lumea culturala m-au tratat la fel. Am inteles, in fine, ca nu insemn nimic pentru nimeni in Romania de azi. Nu mai am nicio legatura cu viata publica romaneasca si nici nu vreau sa mai am. Traiesc in coltul meu linistit, pentru prima data impacat cu mine insumi, relaxat, fara nimic de aratat in afara. Imi ignor compatriotii la fel de mult cum ma ignora si ei pe mine. S-au rupt legaturile, nu mai am nimic sa le spun. Ca traiesc in Austria, in America sau in Romania e total indiferent pentru mine. Instrainarea e aceeasi.

I: Cum ati caracteriza lumea scriitorilor din Romania? As spune ca se afla undeva intre invidie si admiratie pentru opera dumneavoastra. Va afecteaza atacurile din partea oamenilor de litere, fie ca e vorba de scriitori, fie ca e vorba de critici?

N-am trait niciodata intre scriitori. Nici nu m-am luat in serios ca scriitor, cum fac atatia. Cred ca relatia dintre mine si lumea literara de la noi, intotdeauna una incomoda, a depasit si invidia, si ura pe care le-am suportat 30 de ani in sir. Peste toate s-a asternut cea mai senina si mai sincera indiferenta. Reciproca si reciproc avantajoasa. Ma bucur acum de aceasta indiferenta mai mult decat de orice, e lucrul meu cel mai pretios.