Expozitie Stefan Caltia: Minute uitate

de D.S.     HotNews.ro
Marţi, 2 aprilie 2013, 15:12 Actualitate | Cultură


Stefan Caltia ''Clematita''
Foto: AnnArt Gallery
Expoziția Ștefan Câlția: Minute uitate gazduita de Galeria AnnArt va fi vernisata miercuri, 3 aprilie 2013, ora 19:00, în cele trei săli ale galeriei de pe Kiseleff. Expozitia reunește un fond valoros de 45 de lucrări recente (2011-2013) – pictură în ulei - și își propune să prezinte o temă mai puțin cunoscută din opera lui Ștefan Câlția – natura statică, informeaza comunicatul remis Hotnews.ro.

Această temă apare în mod constant în sfera de preocupări ale lui Ștefan Câlția, în abordări inedite și proaspete. Fiind pasionat de istoria obiectelor moștenite în familie, cu o încărcătură sentimentală aparte și cu un plus de prețiozitate prin povestea pe care o poartă, naturile statice ale lui Câlția combină două universuri apropiate artistului: lumea vegetală și lumea obiectelor.

Temă de căpătâi în opera clasicului Jean-Baptiste-Siméon Chardin, a mult îndrăgiților maeștri olandezi sau a unor exponenți ai modernității secolului XX, natura statică revine uneori și în opera unor artiști români contemporani apropiați de tactilitate, de realismul și profunzimea unei imagini statice, neînsuflețite – Horia Bernea, Corneliu Baba, Horea Paștina, Sorin Ilfoveanu etc.

Expoziția Minute uitate este curatoriată de Simona Vilău și porneste de la un concept schițat de curator împreună cu Matei Câlția și Gabriela Massaci: noutatea abordării rezidă în structura cu locații multiple a expoziției: fondul principal de lucrări se află în sălile AnnArt, unde se găsește și un proiect de ‚memorie multimediatică’ a temei iar șase lucrări sunt găzduite în șase locații-partenere, reședințe private ale unor prieteni, cunoscuți sau necunoscuți ai artistului sau ai galeriei. Vladimir Bulat, Irina & Eugen Ciocan, Cristian Dumitrescu, Augustin Ioan, Ioan Bogdan Lefter,  Monica și Paul Timofei vor găzdui pe parcursul a patru săptămâni câte o lucrare, creând-le un mediu unic și diferit de coabitare de familie, pe care îl vor documenta pe parcurs într-o modalitate liber aleasă. Making-of-ul acestui proiect va fi scenariul unui scurt film realizat de AnnArt, și prezentat la finalul expoziției.

Stefan Caltia ''Macese''
Foto: AnnArt Gallery
Pictura lui Ştefan Câlţia a rămas şi rămâne fidelă unei tradiţii a lucrului în liniştea atelierului şi în vecinătatea silenţioasă a obiectelor familiare, însufleţite parcă de trecerea timpului şi a istoriei dobândite pe parcurs. Bucuria tactilului şi a descoperirilor fiecărei zi sunt două dintre trăsăturile esenţiale ale energiei sale creatoare, din care se naşte în vervă materia smălţuită a picturii sale dense şi grave. Fie că reprezintă natura palpitândă, mugurii de primăvară gata să izbucnească în flori, lujerii plăpânzi ai unor noi începuturi sau alăturarea neiertătoare a vegetalului cu amorful dur al suprafeţelor obiectuale, pictorul le însufleţeşte cu aceeaşi forţă vitală şi cu aceeaşi profunzime, pe care le regăsim în cele mai complicate scene din lumea personajelor sale.” (Simona Vilău, curator)

La vernisaj se va lansa și catalogul expoziției, publicat de AnnArt în ediție bilingvă, într-un tiraj de 500 de exemplare, cu o serie scurtă de 11 exemplare unicat, cu semnătura-sigiliu a artistului. Catalogul va primi, la finalul expoziției, și suplimentul documentar al proiectului de expunere în spațiile partenere.  Un fragment din catalog va fi disponibil în format digital pe website-ul AnnArt, din 4 aprilie.

Expoziția Minute uitate este a doua personală Câlția organizată de către AnnArt în ultima jumătate de an, după participările artistului la proiectele expoziționale de grup ale galeriei – Caiet de planuri,  în 2011/12 și Mica artă mare, în 2012/13 – precum și personala Stejar pentru Rege, flori pentru Regină, în noiembrie 2012, realizată în parteneriat cu Galeria Posibilă.

Expoziția este deschisă pentru public în perioada 4 aprilie  – 11 mai 2013, întreg fondul de lucrări fiind disponibil pentru vanzare.

Minute uitate sau despre odihna ochiului (curator Simona Vilau)

Stefan Caltia ''Vase si gutui''
Foto: AnnArt Gallery
Pictura, aşa cum arată ea în zilele noastre, ca un tot unitar - moştenire istorică, pe de o parte şi producţie continuă, pe de alta, se întinde pe mile întregi, dacă ar fi să o aşezăm cantitativ, într-o ordine oarecare. Vorbim despre o concentrare extraordinară de trăiri, sentimente, extazuri, fapte morale, gesturi istorice, omagii şi ofrande aduse unui ideal. Pesemne că s-a realizat aproape tot (dar niciodată suficient, de fapt) din ceea ce imaginaţia şi nevoia umană au născocit şi au solicitat. Astfel, într-o epocă caracterizată de reînvierea picturii şi de creşterea valorii sale de piaţă la nişte cote inimaginabile în trecut, aproape orice discurs, fie el excentric sau tradiţionalist, nou sau vechi, îşi are locul său binemeritat în acest panteon multicolor şi multicultural al liberului arbitru şi al liberei circulaţii.

În ceea ce-l privește pe Ştefan Câlţia şi pictura sa, aceasta are un loc potrivit şi binevenit în necuprinsul puzzle descris mai sus. Consacrarea artistului, spre exemplu, constă tocmai în plenitudinea şi consistența picturii sale; de-a lungul anilor, a iniţiat şi continuat cu obstinație un drum anevoios şi o direcție dificil de păstrat, mai ales în contextul în care ne aflăm astăzi, cu teorii şi mode noi şi instabile, mereu îndreptate spre un progres anume.

Adesea ne găsim în postura de a uita detaliile actului contemplativ şi trecem rapid peste micile plăceri ale privitului necondiționat. Reuşim, din neatenţie, să privăm ochiul de desfătările cuvenite. Ca orice alt organ al simţului, ochiul trebuie să fie răsfăţat, exersat, desfătat cu cele mai alese privelişti şi cu cele mai atrăgătoare tâlcuiri ale minţii şi meşteşugului. Violenţa care se produce de cele mai multe ori în faţa ochilor îi face pe aceştia să devină imuni la detalii şi selectivi în ceea ce privește înregistrarea acestora.

Însă puterea imaginii (picturale) asupra ochiului poate avea valențe poetic-taumaturgice, așa cum descrie şi istoricul de artă E.H. Gombrich într-o binecunoscută scriere a sa:
“Vizităm o galerie de pictură, iar atunci când ieşim din ea, după o anumită vreme, peisajul obişnuit de afară, strada şi freamătul ei, ne apar schimbate şi transfigurate. După ce am văzut atât de multe tablouri exprimate în termeni ai lumii exterioare, putem schimba macazul pentru a vedea lumea exprimată în termeni picturali. Vreau să spun că pentru câteva momente privim în jur cam cu ochii unui pictor, sau, ca să folosim termeni ceva mai tehnici, cu dispoziţia mentală a unui pictor, adică scrutând motivul în căutarea acelor aspecte ce i-ar oferi posibilitatea să alcătuiască un tablou cu ajutorul culorilor împrăştiate pe pânză.”

A vedea prin ochiul pictorului este un exercițiu la care ne îndeamnă şi cea mai recentă serie semnată de Ştefan Câlţia. Natura statică văzută de artist este mai mult decât un studiu fidel după obiecte sau o atmosferă confortabilă, înregistrată scenic. Ea devine, în variate ipostaze, portretul câte unui obiect sau al mai multora; lucruri familiare, respectate, îndrăgite – care aparţin.

“Formele artei, antice şi moderne, nu sunt duplicate după cele văzute de el în lumea exterioară. În ambele cazuri, ele sunt redări într-un mediu însuşit, un mediu dezvoltat prin tradiţie şi măiestrie – acela al artistului şi acela al privitorului.”

Obiectele prezente în lucrări aparţin istoriei personale, moştenirii familiale chiar, şi au, fiecare, propria poveste. Amintirea şi, totodată, cinstirea supravieţuirii din vremurile vitregi ale regimului comunist se regăsesc în patina acestor modeste, dar preţioase lucruri.

Pictura lui Ştefan Câlţia a rămas şi rămâne fidelă unei tradiţii a lucrului în liniştea atelierului şi în vecinătatea silenţioasă a obiectelor familiare, însufleţite parcă de trecerea timpului şi a istoriei dobândite pe parcurs. Bucuria tactilului şi a descoperirilor fiecărei zi sunt două dintre trăsăturile esenţiale ale energiei sale creatoare, din care se naşte în vervă materia smălţuită a picturii sale dense şi grave. Fie că reprezintă natura palpitândă, mugurii de primăvară gata să izbucnească în flori, lujerii plăpânzi ai unor noi începuturi sau alăturarea neiertătoare a vegetalului cu amorful dur al suprafeţelor obiectuale, pictorul le însufleţeşte cu aceeași forţă vitală şi cu aceeaşi profunzime, pe care le regăsim în cele mai complicate scene din lumea personajelor sale. Deşi nu caută poveşti şi pretexte pentru a le dota pe acestea cu trăiri extraordinare şi pentru a le plasa în situaţii exemplare (acesta fiind, după intuiţia noastră, rolul scriitorilor), Ştefan Câlţia este autorul unei lumi foarte bine delimitate, al unei cetăţi imaginare cu locuitori uşor recognoscibili, după fizionomii şi vestimentaţie – o citadelă personală, populată de nostalgici ai barocului (spaniol, poate), care ia înfăţişarea unor insule plutitoare sau a unor jungle reci, cu vegetaţie atipică.
Estetica acestor recente naturi statice, realizate în perioada 2012-2013, gravitează în jurul unor noţiuni de care modernitatea şi postmodernitatea adesea s-au îndepărtat – frumuseţea, echilibrul, unitatea, armonia. Compoziţia echilibrată, cu unul sau mai multe registre, încadrată în formate (aproape) pătrate, oferă şi mai multă stabilitate obiectelor reprezentate în poziţia lor firească.

Majoritatea titlurilor sunt adesea pure denominaţii, ca Măceşe, Flori albe, Două gutui, Oală verde şi se completează cu cele aparent simbolice, ca Paharul cu vin, Daruri, Rodie, Coşul cu pâine.

Simplitatea primordială a titlurilor şi asumarea lucrurilor ca ceea ce sunt şi nimic mai mult vin să întărească mesajul lucrărilor şi să sporească necesitatea plăsmuirii lor zilnice, în minte şi pe paleta din atelierul pictorului.

Pictura are darul de a obliga ochiul la privire atentă, îndelungată. Într-un dialog intim cu sine, ne putem întreba cât anume ne uităm cu adevărat la o imagine. Să fie vorba de ore, minute, secunde? Recuperarea timpului uitat/pierdut/sacrificat este una din mizele aclimatizării cu această lume nouă, demiurgic creată de artist. Privirea noastră alunecă voluptuos pe lucirile porţelanurilor pictate, glisează pe sticla impecabil redată şi se cufundă leneş în fundalurile catifelate. Sau se miră minute întregi de veridicitatea parfumată a fructelor şi de spaţialitatea fidelă a oalelor de lut smălţuit. Senzaţia finală e de satisfacţie plenară şi de întoarcere spre firesc, spre bucuria pură. Sunt rare momentele în care mintea se deschide şi ochiul se odihneşte, ambele în acelaşi timp.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.















.*.


2869 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by