Profesorul Vasile Adamescu este singurul român orb şi surd, care a reușit să învingă muţenia. Mai mult, a învaţat să scrie cuvinte care descriu lucruri pe care nu le-a vazut niciodată. A scris o carte pe care a ales să o lanseze și la Tîrgu-Mureș. „Înfruntând Viața” este povestea unui om-fenomen, căruia i se spune „supraomul”, pentru că la fel ca el, mai sunt în lume doar 20.
Evenimentul va avea loc sâmbătă, 9 februarie 2013, de la ora 13:00, la Teatrul Ariel, sediul nou de pe Str. Poligrafiei nr. 4, informeaza printr-un comunicat Agentia REEA.
La prima vedere, faptul că un om orb și surd a învățat să vorbească și mai apoi să scrie, poate părea lipsit de spectaculozitate. Dacă ne eliberăm, însă, mintea de stereotipurile care ne ocupă gândurile zilnic, vom descoperi extraordinarul. Pentru că, nu-i așa, cum poți să reproduci un sunet pe care nu l-ai auzit niciodată? Cum să înveți asta? Cât de împăcat să fii cu tine și cu Dumnezeu, pentru a-ți pune în mișcare resorturi pe care oamenii obișnuiți nici măcar nu știu că le au? Înfruntând viața este autobiografia unui om extraordinar care, deși rămas fără auz și vedere, a izbutit prin ambiție, credință și sete de cunoaștere să își învingă destinul, reușind să absolve o facultate și Școala Populară de Arte Plastice. A devenit apoi profesor și artist plastic. Iar acum, și scriitor. Scriitorul propriului destin.
A ales să-și lanseze cartea la Tîrgu-Mureș, pentru că aici a găsit oameni care îi apreciază eforturile și povestea. Oameni care au înțeles că dincolo de extraordinarul destinului său, Vasile Adamescu este, prin tot ceea ce a făcut și face, o lecție de viață. Deopotrivă pentru tineri, dar și pentru cei care cred că viața i-a învățat destule. Volumul intitulat “Înfruntând Viaţa” redă amintirile profesorului din satul natal, din viaţa de familie, dar mai ales din anii de şcoală.
Vasile Adamescu s-a născut pe 5 septembrie 1944, în satul Borcea, judeţul Călăraşi. A fost un băiat perfect sănătos, care vedea şi auzea. La vârsta de doi ani însă, a făcut meningoencefalită și a rămas fără două simţuri importante, văzul şi auzul. Până la vârsta de 11 ani, Vasile Adamescu nu ştia să vorbească, nu ştia să scrie sau să citească. Comunica prin atingeri cu cei din jur. La vârsta de 11 ani a fost dus la Cluj, la Şcoala de Nevăzători, unde a învăţat carte şi a fost demutizat.
După ce a terminat studiile gimnaziale şi liceale, s-a înscris la secția de Psihopedagogie, din cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Babeș-Bolyai. A absolvit facultatea cu media 9,75 şi a devenit profesor la Şcoala de Nevăzători, unde a lucrat cu copii cu surdo-cecitate.
Cunoaște 5 limbi străine, a participat la congrese internaționale, sculptează și, deși este pensionar după 29 de ani de profesorat, Vasile Adamescu încă lucrează, la școală sau în atelierul său, cu copiii cu deficiențe de vedere: îi învață să se exprime simțind și modelând lutul.
Cartea are peste 200 de pagini și este un omagiu adresat tuturor celor care l-au îngrijit și au contribuit la dezvoltarea lui Vasile Adamescu.
Evenimentul este organizat de Asociația Podium, în colaborare cu Asociația Nevăzătorilor din România , Teatrul Ariel și REEA.
