Sergiu Celibidache, omul care credea ca in muzica nu e nimic de inteles

de Cosmin Navadaru     HotNews.ro
Marţi, 8 mai 2012, 22:21 Actualitate | Cultură


Sergiu Celibidache
Foto: sergiu-celibidache.ro
Sergiu Celibidache (1912-1996) a fost unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii. Nascut la Roman, intr-o familie instarita, si-a parasit parintii pentru ca acestia nu ii intelegeau pasiunea pentru muzica. A trait in saracie multa vreme, dar nu a abdicat niciodata de la dragostea sa pentru muzica. Este dirijorul care a refuzat cu incapatanare, de-a lungul anilor, orice fel de inregistrari audio, pe motiv ca ar scadea emotia prestatiilor sale. Academicianul Solomon Marcus a vorbit despre Sergiu Celibidache luni, la Biblioteca Academiei Romane, cu ocazia lansarii volumelor "Despre fenomenologia muzicala" (de Sergiu Celibidache) si "Celibidache: Intalniri cu un om de exceptie" (de Patrick Lang si Stephane Muller), in cadrul Editurii Spandugino. Lansarile au avut loc cu ocazia Festivalului "Sergiu Celibidache 100" (organizat pentru a celebrara 100 de ani de la nasterea marelui dirijor roman). Anul 2012 a fost declarat Aniversare Unesco Sergiu Celibidache.
  • Citeste mai jos de ce credea Sergiu Celibidache ca nu exista nimic logic in muzica si citeste despre spiritul critic foarte accentuat al lui marelui dirijor era "dusmanul numarul unu al elevului".
  • Vezi cateva dintre comentariile matematicianului Solomon Marcus la ideile filosofice ale lui Sergiu Celibidache.
  • Citeste despre cele doua volume lansate luni despre marele dirijor roman.
  • Vezi biografia lui Sergiu Celibidache.
  • Citeste si articolul Viorel Cosma, muzicolog: Sergiu Celibidache a fost omul cel mai bogat in care s-a dat cu pietre.

Solomon Marcus (academician si matematician), despre Sergiu Celibidache:

 
Ce e in partitura? Totul! Mai putin esentialul...
 
 
Sergiu Celibidache, dirijor
"Am primit de la fiul lui Sergiu Celibidache confirmarea ca Celibidache a urmat un timp un timp Matematica la Facultatea de Stiinte a Universitatii din Bucuresti. E pacat ca aceasta informatie importanta nu apare deloc in prezentarea biografiei sale, dupa cum nu apare nici faptul ca el a studiat si Filosofia la Universitatea din Bucuresti, in anii '30.

Dintre cei care studiaza matematica se grupeaza trei categorii de persoane: cei care devin impatimiti ai matematicii, cei care raman indiferenti si cei care ajung sa o respinga. Celibidache face parte din cea de-a treia categorie. Ma refer la modul in care vede el relatia dintre matematica si muzica, cel putin asa cum apare in aceasta carte - "Celibidache, intalniri cu un om de exceptie".

Exista doua feluri de lucruri in aceasta carte:
  • Sunt unele pe care Sergiu Celibidache le formuleaza in raport cu muzica, dar iti dai seama imediat ca ele au o valabilitate generala (dincolo de muzica), adica sunt atat de profunde, de adevarate, incat sunt adevarate in orice profesie creatoare.
  • Sunt altele care se refera la muzica, dar si acestea sunt de doua feluri: sunt unele cu care probabil orice profesionist al muzicii ar fi de acord si sunt altele care tin de o anumita atitudine, pentru ca nu toti oamenii muzicii au aceeasi atitudine fata de muzica.
Celibidache a mers pe firul pasiunii sale din tinerete, aproape chiar din copilarie, in ciuda marilor dificultati pe care le-a intampinat: cearta cu tatal sau, despartirea destul de rapida de parinti... Nimic n-a contat mai mult decat pasiunea lui pentru muzica. A trait in saracie multa vreme, saracie materiala foarte accentuata: totul ca sa nu abdice de la pasiunea sa pentru muzica.

 
Sa traiesti inseamna sa traiesti evolutia sunetului, evolutia starilor afective, nu sa le intelegi.
 
 
Sergiu Celibidache, dirijor
Impresioneaza modul in care a stiut sa invete de la maestri. Ma refer in special la relatia sa cu Furtwangler, dar si cu Heinz Tiessen, probabil si altii dupa aceea. Adica a stiut sa-si valorifice maestrii, sa invete de la ei, sa se lase certat uneori de ei si, in felul asta, a reusit sa faca si el mai departe cu discipolii sai, cu elevii sai. In general, e o simetrie aici: cine nu reuseste sa aiba maestri si mentori nu prea reuseste nici sa faca discipoli. Aceasta chestiune care i-a dus faima, distanta pe care si-a luat-o fata de inregistrarea pe disc a prestatiilor sale pe motivul ca ar scadea din emotia interpretarii.

El a schimbat in mod esential ceea ce inseamna relatia unui dirijor cu orchestra. El era adversarul neinduplecat al rutinei. Asa cum nu accepta pentru sine sa fie prada rutinei, nu accepta acest lucru nici din partea membrilor orchestrei. Ii punea in situatia de a-si reconsidera prestatiile lor anterioare, indiferent de cat de mult timp ar fi fost ei in meserie. Asta e problema esentiala a oricarui om care trebuie sa ii invete altceva pe altii.

Prin tot ceea ce facea, conta in primul rand arta educatiei, adica voia ca membrii orchestrei, la capatul unei prestatii sub conducerea sa, sa se transforme, sa devina alti oameni. Exact idealul in educatie in orice domeniu: ca cei pe care ii ai in fata ta sa nu fie nici obiecte, nici persoane care procedeaza rutinar, repetand aceleasi actiuni, conform unor retete. Din aceasta cauza, a intrat in conflicte, inclusiv cu unii dintre colegii sai.

 
Un lucru extraordinar, rar intalnit astazi: cu cata rabdare asculta intrebarile si observatiile critice ale elevilor sai! Puteau acesti elevi sa insiste oricat cu intrebari, cu observatii, nu aparea nici un moment de enervare. Avea rabdare si statea sa raspunda la tot: in asta el gasea una dintre marile placeri ale vietii lui.
 
 
Solomon Marcus (academician) despre Sergiu Celibidache
Asta mi se pare un aspect esential al personalitatii sale, care este exemplar pentru toti cei care trebuie sa transmita noilor generatii o anumita arta, o anumita intelepciune, o anumita stiinta. Aceasta functie pedagogica, pe care multi o desconsidera, pentru el era esentiala.

In acelasi timp, asta se asocia cu un spirit critic foarte accentuat. El s-a orientat in tinerete catre marii maestri care dezvoltau un foarte accentuat spirit critic. A acceptat sa se supuna acestui spirit, sa testeze daca face fata acestui spirit critic al mentorilor sai si l-a transmis mai departe, lucru care astazi nu prea se mai vede in arta educatiilor, in Romania. Ne bazam in primul rand pe repetare decat pe reactie critica. Intrebarea e marginalizata in favoarea imperativului.

Un lucru extraordinar, rar intalnit astazi: cu cata rabdare asculta intrebarile si observatiile critice ale elevilor sai! Puteau acesti elevi sa insiste oricat cu intrebari, cu observatii, nu aparea nici un moment de enervare. Avea rabdare si statea sa raspunda la tot: in asta el gasea una dintre marile placeri ale vietii lui".

Cateva reflectii ale lui Sergiu Celibidache, comentate de Solomon Marcus ("reflectii de ordin general despre muzica si care sunt in intregime valabile si pentru matematica, pentru filosofie"):
  • "muzica se sustrage oricarei definitii" - ei bine, arta se sustrage oricarei definitii, matematica la fel, filosofia la fel...
  • "tot ceea ce consideram ca fiind o evolutie organica exista si in muzica" - fapt pe deplin confirmat la un mod general: faptul ca arta urmeaza in esenta legitatile lumii organice. Si pe acest principiu s-au bazat Matila Ghyka in cartile sale publicate la Paris in anii '30 (despre numarul de aur si teoria artei), Rene Huyghe (toata cartea "Formes et forces" se bazeaza pe paralelismul dintre lumea artei si lumea vie, organica).
  • "desigur, poti invata sa stapanesti un instrument, dar despre muzica sa nu stii absolut nimic" - o distinctie esentiala valabila in orice profesie creatoare. Deci distinctia intre aspectul instrumental si cel creator. Asta este marea rana adanca a educatiei noastre: punem pe primul plan transmiterea de unelte, dar nu de moduri de gandire si de comportament. El accentueaza mereu ca muzica e in primul rand traire, nu teorie.
  • "sa traiesti inseamna sa traiesti evolutia sunetului, evolutia starilor afective, nu sa le intelegi" - aici ne apropiem de aspectele prin care Celibidache se diferentiaza de alti profesionisti ai muzicii. El separa complet trairea de intelegere.
  • "faptul de a le intelege nu te ajuta cu nimic" - am mai avut un compozitor, Dumitrie Cuclin, care sustinea lucruri similare.
  • "de altfel, practic nu e nimic de inteles" - aici ajunge, la partea controversata a atitudinii sale fata de muzica. Nici Aurel Stroe, nici Anatol Vieru, nici Stefan Niculescu nu s-ar fi asociat la aceasta idee. Pentru oameni ca Aurel Stroe era esential faptul ca muzica nu e doar emotie, este si o lume de idei! El considera important sa asimileze idei fundamentale din Teoria Catastrofelor, din Teoria Haosului s.a.m.d. Nu pot sa-mi dau seama in ce masura lucrul decurge din faptul ca Celibidache nu era compozitor, ci dirijor.
  • "Ce e de natura logica in muzica?" Raspunde: "Nimic! Ce e logic in perceptia culorii rosii? Nimic!" Aici intra in conflict violent cu realitatea, pentru ca atunci cand vrea sa explice ce e sunetul muzical, face apel la un parametru numeric, spunand ca in doua situatii diferite, numarul de vibratii e acelasi. Se tradeaza, nu scapa de parametrii numerici. Cum poti sa spui ca nu e nimic logic in culoare si in sunet? Cand despre asta se vorbeste e in toata intelepciunea lumii, de la pitagoreici la artele liberale, la clasicismul latin, pana la Renastere. In Renastere era o incredere deplina in aceasta solidaritate a faptului ca principalele tipuri de proportii sunt aceleasi in domeniul muzicii, ca si in al culorii. Dupa ce a spus ca nu e nimic logic in muzica, simte mereu nevoia sa raporteze fenomenologia muzicala la fenomenologia filosofica a lui Husserl, care era la baza matematician. Niciodata nu scapa de lucrurile pe care le respinge.
  • "Ce e in partitura? Totul! Mai putin esentialul..." Sigur, Georges Braque a spus: "Ce e esential in arta este exact ceea ce nu se poate spune in cuvinte". Observati ca si Celibidache isi exprima scepticismul in posibilitatea de a te folosi de cuvinte pentru a explica muzica, dar pana la urma, cu tot scepticismul sau, o face. Nu avem alternativa aici! Cat de mica ar fi portita in care putem valorifica pornirea, o folosim la maxim.
  • "Da, sunt extrem de sever cu toata lumea, fiindca nu fac pace cu elevul!" Iarasi, o atitudine exemplara pentru lumea educatiei in orice directie. "Nu! Pentru moment sunt dusmanul lui numarul unu!" - in sensul ca e gata sa critice orice spune elevul, dar ii ofera si elevului disponibilitatea totala de a-l critica pe el.

Despre volumul "Fenomenologia muzicala"

"In 1985, Sergiu Celibidache, originar din Romania, cosmopolit si dirijor de exceptie foarte admirat, unul dintre cei mai mari profesori si "maestri ai orchestrei", a sustinut la Munchen singurul discurs al vietii sale. Ce-i drept, inca din perioada sa berlineza, Celibidache a predat practic neintrerupt teoria si practica fenomenologiei sale muzicale; la fel de adevarat este ca mijlocirea vie a invataturii sale a avut pentru el aproape aceeasi valoare precum si practica muzicala. Si totusi, in timpul vietii sale, a respins sau nu a publicat niciodata toate eseurile sale formidabile, care reflectau o straduinta nemarginita in a forma cele mai sofisticate ganduri pe tema aceasta. Nu a dorit sa se lase coplesit de seductia (re)prezentarii superficiale a unei teorii, care putea fi cuprinsa doar cu gandul si care nu putea sa se afle in corelatie cu ceea ce se intampla intr-adevar in realitate.

Ce-i drept, doar aceasta singura data  s-a decis la o expunere veritabil "frontala" despre invatatura sa, (hotarare) care pare a se afla in contradictie radicala cu tot ce a crezut si practicat in viata sa consacrata muzicii. Textul publicat pentru prima oara in 2001, de Gundolf Lehmhaus, este prezentat aici intr-o noua editie, prelucrata cu mare grija si careia i s-au adaugat numeroase exemple de partituri alaturi de alte expuneri insotitoare". (sursa: comunicat)


Despre volumul "Celibidache - intalniri cu un om de exceptie"

"Megaloman, dictator, mentor spiritual, geniu... Cate definitii pentru un singur om: Sergiu Celibidache (1912-1996), dirijor de origine romana. Dar cine este oare acest dirijor care a refuzat cu incapatanare, de-a lungul anilor, orice fel de inregistrari audio?

Fara a ne impune un raspuns sau altul, filmul "Gradina lui Celibidache" ne ofera cateva elemente pentru ca fiecare dintre noi sa-si contureze propria parere despre personalitatea acestui om iesit din comun. In sine, filmul nu reprezinta doar un document pretios despre muzica, ci si o sinteza a intelepciunii si a filozofiei unui Maestru. Fara nicio indoiala, "Gradina lui Celibidache" nu va lasa indiferent spectatorul iubitor de muzica.

Venind in completarea acestei intalniri cinematografice, cartea de fata reuneste cateva marturii ale protagonistilor, precum si o selectie a unor interviuri realizate cu marele dirijor insusi. La acestea se adauga un interviu cu fiul Maestrului, Serge Ioan Celibidache, realizatorul filmului "Gradina lui Celibidache".

Festivalul "Sergiu Celibidache 100", eveniment bienal, este organizat cu ocazia celebrarii a 100 de ani de la nasterea marelui dirijor roman, anul 2012 fiind declarat Aniversare Unesco Sergiu Celibidache". (sursa: comunicat)


Biografie Sergiu Celibidache

"La 28 iunie 1912, in orasul Roman din judetul Neamt, se nastea unul dintre cei mai renumiti dirijori si compozitori ai lumii: Sergiu Celibidache.

La sase luni de la nasterea sa (1913), familia Celibidache se muta la Iasi - unul dintre cele mai importante orase culturale ale Romaniei. Precum o alta mare personalitate a culturii romanesti (Lucian Blaga), copilul Celibidache a stat intr-o tacere absoluta, nerostind niciun cuvant in primii sai ani de viata. La varsta de 4 ani, Sergiu Celibidache incepe sa cante la pian, iar mai tarziu ia si lectii, nivelul sau scolar fiind unul excelent. La varsta de 18 ani s-a produs ruptura de tatal sau, Demostene, un influent ofiter de cavalerie si prefect al regiunii, care prevazuse pentru fiul sau avand o inteligenta iesita din comun, o cariera politica. Insa Sergiu Celibidache vroia cu orice pret sa devina muzician. In cele din urma, Celibidache paraseste casa parinteasca pentru totdeauna.

A studiat matematica, filozofia si muzica in Iasi, iar dupa despatirea de familia sa si-a continuat studiile la Bucuresti, castigandu-si existenta in calitate de pianist corepetitor la o scoala de dans.

Odata absolvit stagiul militar (1935), Sergiu Celibidache se muta la Paris si isi continua studiile acolo. Intr-una din zile, asculta la radio un cvartet de coarde de Heinz Tiessen si este intr-atat de entuziasmat incat compune propriul cvartet de coarde si i-l trimite lui Tiessen. Tiessen, profesor la Facultatea de Muzica din Berlin, remarca potentialul muzical deosebit al lui Celibidache si il invita la Berlin.

Celibidache da curs invitatiei lui Tiessen si invata in cel mai scurt timp limba germana, urmand apoi sa se inscrie, in Berlin, la Facultatea de Muzica a Universitatii Friedrich-Wilhelm de Muzica ti Muzicologie. Printre profesorii sai se numara Tiessen (compozitie), Hugo Distler (contrapunct), Kurt Thomas si Fritz Stein (teorie), Eduard Spranger si Nicolai Hartmann (filozofie), Arnold Schering si Georg Schunemann (muzicologie), Walter Gmeindl (dirijat). Curand, Celibidache incepe sa urmareasca concertele si repetitiile lui Wilhelm Furtwangler in Berlin.

Un alt contact marcant pentru Celibidache in Berlin, in 1939, este intalnirea cu preotul budist, germanul Martin Steinke (Dao Jun), care il introduce in budismul-Zen si de care il va lega o frumoasa prietenie.

Sergiu Celibidache este nevoit inca de tanar sa se intretina singur si pentru a-si castiga existenta in 1940 lucreaza, printre altele, ca pianist corepetitor al unui dansator, acompaniindu-l in turneele sale. El se dedica insa in continuare compozitiei propriilor lucrari, dar incepe si sa dirijeze; pentru inceput, corurile lucratorilor feroviari si ale controlorilor de tramvai. La acel moment, el se considera intai de toate compozitor

Primul lui angajament ca dirijor permanent l-a primit in anii 1941-1942 la ansamblul de amatori "Orchester Berliner Musikfreunde" ("Orchestra prietenilor berlinezi ai muzicii"), cu care a sustinut cel putin 7 concerte publice si caruia i-a dedicat si o compozitie de proba.

Inca de la inceput, Celibidache uluieste prin memoria lui extraordinara, el cunoscand toate lucrarile dirijate pe dinafara. In plus, Celibidache a organizat concerte camerale sub bagheta sa cu un ansamblu de studenti ai Facultatii de Muzica din Berlin - printre altele s-au interpretat atunci Concertele Brandenburgice de Bach. Realizarile sale impresioneaza inca de timpuriu, dat fiind ca profesorul sau Heinz Tiessen specifica, intr-un interviu al acelor timpuri, ca dirijorul sau preferat, pe langa Furtwangler, este Sergiu Celibidache!

La finalul anilor de studiu, Celibidache scrie o lucrare de doctorat despre "Elementele formative in tehnica de compozitie a lui Josquin des Pres" ("Formbildende Elemente in der Kompositionstechnik Josquins des Pres").

Conditiile de trai in Berlinul celui de-al Doilea Razboi Mondial au fost pentru Celibidache, sarac aproape dintotdeauna, deosebit de tensionate; nu avea bani aproape deloc, slabise extrem de mult si a facut fata acelor vremuri doar multumita ajutorului altruist al cuplului de lucratori de tramvai, de la care primise de ani de zile o camera (in cartierul Berlin Halensee, in Eisenzahnstraᅢe 26a). Sergiu Celibidache era considerat un student cu aptitudini speciale in tara sa natala, Romania, astfel ca nu a fost chemat de la Berlin pentru a lupta in razboi. Acestuia i s-a permis continuarea studiilor la Berlin pe durata celui de-al doi-lea Razboi Mondial. Cum profesorii au fost nevoiti sa-si paraseasca posturile din cauza razboiului, Sergiu Celibidache a predat chiar propriilor colegi diverse discipline. In aceasta perioada, a dus o lupta pentru supravietuire, fiind lipsit de hrana si facand slalom printre bombardamente.

Prima aparitie semnificativa a lui Celibidache dupa razboi ca dirijor este un concert din 11 august 1945 cu Orchestra de Camera din Berlin. La scurt timp dupa, ia parte la un concurs de dirijat, organizat de Orchestra Radio din Berlin (Rundfunk Sinfonieorchester Berlin) pe care il castiga cu brio, avand pe atunci doar 33 de ani.

In acest timp, Orchestra Filarmonica din Berlin se confrunta cu faptul ca dirijorul sef Wilhelm Furtwangler fusese exilat pana la terminarea procesului sau de denazificare iar dirijorul interimar, Leo Borchard, decedase recent. Astfel, fiind in cautarea unui dirijor deopotriva competent si fara implicatii politice, orchestra il remarca pe Celibidache si il invita la un prim concert pe 29 august 1945. Programul include Uvertura operei Barbierul din Sevillia de Rossini, Concertul de Fagot de Weber op.76 si Simfonia a 9-a de Dvorak. Orchestra a fost convinsa de modul de lucru ambitios al tanarului roman, alegandu-l in octombrie 1945 ca noul sau Director General de Muzica. Din aceasta colaborare au rezultat finalmente 414 concerte atat in Berlin, cat si in turnee.

In 1946, in prima stagiune cu Orchestra Filarmonica din Berlin, Celibidache a dirijat nu mai putin de 108 concerte. In acelasi an are loc si prima intalnire cu Wilhelm Furtwangler in Berlin, concomitent incepand corespondenta dintre cei doi. Celibidache incepe sa predea la Institutul International de Muzica din Berlin.

In 1948, Celibidache conduce pentru prima oara o alta orchestra de varf - London Philharmonic Orchestra. In acel an are loc si primul turneu de dupa razboi in Anglia al Orchestrei Filarmonice din Berlin. De asemenea, in acel an s-a semnat si primul (si singurul) contract de inregistrari al lui Celibidache cu renumitul producator Walter Legge. Din acel moment, dupa ce a ascultat sunetul fad , Celibidache nu a iubit niciodata inregistrarile, preferand caracterul direct al concertelor live. El considera ca inregistrarile impiedicau implicarea ascultatorului in muzica si nu puteau oferi decat o reprezentare deformata a realitatii". (sursa biografie: fundatia-celibidache.com)


Citeste mai multe despre   

















24020 vizualizari

  • +3 (5 voturi)    
    In sfarsit! (Marţi, 8 mai 2012, 23:24)

    Mihai [anonim]

    In sfarsit un articol despre arta si despre un roman care si-a lasat amprenta asupra culturii universale.
    • 0 (0 voturi)    
      100 ani (Joi, 28 iunie 2012, 0:28)

      Mary [anonim] i-a raspuns lui Mihai

      http://www.iploiesti.ro/sergiu-celibidache-sarbatorit-de-google-azi-28-iunie-2012 100 ani de la nasterea lui
  • +3 (3 voturi)    
    aniversare (Miercuri, 9 mai 2012, 0:11)

    paganini [utilizator]

    un geniu al artei dirijorale....inconfundabil !
  • +2 (2 voturi)    
    Celibidache You Don't Do Anything, You Let it Evol (Miercuri, 9 mai 2012, 9:56)

    luci [anonim]

    Sergiu Celibidache You Don't Do Anything, You Let it Evolve
    1. http://www.youtube.com/watch?v=XnqUb78jWu0
    2. http://www.youtube.com/watch?v=wpJC40XtJB8
    3. http://www.youtube.com/watch?v=hpzYR_KKjl8
    4. http://www.youtube.com/watch?v=EQbpnY0uT3Q
    5. http://www.youtube.com/watch?v=q8qKgm3TOqc
    6. http://www.youtube.com/watch?v=ZAfyuDZkmLc
    7. http://www.youtube.com/watch?v=VvaEc7_5kkQ
    8. http://www.youtube.com/watch?v=fQ_BEIbQfy8
    9. http://www.youtube.com/watch?v=QZ3ns8Apr-s
    • +2 (2 voturi)    
      Multumesc mult! (Miercuri, 9 mai 2012, 16:25)

      Cata M [utilizator] i-a raspuns lui luci

      O bucurie documentarul...
  • 0 (0 voturi)    
    ne-nteles ramane gandul (Miercuri, 9 mai 2012, 10:08)

    melos [anonim]

    Geniilor le place sa socheze. O bucata si mai zdravana este desconsideratia lui Glenn Gould pentru Mozart. De parca s-ar sinchisi stejarii de cine ridica labuta la radacinile lor.
  • 0 (0 voturi)    
    celibidache (Miercuri, 9 mai 2012, 10:29)

    ionica46 [anonim]

    Celibidache a fost si va ramane un titan al artei dirijorale si modul aproape unic de a conduce sunetul il ridica pe un piedestal pe care unui dinrte contemoranii sai si la refer la Lorin Maazel, pigmeu in ale muzicii a fost spulberat cu tonul sau ironic.
    Actualii sefi de orchestra, cum le place sa fie numiti au o singura caracteristica infatuarea. Acesti - no name - nu ajung nici pana la nivelul scolar de pe vremea cand, Celibidache manca pe paine muzica si cu toate greutatile prin care a trecut nu a facut nici un compromis.
    Si atunci, astazi, cand arta interpretativa este intro situatie atat de jenanta, oare cum ar fi reactionat Celibidache vazant pe unul cum este Papano sau alti asemeni lui, suficienti si laudarosi.
    • 0 (0 voturi)    
      ionica46 (Vineri, 11 mai 2012, 17:53)

      celibidache vs maazel [anonim] i-a raspuns lui ionica46

      tipic Romanesc ! Celibidache este un titan, ceilalti niste "nimicuri". Oare cand vom invata ce este respectul si putina modestie?
  • 0 (0 voturi)    
    Chilibidache (Joi, 10 mai 2012, 15:10)

    costi [anonim]

    Putine commenturi cand e vb de arta,probabil e prea lung articolul,incercati o carte
  • +2 (2 voturi)    
    Celibidache (Joi, 10 mai 2012, 22:28)

    Andrei Cosmovici [anonim]

    @ redactia: asta este un articol (material) de primă importanță, merită coloana centrală. De asemenea, merită să aveți cel puțin o întâlnire online despre Celibidache, cu cineva competent (poate Dan Grigore? poate chiar cu fiul lui Celibidache? va fi in țară, cu ocazia diverselor evenimente comemorative). Nu ratati ocazia.
    • 0 (0 voturi)    
      Despre cine este competent (Miercuri, 9 martie 2016, 14:03)

      Sabina [anonim] i-a raspuns lui Andrei Cosmovici

      Desigur, familia, adica fiul sau, Serge Celibidache, este cel mai competent sa-si dea avizul. Dar fiind foarte tanar, sunt multe lucruri pe care el nu le cunoaste despre tineretea din RO a Maestrului. Cat despre Dan Grigore, acesta nu l-a cunoscut pe Maestru decat in 1990, cand Maestrul a venit cu orchestra de la Munchen, Grigore fiind atunci Directorul provizoriu al Filarmonicii. Vad ca nu stiti ca Maestrul Sergiu Celibidache a venit de mai multe ori in RO in anii '70 (cititi in "Saptamana"), si anume: in vara 1970, in iarna 1976-1977, in mai 1977 (dupa cutremur, venind cu ajutoare), cand l-am cunoscut personal (!); iar in anii 1977 si 1978 a fost de doua ori in fiecare an. Ultima oara a venit in ianuarie 1979, cand primise promisiuni de a deschide Scoala de Muzica pentru tinerii din RO, ceea ce stim ca nu s-a concretizat: devenise inamicul public nr.1 pentru regimul comunist, in subsidiar, pentru incompetentii din "BBC" (Brediceanu, Basarab si Cristescu). Violonistul Ion Voicu, avand si el un rol, a fost cel care l-a anuntat telefonic ca nu i se aproba Scoala, motivul fiind "Cantarea Romaniei". In toate concertele sale cu Filarmonica din Bucuresti, Maestrul nu a acceptat din start niciun SOLIST (violinist, pianist sau alte) si a refuzat orice contact, spunand ca se concentreaza pe ridicarea nivelului orchestrei Filarmonicii.
  • +3 (3 voturi)    
    Celi (Joi, 10 mai 2012, 22:49)

    Andrei Cosmovici [anonim]

    Eu am cumparat toate materialele video cu Celibidache, mai ales repetitiile. Sunt ieșite din comun. Astfel de oameni te fac să tânjești mai tare după absolut, după viața veșnică, după Dumnezeu. Mediocrii te mențin la nivel terestru, mic. Întâlnirea dintre Celibidache și Bruckner a fost un cadou pentru omenire.
  • +1 (1 vot)    
    Remarcabil! (Vineri, 11 mai 2012, 9:13)

    Alfabetix [utilizator]

    Un articol educativ pentru care felicit redactia!

    A propos! La Ateneu sala plina duminica la un spectacol pentru copii Clasic e Magic. Micutii incantati, urmareau instrumentele cu ochii mari si urechile "palnie".
  • +1 (1 vot)    
    Ce om! (Vineri, 11 mai 2012, 12:52)

    Bravo! [anonim]

    Celibidache, in 1950, cu Berliner Philharmoniker cantand intre ruinele fostei cladiri a Filarmonicii din Berlin... Calitatea inregistrarii, afara de cea a muzicii, este exceptionala. Vizionare placuta!

    http://www.youtube.com/watch?v=G3346Dq9fXM
    • 0 (0 voturi)    
      Multumesc! (Sâmbătă, 12 mai 2012, 12:27)

      nano2k [utilizator] i-a raspuns lui Bravo!

      Fabulos, multumesc pentru link!!!
  • 0 (0 voturi)    
    titlul (Vineri, 11 mai 2012, 23:14)

    alina [anonim]

    daca autorul articolului ar fi citit/urmarit filmele documentare despre Celibidache poate nu ar fi ajuns la aceasta concluzie stranie. ma intreb oare cum e perceput acest titlu de o persoana care nu prea are nimic de-a face cu muzica clasica? as indrazni sa spun ca va trece peste articol spunandu-si in gand ca asta crede si el/ea si nu era nevoie sa studii de "specialitate" pentru asta. Celibidache a insistat mult pe ideea de emotie, pe faptul ca muzica se produce atunci cand sunetul se intalneste cu reflectia lui din fiecare persoana, ca pentru fiecare persoana un anumit sunet e perceput diferit. In repetitiile cu orchestra sau la lectiile de dirijorat a aratat cat de bine intelegea ce se petrece in partitura. Poate mai multa atentie in stabilirea titlului nu ar strica :)
    • +1 (1 vot)    
      Si Domnia ta ai dreptate! (Duminică, 13 mai 2012, 14:23)

      banbina [anonim] i-a raspuns lui alina

      numai ca acest articol nu e citit chiar de toata lumea , iar autorul a presupus (cred) ca cei ce-l vor ceti stiu sau au auzit cate ceva despre budism si hinduism."Nu e nimic de inteles" de-acolo vine...
  • 0 (0 voturi)    
    Sergiu Celibidache (Duminică, 3 iunie 2012, 11:04)

    Solomon cel Intelept [anonim]

    Sergiu Celebridache cel celebru suna mai frumos, mai romaneste. Dar Sergiu a fost evreu, un bun evreu roman. Ii multumim si-i suntem recunoscatori ca n-a urmat negotul, asa cum voiau parintii sai.
    Sa ne reamintim ca multe genii au dat evreii, oriunde au trait. Si bune si rele. Maia Plisetskaia este fiica lui Plisetski, mare revolutionar la 1917, secretarul criminalului evreu revolutionar Trotzky.
    • 0 (0 voturi)    
      celibidache nu a fost evreu (Vineri, 29 iunie 2012, 12:25)

      d [anonim] i-a raspuns lui Solomon cel Intelept

      imi pare rau sa va contrazic ,insa sergiu celibidache din nastere nu a fost evreu..lucru confirmat de oameni de origine evreiasca care l au cunoscut si care nu aveau motiv sa minta..
      • 0 (0 voturi)    
        Grec, dupa tata (Marţi, 8 martie 2016, 22:54)

        Sabina [anonim] i-a raspuns lui d

        Maestul Celibidache era dintr-o familie de origine greaca (dupa tata), de aceea era si foarte brunet. Numele sau de familie se intalneste frecvent in Creta. Nici vorba de origine evreiasca. (Cum vedeti pe cineva foarte destept, cum il faceti evreu. Halal, romani !). As mai avea o observatie: scoala de dans cu care colabora era a unei dansatoare celebre, Iris Barbura (iubita sa din tinerete), deci nu pleca cu un dansator in turnee, ci cu o dansatoare.
        • 0 (0 voturi)    
          Despre Celibidache (Miercuri, 9 martie 2016, 13:17)

          sabina [anonim] i-a raspuns lui Sabina

          Cu siguranta, Maestrul Celibidache avea dansul in sange. Prietenii din tinerete (Trancu-Iasi, C. Cardas, Fl. Roiu, V. Motas s.a), pe care i-am cunoscut personal, toti fosti studenti la Drept la Iasi (ulterior avocati, indepartati din Barou sau din diplomatie) il descriau ca pe un mare dansator (un step-ist de exceptie), asa incat legatura muzicala cu Scoala de dans din Bucuresti a intervenit in mod natural. A se citi un articol elogios despre balerina Iris Barbura (care s-a sinucis la Ithaca in 1969), publicat de Cella Delavrancea in presa vremii. Cred ca Maestrul Celibidache era, din aceasta perspectiva, "un dansator cu bagheta", talent unic in lumea baghetei, pe care sobrietatea germana nu l-a acceptat prea usor pe vremea lui Furtwangler (care, de ex., dirija numai cu mana dreapta) sau Karajan (imobil si cu ochii inchisi).


Abonare la comentarii cu RSS

Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version