Miercuri, 11 aprilie 2012, ora 18.00 , la Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru 38) va avea loc lansarea cartii Mastile lui M.I. Gabriel Liiceanu in dialog cu Mircea Ivanescu (Editura Humanitas, 2012).
Potrivit editurii Humanitas la eveniment vor lua cuvantul poeta Denisa Comanescu, director general al Editurii Humanitas Fiction, scriitorii Ioana Parvulescu, Mircea Cartarescu si Radu Paraschivescu, Gabriel Liiceanu, presedintele Grupului Editorial Humanitas si Horia-Roman Patapievici, presedintele Institutului Cultural Roman.
Aparut in Colectia „Portrete in dialog“, volumul Mastile lui M. I. recompune traseul destinului unuia dintre cei mai importanti poeti si traducatori din literatura romana, Mircea Ivanescu (1931–2011), dar si al unei generatii. Mircea Ivanescu a fost o figura discreta a vietii literare, neafiliindu-se niciunei grupari sau directii. Cu toate acestea, creatia sa a influentat decisiv generatiile care se revendica de la poetici postmoderniste si textualiste. A absolvit Facultatea de Filologie la Bucuresti; a lucrat ca redactor la Agerpres si la revista Lumea, apoi la Editura pentru Literatura Universala si la Editura Univers. A debutat in volum in 1968 si si-a publicat versurile, de o remarcabila unitate valorica si stilistica, sub titluri voit banale (Versuri, Poeme, Alte poeme, Poesii noua etc.). Traducerile sale din literatura universala (Joyce, Faulkner, Musil, Kafka, Broch, poezie engleza si americana etc.) au primit, ca si opera sa poetica, numeroase premii.
„Dupa prima noastra intalnire, s-a intamplat ceva neasteptat. Stand de vorba, ne-am pomenit prinsi in complicitatea pe care o crea insusi dialogul nostru. A inceput sa ne placa jocul nostru. Mircea Ivanescu s-a lasat impins, pentru o ultima oara, pe coridoarele vietii lui, lasandu-mi senzatia ca i-am prilejuit o mare si finala recapitulare a ei. Si ca, intr-un fel nerostit, imi era recunoscator pentru asta. Iar eu, la randul meu, urmandu-l pe drumul pe care i-l deschideam prin intrebarile mele, eram fascinat de ceea ce vedeam si, mai ales, de felul in care el se vedea pe sine. Muzica vietii lui a venit simplu spre mine...“ – Gabriel Liiceanu
„Uitati-va la mine. Pare ca sunt un tip vesel, care rade foarte mult. Poate ca toata viata a trebuit sa ingrop ceva, ceva pe care acum, in mod impudic, ajung sa-l scot – si nu stiu de ce o fac –, intr-o conversatie, la lumina.“ – Mircea Ivanescu
