Valeria Seciu, una dintre cele mai valoroase actriţe ale teatrului românesc de astăzi, detine rolul principal in spectacolul 'SatisFUCKtion' de Thomas Berhnard, regizat de Theodora Herghelegiu la Teatrul Foarte Mic. Premiera spectacolului va avea loc joi, 23 februarie, ora 19.00, informeaza comunicatul de presa al institutiei teatrale.
Magnetică ingenuă, capabilă să-şi centreze sensibilitatea spre abisurile ori culmile naturii umane, ca-ntr-un alint, totdeauna cu o puternică senzualitate catifelată în privire, în vocea cu inflexiuni de miere sau fiere, nu şi-a dezamăgit niciodată publicul. În rolul Mamei din SatisFUCKtion trece cu uşurinţă de la frustrarea neîmplinirii în viaţa personală şi raportarea la trecut (întruchipat de Mihaela Popa) la dependenţa cu urme de afecţiune pe care o simte pentru fiica sa (Florina Gleznea), de la cochetăria pe care o trezeşte în ea apariţia unui tânăr scriitor (Cristian Popa) la surâsul amar pe care îl are când se priveşte în oglindă.
Theodora Herghelegiu, dramaturg şi regizor identificat cel mai adesea cu scena independentă din România, revine pe scena de la Foarte Mic (după Noaptea arabă) cu un spectacol captivant. Alături de o echipă solidă, alături de care a lucrat în numeroase alte producţii (scenograful Dan Titza şi coregrafa Andreea Duţă), Theodora Herghelegiu reuşeşte să ne ducă într-o călătorie introspectivă către un univers feeric şi înfricoşător totodată.
Într-o societate mecanizată, cu valori şi păreri impuse, apariţia unei femei care priveşte către trecut şi către mare, desprinsă parcă de timp, este şocantă. Ritmul în care trăieşte este altul decât cel cu care suntem obişnuiţi, al străzii. Oglinda în care se priveşte nu-i arată lucruri frumoase, însă, spre deosebire de noi, ea are curajul să o privească.
Scriitor de origine austriacă, Thomas Bernhard (1931 - 1989), deopotrivă venerat şi hulit de compatrioţii săi, a lansat, prin operele sale, adevărate dispute artistice. Grav, extrem de tranşant, necruţător cu cei din jur, plin de sarcasm, autorul dispunea totodată de multă sensibilitate şi de o mare doză de umor şi autoironie. Bernhard nu a menajat pe nimeni, însă nu s-a menajat nici pe el, întinzând mereu o oglindă societăţii în care trăia. Dintre piesele sale, amintim: Creatorul de teatru, Puterea obişnuinţei, Piaţa eroilor, Îngheţul, Tăietorii de lemn etc. SatisFUCKtion (Am ziel în original; în traducere exactă, La ţintă) este textul considerat de critici ca fiind cel mai autobiografic, piesa în care descrie întrucâtva relaţia sa cu Hedwig Stavianicek, partenera sa de viaţă, cu 37 de ani mai mare decât el, piesa în care ne spune că fiecare dintre noi se redescoperă altfel odată cu o nouă experienţă.
Despre acest text, Bernhard scrie: "Este un fel de scriere dramatic-simfonică în două părţi, una lentă şi una şi mai lentă. Apare un scriitor dramatic - şi eu unul aş zice că ştiu câte ceva despre tema asta, nu-i aşa?, din mine însumi. (...) E un scriitor dramatic aflat la apogeu - să zicem, la apogeul succeselor sale, poate nu şi al artei lui. Prin asta, el se pare că şi-a atins ţelul. Doamnele care călătoresc la mare se îndreaptă şi ele spre ţelul lor, aşadar spre mare. Ambele au un ţel interior, fiica şi la fel şi mama, deci: toţi trei sunt la ţel. În fond, titlul e un pic ironic, pentru că, se ştie, niciodată nu ajungi la ţintă, aşadar nici aceste trei personaje nu ajung la sfârşitul piesei la ţintă.
Eu mă aflu la ţintă la fel ca aceste trei personaje şi ca toţi ceilalţi. Că doar nu există nicio ţintă, nu? Aşadar, acolo unde ai atins ţinta, vezi că te poţi uita veşnic prin această ţintă spre o alta, altundeva, de cele mai multe ori foarte departe. În felul acesta te străduieşti să ajungi mai departe, la următoarea. O ţintă propriu-zisă nu există."
