Dan Lungu va sustine în seara de 20 ianuarie o lectură publică din cel mai recent roman al sau În iad toate becurile sunt arse, într-unul din saloanele baroce ale capitalei austriece Museumsquartier Viena. Dan Lungu se afla la Viena cu o bursă de rezidenţă oferită de Museumsquartier Viena, informeaza ICR Viena. Lectura fragmentelor în versiunea germană va fi asigurată de actorul de teatru şi film austriac Till Firit.
Lectura lui Dan Lungu continuă în 2012 seria de lecturi ale autorilor români (Florin Lăzărescu şi Filip Florian în 2011) organizate de ICR Viena împreună cu quartier21 din cadrul MQ, unul dintre cele mai mari areale culturale din lume. Lectura lui Dan Lungu va prilejui şi ceremonia de acordarea diplomelor de competenţă lingivistică ultimei serii de absolvenţi din 2011 ai cursurilor de limbă şi civilizaţie română oferite de ICR Viena.
După “Cum să uiţi o femeie”, neaşteptat prin tema abordată, Dan Lungu vine cu o nouă poveste surprinzătoare, o scriitură diferită şi un subiect neconvenţional. Victor, protagonist al romanului, trăieşte cu senzaţia acută că îşi supravieţuieşte propriei tinereţi. După copilărie şi adolescenţă, vârste pe care le suprapune, retrospectiv, cu cea mai bună perioadă a vieţii, are sentimentul că prezentul se derulează din inerţie. Îndeplineşte o muncă bizară, nesatisfăcătoare, la care se adaugă obsesia că propria soţie, vesela Veronica, se transformase în timp într-o femeie care îi seamănă perfect, dar care nu mai păstrează nimic din şarmul şi visurile fetişcanei cu care se însurase. În derapajele sale evazioniste, memoria îi proiecteză mereu filmul trecutului, când, alături de gaşca de colegi de liceu, totul avea sens şi savoare. Scenele din adolescenţă, rememorate în limbaj colocvial-argotic, se derulează în ritm alert şi debordează de umor uneori licenţios. Prezentul îşi are însă propria contribuţie la naraţiune. Într-o zi, în preajma Crăciunului, Victor întâlneşte un bărbat care vorbeşte o limbă stranie, însoţit de Nana, traducătoarea sa. Alături de aceştia, intră într-o aventură ce i-ar putea schimba viaţa. Desigur, totul depinde de el...(Editura Polirom)
"E o idee foarte veche, fiindcă mereu am fost fascinat de ceea ce înseamnă gaşcă, cu atmosfera ei speciala şi limbajul particular. Gaşca de adolescenţi e o lume aparte, cu o subcultură a ostilităţii faţă de lume şi de adulţi şi cu un limbaj foarte crud. Nu poţi face literatură despre nişte inşi supăraţi rău de tot pe lume folosind expresii de pension.", spune Dan Lungu despre cel mai recent roman al sau.
Potrivit publicatiei Berliner Zeitung „Dan Lungu ne prezintă cu mult talent cum îşi cauta românii identitatea în Europa. Plin de şarm şi de umor, ne arată cum se petrece acest lucru la nivelul vieţii concrete. Totodată, cu o limbă extrem de nuanţată şi plină de vervă, patrunde dincolo de suprafaţa lucrurilor exterioare, până la sentimente şi vise care nu aparţin doar compatrioţilor săi, ci şi nouă...”
Dan Lungu (n. 1969, Botoşani), conferenţiar la Catedra de Sociologie, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori din noua generaţie, cărţi ale sale fiind publicate în zece limbi: franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, bulgară, greacă şi turcă. A facut studii postdoctorale de sociologie la Sorbona şi este redactor al revistei Au Sud de l’Est (Paris). În 1996, iniţiază la Iaşi grupul literar Club 8. În 2001 şi 2002, redactor-şef al revistei de cultură Timpul. În 2005, face parte din grupul de scriitori români invitaţi la „Les belles étrangères”, Franţa. Romanul de debut, Raiul găinilor (Polirom, editia I, 2004; ediţia a II-a, 2007; ediţia a III-a, 2010), a fost patru luni în topul vânzărilor editurii franceze Jacqueline Chambon, iar ediţia germană a fost declarată, în decembrie 2007, cartea lunii în Germania. Cel de-al doilea roman, Sînt o babă comunistă! (Polirom, ediţia I, 2007; ediţia a II-a, 2010), se află în curs de adaptare cinematografică în regia lui Stere Gulea, iar versiunea franceză a cărţii a fost dublu nominalizată la Premiile Europene Jean Monnet (Franţa, 2008). Tot la Polirom a mai publicat două volume de proză scurtă, Băieţi de gaşcă (2005) şi Proză cu amanuntul (ediţia a II-a, 2008), şi romanele Cum sa uiţi o femeie (ediţia I, 2009; ediţia a II-a, 2010; ediţia a III-a, 2011) şi În iad toate becurile sînt arse(2011). Alături de Radu Pavel Gheo a coordonat volumul colectiv Tovarăşe de drum. Experienţa feminină in comunism (2008), iar alături de Lucian Dan Teodorovici a coordonat Str. Revoluţiei nr. 89 (2009). I se montează piesele Cu cuţitul la os (Green Hours, Teatrul Luni, 2002), Nuntă la parter (spectacol-lectură la Teatrul Odeon, 2003; spectacol-lectură la Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2006, în cadrul proiectului DramatIS) şi Vrăjitoarea pofticioasă (piesă pentru copii, Teatrul Luceafărul, Iaşi, 2008). Piesa La mulţi ani!, parcă aşa se spune, nu? a fost una dintre câştigătoarele Bursei de texte noi Dramafest, ediţia 2008. Este distins cu Premiul Societăţii Junimea pentru activitatea literară pe 1993, Premiul Editurii Nemira pentru proză scurtă (1997), Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut în proză (1999), Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalităţii, ca reprezentant al Clubului 8 (2001), Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2005), Premiul „Vasile Pogor”, al Primăriei Municipiului Iaşi, pentru activitatea literară (2007), Personalitatea culturală a anului (2009), Premiul USR, filiala Iaşi, pentru proză (2010). Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
