"Despre poporul roman, Petre Tutea spunea ca este "marsul triumfal al lui Dumnezeu pe pamant". Dar asta pana cand il tragea barbierul de barba, cand se barbierea: "Tu-i mama ma-sii, ma trage asta, nu stie cine sunt eu? Asta-i popor pentru care sa mori?"," povesteste Marcel Petrisor (profesor si scriitor), fost detinut politic, cel care a stat pe cea mai lunga durata alaturi de Petre Tutea, in centrul de educare de la Aiud si ulterior in libertate, ca prieten. Citeste evocarea plina de umor a inmormantarii lui "nea Petrache", un om mare, "prea mare" pentru a incapea atat in cosciug, cat si in groapa mortuara. Marturii din cadrul evenimentului "Intalniri cu ROST. Tutea dupa 20 de ani", desfasurat luna aceasta, la Clubul Taranului.
- Un ganditor accesibil tuturor
- Saracia absoluta a unui un om "de profesie roman"
- O inmormantare plina de improvizatii
- Drumul spre groapa: intr-un camion cu morcovi, apoi intr-un car incropit cu greu, tras de vaci gestante
Citeste si:
- Ion Papuc, scriitor: Petre Tutea vedea neamul romanesc deasupra oricarui alt neam din lume
- Petre Tutea, intre bataia de joc a primarilor si revendicarile lui Crin Antonescu / Dezvelirea monumentului fara bust
Petre Tutea s-a nascut in 1902, in Botenii Muscelului, fiind baiat de preot (fiul lui Petre Badescu). In perioada interbelica a devenit absolvent la Cluj, la Drept Administrativ. Unii il socotesc economist (in realitate, este jurist specializat pe probleme economice).
Nu a studiat in strainatate (cum spun unii). A fost un an in Germania (1933-1934), dar ca functionar la Agentia Economica a Romaniei de la Berlin. Figura remarcabila inca din tinerete, un vorbitor extraordinar. Petre Tutea a stat 13 ani in puscariile comuniste. Fiind considerat "dusman al poporului" (din cauza apartenentei la legionarism), a fost inchis in perioada 1948-1953 si, din nou, intre 1956 si 1964.
Marcel Petrisor este scriitor (de romane, eseuri, memorialistica, insemnari de calatorie). Partea de rezistenta a scrierilor sale raman amintirile din inchisoare: "Cumplite incercari, Doamne! Anii de mucenicie ai temnitelor comuniste". Este unul dintre cei mai indragiti profesori de liceu din Bucuresti. Fost detinut politic, prieten bun al filosofului Petre Tutea.
Marcel Petrisor, evocari despre Petre Tutea:
- I s-a zis "Tutea romanul" - caci obisnuia sa afirme "eu sunt de profesie roman".
- Omul asta putea sa vorbeasca despre scolastica tarzie, despre Heidegger, despre Socrate, despre tragedie. Orice ii era la indemana! Cat m-am plimbat prin lume, nu am vazut unul asemanator lui!
- Dumitru Staniloae spunea "Domnule Tutea, dumneata esti ca un popa de clasa a doua". "Da, spovedesc pe unde apuc, iar amvonul il am pretutindeni". Oriunde avea prilejul, vorbea despre orice.
- Intelectualul asta, taranul asta, avea o personalitate complexa, care a fost dublata si atitudinal de un om de o tinuta ireprosabila.
- In Aiud, a fost chemat sa-si faca autoanaliza: prin asta, colonelul Craciun incerca sa-i sugereze sa se autoponegreasca. Dar ti-ai gasit-o cu Tutea, caci el era mare mester la cuvant! In loc sa se ponegreasca, a facut apologia miscarii legionare si a crestinismului ortodox, cum n-a facut-o nimeni.
- Despre poporul roman, Petre Tutea spunea ca este "marsul triumfal al lui Dumnezeu pe pamant". Dar asta pana cand il tragea barbierul de barba, cand se barbierea: "Tu-i mama ma-sii, ma trage asta, nu stie cine sunt eu? Asta-i popor pentru care sa mori?" Pai zic "Ai declarat ca iti dai viata pentru el..." "Da, intr-adevar, n-am ce face"!"
Un ganditor accesibil tuturor
In Aiud, a fost chemat sa-si faca autoanaliza: prin asta, colonelul Craciun incerca sa-i sugereze sa se autoponegreasca.
Dar ti-ai gasit-o cu Tutea! In loc sa se ponegreasca, a facut apologia miscarii legionare si a crestinismului ortodox.
Marcel Petrisor
Marcel Petrisor: "Nea Petrache a trait intr-o saracie absoluta. Imi aduc aminte ca mergea pe la Uniunea Scriitorilor si manca din pomana data acolo. Manca acolo la cantina, dar nu se prea satura. Si cand mergeam pe Victoriei, in dreptul Pietii Amzei, zice "Hai sa mergem si aici la fetele astea, ne mai dau sa ne saturam." Era un birt acolo...
"Ce ne da, ma?" "Ne da fasole! Tu stii ce buna-i fasolea?" "Cum sa nu?" "Si ce ne mai da?" "Paine!" "Si ce ne mai da?" "Ma, stii ce ne mai da? Ne da si doua picioare-n cur, sa iesim de-acolo, sa vina altii in locul nostru". Omul asta, care putea vorbi despre cele mai inalte chestii patristice sau filosofice, in acelasi timp era si accesibil la nivelul oamenilor astora, pe care ii iubea profund".
Inmormantarea cu haz a unui om cu haz
Dumitru Staniloae spunea: "Domnule Tutea, dumneata esti ca un popa de clasa a doua".
"Da, spovedesc pe unde apuc, iar amvonul il am pretutindeni".
Oriunde avea prilejul, vorbea despre orice.
Marcel Petrisor
"Cand sa-l inmormantam, era criza aia cu benzina. Zic "Nea Petrache, sa nu mori pe vremea asta, ca n-am cu ce te transporta!" In sfarsit, a murit totusi. Norocul nostru, al meu si al unui nepot al lui, a fost ca nepotul a gasit un camion militar care se ducea la Campulung, incarcat cu morcovi. In el l-am pus pe nea Petrache. Dar nu gasisem cosciug pe masura lui, astfel ca nea Petrache statea putin inghesuit.
L-am descarcat la Boteni, a mai stat si la frati, ca se certau si astia pe avere, ca ce a ramas de la nea Petrache (de fapt nu ramasese nimic, decat partea lui de la parinti, pe care n-o impartise). Dupa patru zile de stat acolo, ne-am hotarat sa-l ducem si la groapa.
N-avea mormant. O ruda a gasit un mormant care, culmea, era cam stramt pentru sicriul in care urma sa-l bagam pe nea Petrache. Si cand s-a facut slujba mortilor, mi-aduc aminte ce frica le era preotilor. N-a durat citirea textului sacru mai mult de 15 minute, ca s-au evaporat. Am ramas numai noi, prietenii.
Am avut probleme cu transportul de acasa pana la biserica. Cosciugul era cam departe de biserica. Am avut mari dificultati in a improviza un car, ca n-avea nimeni. Un dric de ici, o loitra de dincolo. Dupa-aia, nu gaseam boi, am venit cu niste vaci. Una fata.
Omul asta putea sa vorbeasca despre scolastica tarzie, despre Heidegger, despre Socrate, despre tragedie. Orice ii era la indemana! Cat m-am plimbat prin lume, nu am vazut unul asemanator lui!
Marcel Petrisor
Cand l-am bagat in mormant, am vazut ca nea Petrache nu incape. Nu l-am pus pe Nea Petrache pe verticala, ci culcat intr-un fel. Si cand sa tragem lespedea peste el, Marian Munteanu prinde o ranga sa traga lespedea, scapa ranga, pica in spate.
Pana la urma, am tras placa respectiva si ne-am indreptat usor spre poarta. Dupa gardul vecin cu cimitirul de acolo erau niste batrani care cantau in surdina Marsul legionarilor cazuti. Am trecut mai departe. Iar in fata bisericii era o invatatoare cu niste copii. Copiii au intrebat "cine-s astia?". Invatatoarea le-a spus: "astia sunt legionarii". Ma rog, erau de fapt niste tineri si niste bosorogi.
Asa s-a prezentat sfarsitul lui nea Petrache Tutea".
3
5
