Etatist, anti-liberal, dorea un stat puternic, despre care spunea ca s-a pregatit dintotdeauna sa-l conduca. "Spunea ca noi ne-am unit inaintea Italiei, ca Italia era in urma noastra. Era legat organic de neamul acesta si n-am intalnit nici un om in viata mea, care sa aiba o atat de inalta opinie despre romani. Pentru el, romanii erau extraordinari", a povestit Ion Papuc, profesor universitar si scriitor, in cadrul unui eveniment organizat la Clubul Taranului, luna aceasta, la implinirea a 20 de ani de la moartea filosofului Petre Tutea.
Dintre ideile nastrusnice ale lui Tutea: refuzul de a semna foaia de eliberare din inchisoare (pe motiv ca pe foaie statea scris "Republica Populara Romana"), aplicarea unor reguli inedite de dialog cu strainii (niciodata sa nu vorbesti in limba lor, ci intr-o terta limba), sau chiar refuzul de a lupta pentru drepturile omului ("Nu pot, pentru ca eu nu sunt om! Eu sunt din Boteni, sunt baiat de preot, sunt de la tara, sunt ortodox, sunt crestin, sunt roman - toate aceste caracteristici care dau carnalitate notiunii de om. Altminteri, omul este ca o cutie de conserve, in care nu mai exista nici un continut).
- Manifestul "Crinului Alb" - un nou prototip al intelectualului roman
- Un filosof cu o memorie uriasa
- Alexandru Ghica sau cum se manifesta demnitatea unui print
- Cea mai mare realizare comunista: o salcie inflorita
- Doi tineri miri si o lectie de omenie: "Aceia sunt poporul roman!"
- Un popor deasupra tuturor
Petre Tutea - nascut in 1902, in Botenii Muscelului, baiat de preot (Petre Badescu). In perioada interbelica - absolvent la Cluj, Drept Administrativ - unii il socotesc economist, de fapt este jurist specializat pe probleme economice.
Nu a studiat in strainatate, cum circula un zvon. A fost un an in Germania (1933-1934), dar ca functionar la Agentia Economica a Romaniei de la Berlin. Figura remarcabila inca din tinerete, un vorbitor extraordinar. Petre Tutea a stat 13 ani in puscariile comuniste.
Ion Papuc - profesor universitar si scriitor, cunoscut si prin colaborarile sale la Convorbiri Literare, dar si prin cartile publicate: Cu fata spre trecut (2005), Litere si filosofie (2007), Scriitorul de filosofie (2008). Este si editor (unul dintre pionierii editarii lui Petre Tutea, prin volumul Batranetea si alte texte filosofice, in 1992).
Marcel Petrisor - fost detinut politic alaturi de Petre Tutea, cu care a fost prieten. Profesor si scriitor - a scris romane, eseuri, memorialistica, insemnari de calatorie. Partea de rezistenta a scrierilor sale raman amintirile din inchisoare: "Cumplite încercări, Doamne! Anii de mucenicie ai temniţelor comuniste"
Noi nu!
Ion Papuc: "In 1969, Ceausescu aniversa un an de zile de la discursul sau din Piata Palatului, cand cu invadarea Cehoslovaciei. In '68, el a avut un succes extraordinar si a vrut sa-l reediteze. Eu si Petre Tutea eram la cofetaria Turn, la bar, si atat de mare era entuziasmul in Bucuresti, incat toata lumea s-a dus la miting: inclusiv chelnerii. Au lasat bauturile, cafelele, totul si au alergat la Ceausescu.
Numai la o masuta, in colt, urgisiti de regim, stateau doi oameni: voinicul Petre Tutea si eu, care eram sfrijit. Cum stateam noi acolo, neavand curajul sa participam la marele entuziasm, am vazut pe geam ca era scris numele Union. Si i-am spus domnului Tutea: "Vedeti? Citit dinauntru, cuvantul Union era "noi nu"."
Manifestul "Crinului Alb" - un nou prototip al intelectualului roman
Intr-o pauza de spectacol la Teatrul Balsoi, cand in discutii pe care le avea cu alti diplomati a intervenit si un elvetian, l-a oprit si i-a spus:
"Tu nu ai voie sa vorbesti, pentru ca tu nu apartii unei tari! Elvetia nu este o tara, este o cooperativa de productie!"
Ion Papuc despre Petre Tutea
"Petre Tutea face parte dintr-o generatie care are o caracteristica importanta. In jurul lui 1927, trei tineri de atunci (Sorin Pavel, Petre Pandrea si Ion Nistor) au publicat in revista Gandirea un manifest (Manifestul “Crinului Alb”) care a starnit foarte mare scandal. Aici propuneau pentru intelectualul roman o alta tinuta decat aceea de "literator", de poet boem, care scrie, bea (alcoolic eventual) si scrie poezii.
Ei propuneau un tip de completitudine. Propuneau intelectuali care sa fie capabili si de finante (cum a fost Mircea Vulcanescu), si de economie si stiinte juridice (cum a fost Petre Tutea). Ei nu dadeau nume acolo, dar spunea: trebuie terminat cu literatorii acestia si trebuie ca tineretul sa se orienteze spre altceva, sa fie altfel. Ei bine, Petre Tutea a fost altfel".
"Eu m-am pregatit ca sa conduc aceasta tara"
"Nu scrisul il interesa! De altfel, spunea despre Uniunea Scriitorilor (la mana careia oarecum ajunsese prin vitregia vremilor): "cisla aceasta". Si m-am dus sa vad in dictionar ce este "cisla". Ei bine, cisla era cea mai ordinara asociatie, din bulgarescul čislo. Deci era o adunatura. Ajunsese si el sa ia acolo o pensie amarata si incerca sa mimeze scrisul - de altfel, doar dicta, iar noi ii eram secretarii improvizati.
El era un astfel de om, care spunea despre el insusi: "Eu m-am pregatit ca sa conduc aceasta tara". Si tot spunea: "Eu am fost printre conducatorii acestei tari". Avea toata pregatirea pentru a judeca literatura sau filosofia, dar el era pregatit sa fie om politic, sa conduca aceasta tara".
Din "print", "cersetor"
Vedea neamul romanesc deasupra oricarui alt neam din lume. Spunea ca noi ne-am unit inaintea Italiei, ca Italia era in urma noastra.
Ion Papuc despre Petre Tutea
Razvan Codrescu, poet, traducator si eseist: "Tutea a avut o pensie mizerabila de la Uniunea Scriitorilor, din care a trait. Era o poveste cum ca el ar fi apelat, pentru a obtine aceasta pensie, la Zaharia Stancu, presedintele Uniunii Scriitor la acea vreme. Il cunoscuse in tinerete. Petre Tutea pe atunci era functionar in minister, avea mult mai multa dare de mana ca multi dintre scriitorii parliti ai epocii si mai scapa cate un ajutor banesc din cand in cand.
Acum, s-ar fi dus la Zaharia Stancu si i-ar fi spus: "Zaharie, iti aduci aminte cand tu erai cersetor si eu eram senior? Ei bine, acuma tu esti senior si eu cersetor. Nu-ti cer altceva decat sa ma ajuti sa capat o autorizatie de cersetor pe Dealul Mitropoliei." Stancu ar fi ramas blocat. "Pai da, uita-te la mine, eu nu sunt om sa imi puna cineva mai putin de 10 lei in mana. Intr-un an de zile va refac si fondurile Uniunii Scriitorilor". Si asa ar fi capatat bursa".
Refuzul de a semna foaia de eliberare din inchisoare
Fiti atenti, poporul este atat de devotat comunismului, incat, daca vor afla de unde veniti voi, va vor linsa. Aveti grija ce faceti!
gardienii din Aiud, la eliberarea lui Petre Tutea si a Printului Ghica
Ion Papuc: "De la centrul de reeducare aflat la Aiud a iesit impreuna cu Printul Ghica, ce fusese inchis timp de 24 de ani. Si pretindea (si am acuma si dovada) ca ei au refuzat sa semneze o declaratie tip ca nu vor spune prin ce au trecut acolo, in inchisoare. Ei au refuzat sub pretextul ca acolo scria Republica Populara Romana si au spus ca nu recunosc rezultatul infrangerii Romaniei in Razboi si ca nu accepta sa scrie sub aceasta titulatura.
Se daduse un decret si trebuiau neaparat scosi din inchisoare. Pana la urma, in disperare de cauza, gardienii i-au imbracat in niste zdrente si le-au spus: "Fiti atenti, poporul este atat de devotat comunismului, incat, daca vor afla de unde veniti voi, va vor linsa. Aveti grija ce faceti!"
Si zgribuliti, foarte slabiti, au iesit cu foaia de drum sa plece spre casa. Si stateau pe peronul garii si Printul se framanta. Si l-a-ntrebat Tutea: "Ce se intampla? "Cum sa ma duc eu acasa la sotia mea, dupa 24 de ani? Poate ea are acum o alta familie, este cu totul altfel. Ar trebui macar sa incerc sa vorbesc cu ea prin telefon. Cum sa dau buzna in casa ei?" Primise scrisori de la ea, scrisori in care era indemnat sa capituleze oarecum".
Alexandru Ghica sau cum se manifesta demnitatea unui print
"Tot Tutea povestea ca, in una dintre aceste scrisori, familia i-a spus lui Ghica "accepta ce ti se cere si vino acasa!" Si, in timp ce condamnatii ceilalti plangeau ascultand scrisoarea, el s-a ridicat in picioare cu demnitate si a spus doar atat: "va multumesc!" si s-a asezat."
Administratia inchisorii facea apel la tot felul de artificii si incercasera sa impresioneze multimea folosindu-se de cateva figuri legionare.
Era legat organic de neamul acesta si n-am intalnit nici un om in viata mea, care sa aiba o atat de inalta opinie despre romani. Pentru el, romanii erau extraordinari.
Ion Papuc despre Petre Tutea
Marcel Petrisor: "Nu reusisera si atunci pusesera familia, nevestele si copiii sa redacteze scrisori in care acestia ii invitau (desigur, pusi de Securitate) sa se uite, sa-si aduca aminte. "Tata - spunea copilul lui nea Alecu Ghica - uite, eu m-am facut mare, am terminat Medicina, am un post foarte bun, intelege si dumneata viata".
Si atunci Ghica ii spune colonelului Craciun: "Uite ce e, domnule, stiti si dumneavoastra foarte bine ca am avut si noi un print, domnitorul Grigore Ghica, si-a pierdut capul pentru Bucovina. Dup-aceea mai aveam un stramos, poate si-al dumneavoastra (in masura in care va revendicati facand parte din poporul roman): Brancoveanu. Stiti ce s-a intamplat cu el? Au inceput turcii sa taie capurile copiilor in fata lui si ultimul dintre ei a cerut indurare. Brancoveanu a spus: "Mori in legea ta, du-te si in fata lui Hristos! Asa zic si eu. Noi cu ale noastre, copiii cu ale lor". Asta a fost un moment care a ramas in amintirea multora din cei care au auzit..."
Cea mai mare realizare comunista: o salcie inflorita
Comandantii legionari de la Aiud au fost la un moment dat cu masina prin tara, pentru a vedea realizarile regimului comunist. La intoarcere au fost pusi sa descrie ce au vazut. In loc sa vorbeasca despre lucrurile minunate create de regim, Ghica a spus ca a remarcat o salcie care inflorise dincolo de zidurile inchisorii.
Marcel Petrisor: "Cu asta l-a daramat pe Craciun, care a izbucnit atunci: "A, uite, eu, care sunt colonel si am copii. Si-ai mei copii nu au putut intra la universitate, ai tai uite ca au ajuns sa aiba si posturi acolo. Si tot nu intelegi mersul lumii!". Asa era Alecu Ghica. Nea Petrache Tutea isi aduce aminte de intamplarea asta, zice "Deh, ma, atitudine de print"!"
Doi tineri miri si o lectie de omenie: "Aceia sunt poporul roman!"
Tutea si Ghica, in gara de la Aiud: "Printe, imi pare rau, eu am mancat multa prescura, ca baiat de popa, dar de cersit n-am cersit niciodata. Numai tu, care ai in ascendenta ta niste voievozi, ai putea sa faci asta. Intinde mana si cere niste bani".
Ion Papuc: "Si in timp ce ei discutau asa - spunea Petre Tutea (si totdeauna imi spunea cu o emotie inegalabila) - s-au apropiat doi tineri, doi miri, doi tarani - un baiat si o fata, proaspat casatoriti (li s-au parut lor). S-au apropiat de ei, au scos o basma din buzunarul de la piept, de unde o aveau, au desfacut, le-au dat bani fara ca ei sa ceara si au spus: "S-aveti si dumneavoastra!"
Si de cate ori imi povestea aceasta, se uita pe cer si spunea: "Acei tineri sunt poporul roman! Nu derbedeii, nu masa neghioaba de pe bulevardele Bucurestiului! Aceia!" Si parca-i vedea profilati pe cer ca niste uriasi ai neamului romanesc. Pentru ca pentru Tutea, neamul romanesc era un lucru foarte viu".
Un filosof cu o memorie "uriasa"
"Memoria lui era uriasa. Petre Pandrea a si scris ca atunci cand Petre Tutea citeste o carte o fotografiaza pagina cu pagina. Memoria lui era un document istoric. Era atat de viu trecutul neamului nostru pentru el, incat spunea niste lucruri de te cruceai: de unde Dumnezeu le stie?
In Germania nu stiu daca l-a cunoscut pe Carl Schmitt, dar cel putin doua dintre lucrarile acestuia, "Teologia politica" si "Conceptul de politica" le stia oarecum pe de rost. Aproape ca le recita.
Era un etatist si un anti-liberal. Voia un stat puternic. A si purtat o polemica in ziarul Cuvantul, tocmai pe directia unei economii etatiste, un stat puternic, protectionist. Nu mi-a spus niciodata ca l-a cunoscut pe Carl Schmitt. Se lauda ca l-a cunoscut pe Werner Sombart. Spunea ca era invitat la masa de sotia lui Sombart, care era cea mai frumoasa femeie din Germania. Si adauga "fiica doctorului Leon de la Iasi". Adica era o romanca.
Petre Tutea, fara fanatism, fara dogmatism, gandea organic. Gandeam in linia lui Carl Schmitt, poate cel mai important ganditor in secol".
Pe strazile Bucurestiului, cu Cioran si Eliade
"Printre amintirile lui Tutea se mai afla si o noapte intreaga umblata pe strazile Bucurestiului, impreuna cu Cioran si cu Mircea Eliade. "Ei puneau la cale cum va fi Romania viitorului. Si ce-si imaginau ei atunci, pe cand inca nu era vorba de ecologie? Voiau o industrializare a tarii, incat, de atatea furnale, cerul sa fie absolut negru. Sa nu se mai vada cerul. Asa discutau ei, in noaptea aceea, Cioran si cu Petre Tutea.
Toata noaptea, Mircea Eliade i-a ascultat tacand. Dar la sfarsit, in zori, cand de pe Dealul Patriarhiei, mandri de fapta lor, contemplau orasul care "abia astepta" sa aiba cerul negru, atunci i-a tras de maneca Mircea Eliade si a spus: "Bai baieti, dupa ce veti face toate astea cate le puneti voi la cale, nu uitati sa mai puneti pe cineva sa mai si mature strazile acestui oras".
Un popor deasupra tuturor
Eu nu sunt om! Eu sunt din Boteni, sunt baiat de preot, sunt de la tara, sunt ortodox, sunt crestin, sunt roman - toate aceste caracteristici care dau carnalitate notiunii de om.
Nu exista o mai feroce alienare a omului decat aceasta ipoteza a drepturilor omului! Nu drepturile omului! Drepturile cu toate aceste calitati care il imbogatesc.
Altminteri, omul este ca o cutie de conserve, in care nu mai exista nici un continut.
Petre Tutea
"Era legat organic de neamul acesta si n-am intalnit nici un om in viata mea, care sa aiba o atat de inalta opinie despre romani. Pentru el, romanii erau extraordinari. Dar ii privea si critic cand era cazul.
Vedea neamul romanesc deasupra oricarui alt neam din lume. Spunea ca noi ne-am unit inaintea Italiei, ca Italia era in urma noastra.
Spunea ca, fiind la Moscova, unde ducea tratative economice, intr-o pauza de spectacol la Teatrul Balsoi, cand in discutii pe care le avea cu alti diplomati a intervenit si un elvetian, l-a oprit si i-a spus: "Tu nu ai voie sa vorbesti, pentru ca tu nu apartii unei tari! Elvetia nu este o tara, este o cooperativa de productie!" In felul asta privea el, de la o mare inaltime".
Lectii de dialog cu un strain: niciodata sa nu vorbesti in limba lui
"Mi-amintesc ca a venit o activista a drepturilor omului, pe care Alexandru Ivasciuc a pus-o in legatura cu Petre Tutea. Interesant e ca ea vorbea nemteste, iar Petre Tutea ii raspundea in franceza. Eu am fost uimit cum el, care a stat in Germania (stia oricum nemteste, citea marii filosofi in limba germana), cum de nu vorbeste germana?! E o smecherie: cand esti in discutie cu un strain, poti gasi o limba care sa nu fie limba lui materna, pentru ca esti automat inferior, oricat de bine ai stapani limba aceea. Si atunci el folosea franceza.
Si doamna respectiva i-a propus sa lupte si el pentru drepturile omului. Si el a spus: "Nu pot doamna, e imposibil! Dar de ce? Pentru ca eu nu sunt om!" "Dar, pentru Dumnezeu!, ce sunteti?" "Eu sunt din Boteni, sunt baiat de preot, sunt de la tara, sunt ortodox, sunt crestin, sunt roman - toate aceste caracteristici care dau carnalitate notiunii de om. Nu exista o mai feroce alienare a omului decat aceasta ipoteza a drepturilor omului! Nu drepturile omului! Drepturile cu toate aceste calitati care il imbogatesc. Altminteri, omul este ca o cutie de conserve, in care nu mai exista nici un continut."
6
16
