"Asa cum cele mai frumoase poezii ale romanilor sunt doua texte ale lui Eminescu (Ruga si Rasai asupra mea, amandoua legate de Fecioara Maria), sunt sigur ca exista in literatura romana o dimensiune infinit superioara feminin decat partii de masculinitate", a explicat criticul literar si eseist, cu ocazia lansarii volumului Amintiri de Zoe Camarasescu (fiica lui Zoe Bengescu, doamna de onoare a Reginei Elisabeta - Carmen Silva).
- Imaginea sufletului romanesc
- Memorialistica feminina versus memorialistica masculina
- Vulgarizarea feminitatii in zilele noastre
- Memoriile unei femei care lua in considerare doar binele
- Nu mai stim sa mergem: comunismul "ne-a cocosat, ne-a cocarjat"
Despre dimensiunea feminina a culturii romane
"Cred ca exista popoare cu mai multa "anima" decat "animus. Ani la randul eu am lucrat la o idee despre dimensiunea marianica, feminina a culturii romane. Si sunt sigur si astazi ca, asa cum cele mai frumoase poezii ale romanilor sunt doua texte ale lui Eminescu (Ruga si Rasai asupra mea, amandoua legate de Fecioara Maria), exista in literatura romana o dimensiune infinit superioara feminin decat partii de masculinitate.
Nu avem temperament de macho, nu suntem Latin lovers, nu suntem cavaleri teutoni, nu suntem niste luptatori, suntem un popor receptacul, care stie sa traiasca feminin istoria.
Dan C. Mihailescu, critic literar
Am inventariat candva personajele feminine diabolice, dracesti din literatura noastra si, cu o exceptie sau doua (ceva Caragiale - dar care are un dracesc ludic, fabulos, oriental; sau doua mici striatii de lesbianism de la Hortensia Papadat-Bengescu; sau de ceva din Maitreyi - un fel de duh, de dracusor indian), 99% din literatura noastra, ca sunt mame de autori, fiice de autori, amante de autori, toate au o dimensiune marianica extraordinara.
Va invit sa va ganditi in ce masura femininul si feminitatea sunt mult mai reprezentative simbolic pentru sufletul romanesc. Nu avem temperament de macho, nu suntem Latin lovers, nu suntem cavaleri teutoni, nu suntem niste luptatori, suntem un popor receptacul, care stie sa traiasca feminin istoria".
Imaginea sufletului romanesc
"Acum 4-5 ani am fost provocat de un editor sa dau un volum de 200 de pagini, care sa fie imaginea sufletului romanesc. Am stat si m-am gandit la Eminescu, la Caragiale, Miorita, etnologie, la Pacala. Mi-am dat seama ca cel mai bine ne reprezinta o imbinare de semisfere de jurnale de memorialistica feminina. Si am masluit o antologie, care cheama "De la coroana regala la Cercul Polar"."
Cele sase doamne care surprind imaginea sufletului romanesc:
- "trei castelane, femei regale divine, care au iubit mult, care s-au simtit superb in pielea lor si au stiut sa rasfranga in toata lumea harul senzualismului lor princiar": Regina Maria, Martha Bibescu si Maria Cantacuzino
- "doua taranci dumnezeiesti, cum nu cred ca mai exista in alte parti": Anita Nandris (a stat 20 de ani in Siberia, pentru a fi in cele din urma eliberata, KGB-ul spunandu-i "pardon, a fost o eroare") si Elisabeta Rizea (ridicata de par si prinsa de carlig de catre Securitatea Romana, de tavan)
- intre ele, "o pata de sange albastru, intelectual": Alice Voinescu
"Din toate aceste sase doamne superbe am luat cate 20-30 de pagini de memorii si vin si va spun acuma ca, daca as fi fost acum 10 ani cel care sunt acuma, as fi plasat-o pe Zoe Camarasescu langa Alice Voinescu si intre Regina Maria si Martha Bibescu".
Memorialistica feminina versus memorialistica masculina
"De ce acum 10 ani am fost un pic dispretuitor, sfidator, superior fata de aceste amintiri superbe: pentru ca acum 10 ani eram atat de imbibat de nevoia de memorialistica virila, masculina, militara, diplomatica, partizana. Eram imbibat de memoriile lui Eliade, Cioran, Marghiloman, Argetoianu, Maiorescu, Vaida Voievod, de Bratieni, Carol I, Carol al II-lea.
Aparuse acea extraordinara carte "Inchisoarea noastra cea de toate zilele" (Ion Ioanid), Jurnalul fericirii (Nicu Steinhardt), incat aceasta literatura mi s-a parut ceva de domnisoare de pensiune. Si-mi fac astazi o penitenta in public, fata de aceasta minunata doamna de care eu, la aproape 60 de ani, m-am indragostit. Alaltaieri am aflat ca ar fi implinit 116 ani".
Vulgarizarea feminitatii in zilele noastre
"Ganditi-va rapid in ce context ne aflam - intr-un mediu de o dizarmonie si de o mazga, de o mocirla umana si sociala infioratoare. Cred ca mare parte din dizarmonia si din uratul care ne inconjoara prin vulgarizarea feminitatii ajunge acuma sa propulseze acest text enorm.
Ca barbat, ma simt tot mai inconjurat si agresat de o feminitate tot mai aspra, tot mai vulgara. Avem romane care fac zgomot in literatura noastra si care incep cu randul "Sunt o doamna, ce... mea", avem o emisiune la televizor care se cheama "In puii mei"...
Dan C. Mihailescu
Ca barbat, ma simt tot mai inconjurat si agresat de o feminitate tot mai aspra, tot mai vulgara. Avem romane care fac zgomot in literatura noastra si care incep cu randul "Sunt o doamna, ce... mea", fetele spun asa ceva in tramvai ("ce... mea"), avem emisiune la televizor care se cheama "In puii mei", doamnele noastre sunt tot mai virilizate, se practica mersul domnisoarelor in ghete, in masini 4x4 (nu se mai doreste sa se conduca Smart-uri), tot mai multe femei de afaceri sunt obligate sa intre in afaceri, pentru ca - asa cum spun ele - "al meu este un betiv nenorocit".
Ganditi-va la toate Sexy Brailencele, Senzualele, Monele, Iri, divorturi, modul hâd in care apare femininul in viata noastra. Ne gandim si la catastrofismul pe care mass-media ni-l difuzeaza in fiecare zi, intr-o tara in care "good news - no news", in care "it bleeds, it leads", la toate "apocaliptita" care ni se infuzeaza - si veti avea un soc enorm intrand in aceste amintiri.
Traim acum intr-o tara in care, "la noi la tara", in Stroesti de Valcea, o fata de 4-5 ani isi face deja pedichiura cu oja. Si sunt tot mai multe fatuci de 8-9 ani, carora mamele le injecteaza silicon ca sa intre la concursuri".
"Complexul sanilor mari" la romance
"Eram la scoala si eram foarte induiosat si foarte compatimitor, la un mod fratern si patern, fata de fetele care, la 12-14-16 ani, aveau un complex al sanilor mari. Ma gandeam ce frumusete, ce minunati sunt sanii mari. Cand le vedeam cum se cocoseaza, cum merg pe langa ziduri...!
Si am dat de Margarita Miller Vergy, care dimpotriva, in timpul lui Maiorescu, spunea ca sanii sunt mandria feminina. Sanii trebuie aratati, nu ostentativ, dar impetuos. Iar sfatul era sa mearga fetele cu cate doua dictionare Larousse pe cap. Sa incerci sa traversezi sala teapana, dreapta, cu aceste dictionare. Asta-mi parea ceva regal, princiar".
Nu mai stim sa mergem: comunismul "ne-a cocosat, ne-a cocarjat"
In 1990, cand am putut pasi liber la Muzeul National de Arta (fostul Palat Regal), am observat ca 90% dintre noi nu eram in stare sa mergem direct pe mijlocul salii. Toti ne fofilam pe dupa ziduri, in loc sa mergem drept, "straight ahead", prin sala.
Dan C. Mihailescu
"Nici noi, baietii, nu mai stim sa mergem. In 1990, cand am putut pasi liber la Muzeul National de Arta (fostul Palat Regal), am observat ca 90% dintre noi nu eram in stare sa mergem direct pe mijlocul salii. Toti ne fofilam pe dupa ziduri, in loc sa mergem drept, "straight ahead", prin sala, mergeam pe langa zid. Pentru ca am fost educati in apartament de bloc, cu tavanul in cap, batuti in cap, cu bai mici, cu paturi mici, cu holuri mici. Singurul care mergea direct acolo era, fireste, Alexandru Paleologu, care a traversat sala exact ca un boier de altadata.
Asta arata ca inauntrul nostru, comunismul nu doar o "blana de iepure", cum s-a spus, ci ne-a cocosat, ne-a cocarjat. Ei bine, din carti de acest gen reinvatam sa mergem drept, reinvatam sa ne simtim bine in pielea noastra, sa ne educam gastronomic, igienic, vestimentar".
Memoriile unei femei care lua in considerare doar binele
"In aceasta carte nu exista nici cea mai mica "mocherie", nici cel mai mic dispret, nici cea mai mica barfa. Va dati seama ce inseamna memorii dintr-un Palat Regal? O femeie care a stiut cum e cu Carmen Silva, cum e cu amorul dintre Ferdinand si Elena Vacarescu, cum Carol I era suparat pe ticneala cu spiritismul a Reginei Elisabeta...putea sa spuna tot felul de chestii incercanate, picante. Ei bine, nu spune absolut nimic din aceste lucruri.
Fata de noi, care avem acum un masochism national si nu alegem decat raul in tot ceea ce ne inconjoara, femeia aceasta nu lua decat binele. Este o viziune absolut sarbatoreasca asupra vietii: fericirea ca datorie. Oamenii acestia stiau foarte bine ca nu trebuie sa-i arati celuilalt uratul dinauntrul tau. Dumnezeu te face ca sa dai partea angelica dinauntrul tau.
Niciodata aici nu veti gasi o barfa. Doar mici, usoare cochetarii, care nici macar rautati nu sunt. In rest, nu gasim decat bucurie de a fi".
Sarbatorile din zilele noastre - traite in mod isteric
"Astazi, noi traim sarbatoarea la un mod isteric. Toata lumea cara sacose, se inghesuie in magazine, arunca bani si face shopping. Sa vedeti seri de sarbatori de iarna la 1900. Cum asteptau copilasii, innebuniti de extaz, sa se deschida glasvandul si sa vada pomul, bradul. Sa vedeti cum se mergea la baluri, cum se faceau jurnalele, cum se imbracau... era o baie regala de frumusete".
Oamenii acestia stiau foarte bine ca nu trebuie sa-i arati celuilalt uratul dinauntrul tau. Dumnezeu te face ca sa dai partea angelica dinauntrul tau.
Dan C. Mihailescu
Despre cartea Amintiri. Frumusete, gratie, armonie, noblete. Adica tot ce am pierdut: "Este o carte ce cuprinde anii 1900-1920, deci prinde si 1907, si Razboiul. Si aveti tot ceea ce inseamna acest lucru: viata la Castelul Peles, intalnirile cu Carol I, cum lucra de mana Regina Elisabeta, cum mergea pe cal Regina Maria, cum a pus trandafiri la Cotroceni, cum se faceau sarbatorile, cadourile. Si tot ceea ce facea educatia unei domnisoare, la nivel de castelana. N-o sa vedeti o femininitate mai armonioasa decat la aceasta doamna. Am comparat-o cu Jeni Acterian, poate Regina Maria, pe care ea o si admira mult.
Veti afla ceva stupefiant pentru cei care mergeti pe jos la cota 1400: exista stanca Sfanta Ana, la care noi mergem astazi nonsalant, ca pe bulevard. In timpul lor, la Peles, era o adevarata expeditie, erau excursii formidabile. O sa dati aici de o portretistica extraordinara. Are un ochi si un scaner de luat pitorescul moral din oameni.
O sa dati de guvernante frantuzoaice demente sau foarte rele, o sa dati de o englezoaica ticnita, care se dezbraca in baie sa-si scoata puricii de pe ea si tot orasul o vede, nebuna. O sa vedeti Golestile, Rosettestile, conacele, cozonacii, lumea, totul galgaie de bucurie, de satisfactie si de o prospetime extraordinara. Nu am mai dat de o asemenea prospetime a tot ceea ce o inconjoara".
0
3
