Pentru cateva zile din octombrie, Dan Perjovschi a povestit "alte intamplari" pe un perete al Clubului Electro Putere din Craiova, in timp ce, inauntru, Lia Perjovschi si-a construit parte din propriul "muzeu al cunoasterii"
"Sky is the limit". Fesul negru se retrage usor pentru a scruta mesajul – e bine!, apoi se-ntoarce pentru a face semn sa fie coborat. Balconul firav al utilajului aproape atinge marginea de sus a cladirii. Privind peste ochelarii alunecati usor pe nas, Dan Perjovschi isi inchide carnetelul, inghesuind fesul intr-un buzunar al hainei. A terminat pentru azi. Peretele dinspre strada al Clubului Electro Putere din Craiova e gata.
Barbatul in blugi si haina neagra, cu un fes indesat pe urechi, ce lasa libere suvitele de par, atrage iute privirile chiorase ale trecatorilor, in timp ce una dupa alta ideile prind contur inchis pe zidul cladirii din fata Facultatii de Mecanica. Degetele-i sunt ciupite de negrul spray-urilor si markerelor folosite, iar mainile par sa poarte si ele un mesaj incifrat. Insa Dan Perjovschi n-are nimic din fandoseala unui artist cu aere de galerist. A ajuns la Craiova de doua ori in mai putin de un an, dupa ce curatorul Adrian Bojenoiu si artistul vizual Alexandru Niculescu i-au propus un proiect pentru centrul de arta si cultura contemporana Club Electro Putere (CEP). "Si eu si Lia suntem extrem de atenti la ce se-ntampla in tara asta, cu cat suntem mai internationali, cu atat suntem mai curiosi national. Si de cate ori apare o institutie, un proiect, niste oameni care au o energie, care au chef sa se lupte cu morile de vant, daca putem, ne-asociem cu lupta asta".
Artistul si opera
Foto: Hotnews
Construita in anii ’70, cladirea cu etaj avea rostul ei. Incaperile fusesera destinate muzicii, literaturii, baletului, gimnasticii. "Asta fusese scopul. Cercurile care se desfasurau aici erau un fel de <
Recuperata cultural
Pentru Craiova, probabil ca nu-nseamna neaparat foarte mare lucru (...). Sunt proiecte pe care Dan Perjovschi incearca sa le faca cu impact mare la public, avand in vedere desen-text, aceasta dualitate care devine interesanta prin forma de expresie – pusa pe cladiri mari, in locuri publice, dar asta nu inseamna ca Romania e pregatita sa primeasca acest tip de vizualitate
Catalin Davidescu, critic de arta
In 2009, Adrian Bojenoiu si Alexandru Niculescu infiintau centrul de arta si cultura contemporana Club Electro Putere (CEP), in cladirea sindicalistilor de la uzina de locomotive si motoare de inalta tensiune din Craiova. "Expozitiile pe care le organizam aici nu au o directie traditionala sau foarte usor de digerat de catre majoritatea oamenilor", explica Adrian Bojenoiu functionarea CEP si totodata intentia centrului de a problematiza statutul culturii contemporane, de a propune structuri narative alternative. "Zicem ca nemtii fac masini bune, dar la cultura lor nu ne uitam si cand ne-ntalnim cu ea zicem ca sunt niste prostii si ne-ntoarcem din nou la carul cu boi. Cred ca ce-ncercam noi sa facem aici este este sa reglam tipul acesta de normalitate pe care altii il au".
Muzeul cunoasterii
Usile grele, metalice, cu grilaje ruginite in romburi mici dau intr-un hol inalt si rece, cu ciment gri-alb mozaicat care rascoleste trecutul. Mirosul de lemn vechi inteapa usor narile. In sala din dreapta, Lia Perjovschi isi pregateste lucrarea. A muncit 14 ani la ea. "Ceea ce propun aici este o lucrare la care muncesc de mult, in care am reciclat alte proiecte de-ale mele – arhiva, colectii de tot felul, e asadar un muzeu al cunoasterii", spune in timp ce mai potriveste un detaliu. "Ma comport, intr-un fel, ca un arhitect care-si prezinta un model, un plan. Ideea mea ar fi sa construiesc real un muzeu al cunoasterii, dar cel mai mult vreau sa vorbim despre ce se-ntampla acum, ce cunoastem, ce posibilitati avem, le folosim sau nu, ce e basic, de la lucruri fascinante din nonfiction, din stiinte, etc. la lucruri de viata". Cuvintele se-ngramadesc grabite, incercand in zadar sa tina pasul gandurilor. "Spre exemplu, am un obiect cu "global warming ice cube". Adica sa faci cuburi de gheata in formele continetelor. Si asta e apropos de "global warming". Chiar scria: Racoreste-te cu cuburi! Mi se pare ironic cumva, inconstient chiar. Pe de alta parte, vorbim despre "global warming" si omul face un business si minimalizeaza un lucru important".
Inscriptie marca Dan Perjovschi
Foto: Hotnews
Parul roscat spre morcoviu ii incadreaza fata fara sa-i acopere trasaturile. La fel l-a purtat si anul trecut. In sala aglomerata, nu era chip sa scape privirilor. Cu ani in urma, isi facuse griji pentru drumul sau. A dat de sase ori la facultate, a intrat a saptea oara. "Si de unde-am avut o incredere fabuloasa in mine, pentru ca luasem premii la competitiile alea intre licee si eram apreciata, pierdeam tot mai mult din increderea aia. Ma uitam in oglinda si, la un moment dat, imi amintesc ca - ma gandeam - eu nici n-am fata de artist! N-am cum sa fiu artist"...
"Unii mor pentru libertate, altii mor de plictiseala"
Afara, pe banca din fata peretelui proaspat "decorat", Dan Perjovschi verifica executia. Isi lucreaza tot timpul desenele inainte si urmareste o compozitie formala, care sa confere stabilitate. "Balon rotund, cap patrat". "Monument istoric – clasa muncitoare". "Acest zid nu face reclama la nimic. Daca apar efecte neplacute, adresati-va criticilor de arta."
In mijlocul peretelui, pe o banda in relief, cu semne distincte, a scris: "Unii mor pentru libertate, altii mor de plictiseala". "E simplu", spune artistul care in 2007 expunea la MoMA (Museum of Modern Art), in New York. "A fost o revolutie in tara asta pentru libertate. Iat-o! Pentru ca li se rupe-n paispe oamenilor de astazi daca unii au luat un glonte-n cap altadata, ca ei sa stea sa frece menta-ntr-un bar".
Tonul se schimba usor, devenind incordat. "E mai complicat decat spun eu acolo in trei cuvinte. Ideea nu e ca acum sa mergem pe strada in varful picioarelor. Si totusi. Eu cred ca pe langa povestea asta zilnica - viata, trebuie sa mai ai si un pic de utopie, sa nu uiti niste lucruri, care sunt mai departe decat astea de... foarte de zi cu zi. Nu cer nimanui socoteala, da’ lucrurile nu vin de-a gata. Ca tu sa ai un anumit confort, altcineva a trebuit sa se lupte nu stiu cum sau, ca tu sa ai institutia asta, unii isi mananca nervii si timpii. Nici un lucru nu vine sa te serveasca asa – pop up ... si tu te uiti la el si zici: "Mie nu-mi place chestia asta!" E un efort enorm in spatele oricarei povesti. Pentru ca altfel... ohoho, hahaha, hihihi... si frecam vietile... ne batem in detergenti. Dar am vrut sa spun pentru ca eu am aparenta asta care pare caricatura, pare un desen de presa, si asta e mai grav. Tendinta e sa te hahai si... te rupe un pic".
In doi
Dan Perjovschi
Foto: Hotnews
Lia si Dan Perjovschi s-au cunoscut in clasa a cincea. Erau colegi de banca. "Am avut asa un noroc chior ca ne-am inteles foarte bine!", spune Dan Perjovschi. "Nu ne plac aceleasi lucruri si nici nu suntem neaparat complementari. Dar ceva, cumva, a functionat in povestea asta. Am si lucrat – fiecare a depus efort pentru asta. E foarte greu sa acomodezi doi artisti in acelasi loc. Ea e mai radicala ca mine si-atunci am avut tot timpul o viziune si in viata si in arta care m-a tinut mai alert, sa zicem. Eu am avut succes mai de mic si ma puteam lenevi", rade. "Noua ni se-ntampla asa: ne sculam dimineata, mancam ceva, fructe, cafea, si ne-apucam sa discutam, povesti, arta, politica, discutam si s-a facut ora unu (rade) la amiaza. si nu ma mai duc la serviciu. si ni se-ntampla des".
La Craiova au ajuns impreuna in aceasta toamna, dar drumurile nu li se intersecteaza totdeauna. Adesea, avionul sau trenul ii poarta spre destinatii diferite. Cand ajung acasa, povestile nu mai contenesc. "Eu am avut o intrare si-un noroc cu umorul, care deschide foarte multe usi", continua Dan Perjovschi. "Si o extrema adaptabilitate, pe care eu o am, ea nu. Ea vrea sa faca lumea sa se-adapteze la ea. Ne-am influentat reciproc, dar nu in arta, in forma ei, ci in felul in care-o gandim, sa zicem asa. La noi e un pic mai simplu. Cand vorbim si spunem "fa aia, drege aia, mergi la lupta, pentru c-am fost tot timpul doi si-am incasat din, adica am putut rezistat la tot felul de socuri. in doi. si-acum, de ceva vreme, am ajuns cumva pe un platou si lucrurile functioneza fara sa mai fie dramatice. Acum nu mai avem timp – am imbatranit, ne dor chestii, constati ca masinaria a inceput sa clacheze, acum, cand ar trebui sa ai foarte multa forta. Adica nu ne-am dat seama ca a fost un efort teribil, teribil, teribil... si simtim consecintele".
Lia despre Dan Perjovschi
"E un fin observator al societatii, al situatiilor, are o curiozitate cumva de copil inteligent: "De ce-o fi asa? Da’ de ce asa?" Sa dau un exemplu, care intotdeauna ma uimeste. Cand e ceva penibil la radio sau la televizor, Dan pleaca. Nu poate suporta situatia atat de penibila. Oamenii care se pun singuri in niste situatii groaznice. Nu se enerveaza. Ii e jena. Cu delicatetea aceea se uita intotdeauna la societate. Bun, are marele noroc sa se fi nascut cu umor. Observatiile lui sunt oarecum cu doua pozitii, sa zicem. El nu face "statement"-uri" (declaratii) categorice. Nu vrea sa spuna asta sau asta. Doar e uimit cumva. E cu empatie, nu-i un distrugator".
Dan despre Lia Perjovschi
"Ea creeaza un fel de institutii informale. A pornit in creatia artistica inca din comunism, a lucrat cu corpul – body art, si pe urma a ajuns sa lucreze cu corpul artei, cu contextul. De-aia vezi informatii, istoria artelor, povesti de genul acesta. si e un personaj care e de o curiozitate extrema si colectioneaza informatii. Arta n-a ajuns si-atunci e stiinta, filosofie, lucruri de genul asta. si e o cercetare personala care poate fi un model. Nu trebuie sa intelegi ce scrie ea acolo, dar trebuie sa intelegi resortul, faptul ca un individ, un subiect ca ea, poate sa organizeze lumea".
Despre Lia si Dan Perjovschi
Lia si Dan Perjovschi s-au nascut la Sibiu. Acum, traiesc in Bucuresti si peste tot in lume. Muzeul Cunoasterii propus la Craiova inglobeaza CAA (centrul de analiza al artei – arhiva de arta), proiecte cumulative (glob collection, bags collection, arhiva de multipli) si practici de cercetare (Istoria artei subiective, Mind Maps, Timelines) pe care artistul le-a propus, precum si obiecte achizitionate din magazinele muzeelor.
La randul sau, mixand critic desenul, caricatura, grafitti-ul si observatia atenta, Dan Perjovschi alcatuieste o fresca a societatii locale si globale intr-un anumit moment, experimentand continuu. Amandoi artisti neconventionali, creeaza, prin ateliere de lucru, medii pentru dezbatere. "Mesajul care vine e ca in artele asa cum le-ntelegem noi e loc pentru toata lumea, nu-i un teriotoriu exclusivist, toata lumea are acces, indiferent ca stie sau nu sa deseneze, toata lumea care are idei si creativitate e binevenit" (Dan Perjovschi, la Club Electro Putere Craiova).
Muzeul Cunoasterii (Knowledge Museum) si alte intamplari (other happenings) cu Lia si Dan Perjovschi sunt la dispozitia publicului pana pe 20 noiembrie
0
0
