Formatia Anatolia va fi prezenta vineri, 28 octombrie, de la ora 19.00, la Institutul Cultural Roman (Aleea Alexandru 38, Bucuresti) pentru a fi ghidul muzical intr-o calatorie in spatiile egean si balcanic. Sase maestri din Turcia sustin recitalul "Aegean and Balkan dances" (muzica de dans din spatiul egean si balcanic), la cea de-a sasea intalnire din cadrul programului „Cand Bizantul eram noi“. Concertul va cuprinde piese clasice semnate de compozitori turci, lucrari de Belá Bartok si Grigoras Dinicu, precum si improvizatii, informeaza ICR.
Ansamblul Anatolia, infiintat de reputatul muzician turc Ihsan Özgen, discipol al marelui Cemil Bey, este condus acum de fiica sa, Neva Özgen (kemençe), care ii are alaturi pe Hakan Sensoy (vioara), Mehmet Bitmez (lauta), Yelda Özgen Öztürk (violoncel), Tolgahan Çoğulu (chitara), Güray Cantürk (percutie). Numele ansamblului evoca mozaicul sonor care se regaseste in repertoriul sau. In regiunea Anatolia din Turcia influenta migratiilor din Asia Centrala, cu muzica pentatonica specifica, s-a impletit cu ecouri din Iran, tarile arabe si spatiile bizantin, balcanic, egean si mediteranean. Acest bogat fond muzical capata, in creatia ansamblului, forme de exprimare noi, printr-o abordare polifonica moderna si un demers interpretativ aparte, in care dinamismul si improvizatia ocupa un loc important.
Neva Özgen (n. 1977, Ankara) a crescut in Istanbul intr-un mediu impregnat de muzica turceasca clasica si de jazz. La inceputul studiilor muzicale a fost interesata, preponderent, de muzica clasica occidentala. De la flaut si clarinet a trecut, odata cu intensificarea preocuparii pentru muzica turca clasica, la kemençe, instrument traditional. A sustinut, impreuna cu tatal ei, Ihsan Özgen, concerte in Europa, Statele Unite ale Americii si Turcia. Dupa reorientarea lui Ihsan Özgen catre jazz, forme experimentale, alternative si improvizatie, Neva Özgen a preluat ansamblul Anatolia. Albumul de debut Legacy (2001, Golden Horn Records) a fost urmat de doua albume ale ansamblului pe care artista este prezenta: Aegean and Balkan Dances si Masterworks of Itri and Meragi, dar si de albumul Women Composers and Performers of Turkish Classical Music.
Kemenche (cuvant persan derivat din keman – arc, curba – cu sufixul diminutival -che) se traduce prin „mic instrument la care se canta cu arcusul“. In Turcia exista mai multe instrumente numite astfel, diferentele fiind legate de regiune si de tipul de muzica. Kemence din muzica turceasca clasica, in forma de para, este mai mare si mai rotund decat cel din muzica populara, iar interpretul care il foloseste sta asezat. Relativ nou intrat in traditia culta a muzicii otomane, a fost introdus spre sfarsitul secolului al XIX-lea de muzicianul Vassilaki si de discipolul sau Cemil Bey.
Accesul publicului este liber, in limita locurilor disponibile, se precizeaza in comunicatul ICR
