Cartea Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete, de Andrei Plesu lansata joi la Librăria Humanitas Kretzulescu

de D.S.     HotNews.ro
Marţi, 11 octombrie 2011, 12:10 Actualitate | Cultură


Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete, de Andrei Plesu
Foto: Editura Humanitas
O noua carte sub semnatura lui Andrei Plesu va fi lansata joi, 13 octombrie, de la ora 17.30 la Libraria Humanitas Kretzulescu. Cartea "Fata catre fata. Intalniri si portrete." a aparut recent in Seria de autor a Editurii Humanitas. La evenimentul de lansare vor fi prezenti si vor vorbi Andrei Plesu si criticul Dan C Mihailescu.

„Am invatat multe din carti – spunea cineva – dar am invatat totul de la cativa oameni.
Suntem, in buna masura, suma intalnirilor de care am avut parte. In ce ma priveste, am fost norocos. Parcursul de-a lungul caruia s-a alcătuit biografia mea privata si publica mi-a prilejuit o sumedenie de contacte umane, a căror „urma“ m-a modelat, intr-un fel sau altul, de la croiala pana la cusatura. Si ma simt indemnat sa dau seama de aceasta sansa. Am, in plus, convingerea ca portretele care urmeaza pot fi, dincolo de ceea ce inseamna ele pentru mine, si foarte utile documente de epoca." Andrei Plesu
 
Potrivit editurii Humanitas, din cuprinsul cartii se desprind capitolele:
Marginali, puşcăriasi, maeştri: Alexandru Dragomir, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Alexandru Paleologu, Andrei Scrima, Şora, Corneliu Coposu, Marin Tarangul, Ion Frunzetti, Alice Voinescu, Toto Enescu, Radu Bogdan
Aproapele de departe: Soljeniţîn, Václav Havel, Helmut Kohl, Bronisław Geremek   
Oamenii Dilemei: Cosaşu,  Mircea Vasilescu, Tita Chiper, Zigu, Lena, Leo, Adrian Cioroianu
Gazetărie de tranziţie : Emil Hurezeanu, Ion Cristoiu,  Cu laptopul pe maidan, O impostură, O meserie ingrată: analist politic, Omul nepotrivit, Moderator, Tehnici ale interviului
Politicieni în tranziţie: Monica Macovei, Mihai-Răzvan Ungureanu, Un politician second-hand, Portrete fără chip, Adrian Păunescu, Sfătuitorii de campanie, „Intelectuali“ şi „politicieni“, Manele şi politică
Exil românesc: Emil Cioran, Monica Lovinescu şi Paul Miron, Mircea Eliade, Neagu Djuvara, Herta Müller, Exil românesc
Câţiva prieteni: Gabriel Liiceanu, Petru. Petru Creţia, Wolf Lepenies, Adam Michnik, Dan Setlacec, Dan Sluşanschi, Edmund Pollak, Victor Rebengiuc, Johnny Răducanu, Profesorul Cajal, Mihai Botez, Mircea Dinescu

Textele cuprinse in volumul Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete au mai apărut fie în prefeţele sau postfeţele cărţilor celor portretizaţi, fie prin Dilema, Dilema Veche şi Adevărul, fie prin alte culegeri de texte.
Trei portrete sunt inedite: Mihai Şora, Gabriel Liiceanu şi primul text despre Noica.

Iata un fragment din portretul cunoscutului actor Victor Rebengiuc:
[...]
"Primul lucru care îmi vine în minte când încerc să‑mi explic admiraţia faţă de Victor Rebengiuc este că n-are aerul (şi aerele) unui actor. Nu „i se citeşte pe faţă“ meseria, nu are ticurile, fasoanele, „marca“ profesională caracteristică. Cred, îndeobşte, că ceva nu e în regulă când fizionomia cuiva trădează, instantaneu, o ocupaţie. Prefer masca generică a umanităţii „specializării“ caricaturale a trăsăturilor. A avea figură de „filozof“, de „popă“, de „profesor“, de „scriitor“, de „pictor“, de „inginer“ în­seamnă, pur şi simplu, a dispărea îndărătul unei cate­gorii, a nu avea chip. Dacă trebuie să semeni cu ceva, trebuie să semeni cu viaţa ta lăuntrică, cu firea ta şi cu ceea ce ai reuşit să-i adaugi, în timp, prin efort tenace şi dramă asumată. Altfel, capeţi inexpresivitatea unui portret func­ţional, a unei dexterităţi impersonale. Nu vreau să spun că îmi plac gânditorii care au figură de chelneri sau criticii literari care au figură de contabili. Dar în întâlnirea faţă către faţă înclin să caut mai degrabă autenticitatea, ideea proprie, emoţia, „obrazul“, decât schema unei activităţi de rutină. Victor Rebengiuc poate juca strălucit orice rol, pentru că nu joacă niciodată rolul „artistului“. Singurul „semnal“ al angajării sale specifice e, poate, cristalinitatea inconfundabilă a rostirii, dicţia tranşantă, atenţia înnăscută faţă de limpezimea emisiei vocale şi a mesajului. Şi nu e vorba de afectarea obişnuită a scenei, de grija pedantă, artificială, pentru efectul sonor, pentru impostaţia virilă a vocii. E vorba de respectul pentru text, pentru interlocutor şi pentru limbă. Talentul lui Victor Rebengiuc decurge, înainte de toate, dintr-un anumit cult pentru adevăr (un adevăr care nu ţine de metafizică, ci de cuviinţă) şi dintr‑o rarisimă înzestrare pentru firesc. Miracolul e că, fiind mereu el însuşi, acelaşi în film sau în teatru ca şi în viaţa zilnică, Rebengiuc reuşeşte să nu se repete niciodată, ci, dimpotrivă, să fie, în fiecare personaj, altfel, şi anume fidel personajului. Cu alte cuvinte, performanţa e întotdeauna previzibilă (şi, de aceea, garantată), în vreme ce stilul e mereu proaspăt, nou, plin de surpriză. De aceea, nu te poţi sătura, ca spectator, de Victor Rebengiuc, nu-i poţi anticipa soluţiile. Asta nu înseamnă că e vreodată „căutat“, ingenios de dragul originalităţii, histrionic. Pare să facă totul simplu, fără efort, fără obsesia vanitoasă a succesului. E excepţional pentru că nu cultivă excepţionalismul, pompa „creatoare“, chinul retoric. Nu are aura glamoroasă a vedetei, superstiţia cearcănului excedat de povara vocaţiei, uşoara absenţă a geniului dezadaptat. E ca toată lumea. Ceea ce e din ce în ce mai rar…
Refuzul instinctiv al „înrolării“ convenţionale face ca Victor Rebengiuc să fie, la ora actuală, un soi de „instrument“ universal. E bun şi pe scenă şi pe ecran, e bun şi în dramă şi în comedie, e bun şi pentru generaţiile mai coapte şi pentru cele mai fragede. De la o vreme, constat cu satisfacţie că o sumedenie de regizori tineri şi foarte tineri apelează la el pentru lucrările proprii. Fenomenul e semnificativ de ambele părţi. E impresionant şi că tinerii îl aleg, şi că el acceptă. Înseamnă că nou-veniţii simt lipsa de morgă, disponibilitatea, cordialitatea superioară a unui actor cu care se poate lucra profitabil. Şi înseamnă, de asemenea, că Victor Rebengiuc nu vrea şi nu poate să încremenească într-o reuşită datată, de generaţie. Nu e „şaizecist“, „optzecist“ sau „nouăzecist“. E bun. E foarte bun. Cu oameni ca el, cultura trece dincolo de clasa­mente belfereşti şi dincolo de calendare."



Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.
















1227 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version