Fotograful Serban Mestecaneanu, alaturi de sotia sa Delia, calatoresc o luna prin China. Din supramodernul Shanghai, pana in satele din provinciile sud-vestice, ei tin un jurnal de calatorie in timp real: fotografii si povesti din cea mai mare si mai misterioasa tara din lume. Astazi au ajuns in satele minoritatii Naxi, acolo unde matriarhatul e o amintire proaspata si unde femeile conduc inca. In satele Naxi casele au pisici din metal pe acoperis si pesti din lemn atarnati sub streasina.
Am ajuns in Lijiang la “doar” 2400 de metri, un oras locuit de minoritatea Naxi, descendenta din triburi tibetane. Pana nu demult ei traiau in matriarhat si desi conducatorii locali erau barbati, femeile erau cele ce aveau ultimul cuvant si se pare ca inca il au in zona veche a orasului. De asemenea, femeile erau mostenitoarele si cele ce rezolvau disputele. Ce mi s-a parut si mai interesant e ca influentele matriarhale se regasesc si in dialectul Naxi, astfel, daca unui substantiv i se adauga terminatia feminina i se mareste importanta, pe cand, daca i se adauga terminatia masculina importanta se diminueaza. De exemplu, cuvantul “piatra” plus feminin creaza ideea de ditamai bolovanul, in schimb “piatra” plus masculin nu te duce cu gandul decat la o mica pietricica.
Am ajuns apoi in satul Baisha, unde ne-a atras o celebritate, de asta data inca in viata, Dr. Ho, un vraci chinez specializat in medicina traditionala, ce avea frageda varsta de 88 de ani. Aparent avea mintea inca zdravana si era destul de zglobiu, vorbea engleza foarte bine si avea nenumarate pliante ce ii descriau povestea in diverse limbi. Se pare ca l-a cunoscut pe Joseph Rock si chiar a invatat cate ceva din cunostintele acestuia despre plante. Locul parea a fi mai degraba un birou de turism decat un cabinet medical, fie el si traditional, iar cat am stat acolo, am mai vazut niste turisti, dar nici un pacient.
