Elif Shafak, considerata cea mai buna scriitoare de origine turca a ultimilor ani, realizeaza o apologie a iubirii, privita in multiplele sale ipostaze, in cel mai recent roman al sau Cele patruzeci de legi ale iubirii, aparut in 2010 la prestigioasa editura Penguin. Romanul tradus din limba engleza de Ada Tanasa a aparut recent la editura Polirom.
In romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii Elif Shafak intretese cu iscusinta unui artizan de covoare turcesti firele a doua povesti pe cit de indepartate in timp, pe atit de captivante, creind un model ale carui detalii bogate se contopesc intr-un intreg de o armonie desavirsita.
Viata searbada a Ellei Rubinstein – o mama casnica si o sotie nefericita din suburbiile Bostonului zilelor noastre – se schimba din temelii cind, la aproape patruzeci de ani, se angajeaza la o agentie literara si i se cere sa scrie un referat despre romanul unui autor necunoscut. Astfel descopera povestea fascinantei legaturi spirituale dintre faimosul poet persan Rumi si dervisul sufit Shams din Tabrīz, si forta eliberatoare, modelatoare a iubirii care a schimbat destinele celor doi prieteni si care il va schimba curind si pe al ei: intre Ella si Aziz Zahara, autorul romanului, incepe un schimb epistolar, apoi se infiripa o minunata poveste de dragoste.
Romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii puncteaza cu subtilitate diferentele dintre religie si spiritualitate, dintre datorie si iubire.
Scriitoare de origine turca, Elif Shafak s-a nascut in Franta, la Strasbourg, in 1971, si si-a petrecut copilaria si adolescenta in Spania, dupa care a revenit in Turcia, impreuna cu familia sa. A debutat in literatura in 1994 cu povestirea Kem Gozlere Anadolu, insa a obtinut succesul si recunoasterea publicului turc cu primul sau roman, Sufistii, publicat in 1997 si distins un an mai tirziu cu premiul Mevlana. Cel de-al doilea roman, Oglinzile orasului, publicat in 1999 si distins in 2000 cu premiul Uniunii Scriitorilor Turci, a impus-o definitiv in literatura turca. Acestuia i-au urmat Privirea (2000) si Palatul Paduchilor (2002). Elif Shafak a publicat si doua romane in limba engleza, Sfintul nebuniilor incipiente (2004) si Bastarda Istanbulului (2007).
Cartile ei, traduse in peste 35 de limbi, se bucura de un succes considerabil, iar revista The Economist vede in ea un rival promitator al unui alt scriitor turc de faima internationala, Orhan Pamuk.
Prima traducere in opera lui Elif Shafak pe care Editura Polirom le-a propus-o, in 2007, cititorilor autohtoni a fost controversatul Bastarda Istanbulului, un roman fascinant, plin de forta, ironie si culoare, in care se impletesc libertatea si opresiunea, cultul trecutului si refuzul sistematic al acestuia, misticismul si agnosticismul, realul si fantasticul, memoria si uitarea.
A urmat o noua traducere, in 2009: romanul Sfintul nebuniilor incipiente, o abordare contemporana a unor teme majore precum iubirea, prietenia, cultura, nationalitatea, exilul si nevoia de a apartine cuiva, undeva.
In prezent, Elif Shafak este profesor la Departamentul de Studii despre Orientul Apropiat al Universitatii din Arizona.
