Articol de Hitoshi Oshitani (profesor de virologie la Universitatea Tohoku; consilier al guvernului japonez pentru strategia anti-Covid-19; specializat în epidemiologie și controlul infecțiilor virale, în special respiratorii), publicat luni în ziarul american The New York Times, citat de Rador.
Totul a început cu un focar de Covid-19 apărut pe nava de croazieră Diamond Princess în februarie 2020. Nouă cadre medicale și ofițeri de carantină care s-au dus să gestioneze focarul pe nava ancorată în apele Japoniei s-au infectat. Un raport oficial a afirmat că, cel mai probabil, ei s-au infectat prin contactul cu picături infecțioase și suprafețe contaminate. Dar, în calitate de expert în infecții respiratorii, aveam dubiile mele. Era vorba de oameni experimentați în controlul infecțiilor și procedurile de prevenire și era greu de crezut că nu unul, nu doi, ci nouă dintre ei nu s-ar fi spălat pe mâini cum trebuie. Deși ne aflam încă în primele zile de pandemie, părea posibil ca virusul să se răspândească în alt fel decât prin picături de dimensiuni mari.
Apoi un articol de presă a dezvăluit că un călător din China aflat în vizită în Germania răspândise coronavirusul la alți oameni cu toate că nu avea nici un simptom la acea dată. Știrea a confirmat speculațiile mele și ale colegilor mei care ajutau ministerul japonez al sănătății să răspundă la pandemie: coronavirusul era răspândit de indivizi asimptomatici ori care nu dezvoltaseră încă simptome.
În acel punct am fost nevoiți să luăm în considerare faptul că aerosolii - particule sau picături minuscule infecțioase suspendate în aer - au un rol în modul în care se răspândește coronavirusul. Nici nu era vreo surpriză. Un raport OMS din 2017 discutase deja rolul esențial pe care transmisia prin aerosoli îl are în răspândirea gripei. De ce n-ar fi stat lucrurile la fel și în cazul Covid-19, o boală respiratorie similară?
„Japonia avea nevoie să conceapă o abordare prin care să conviețuiască cu Covid-19”
Și metodologia unică a Japoniei de urmărire a contactelor ne-a oferit noi indicii despre cum se răspândește virusul. Dacă alte țări au optat pentru urmărirea prospectivă a contactelor, prin care responsabilii sanitari identifică și informează contactele post-infecție ale oamenilor infectați, noi am folosit urmărirea retrospectivă a contactelor. Aceasta este o abordare prin care responsabilii identifică un individ infectat și apoi investighează în urmă pentru a determina unde anume s-a infectat acea persoană și cine altcineva s-ar mai fi putut infecta odată cu ea.
Această abordare s-a dovedit a fi crucială, întrucât astfel am descoperit că virusul este răspândit preponderent de un număr relativ mic de indivizi infectați, de la care pornesc apoi evenimente de „super-răspândire”. Colegul meu de cercetare Hiroshi Nishiura a calculat că o majoritate a cazurilor provenea cel mai probabil de la indivizi infectați prezenți în medii închise, în interiorul clădirilor. Noi date de la centrele de sănătate publică din Japonia au confirmat că cele mai multe focare de Covid-19 au apărut în spații închise în care contactul între oameni e greu de evitat, cum ar fi restaurante, cluburi de noapte, baruri de karaoke, săli de concert și săli de gimnastică.
Aceste lucruri sunt binecunoscute acum, însă noi le știam pe toate dinainte de finalul lui februarie 2020, chiar înainte ca OMS să declare Covid-19 o pandemie. Ele au devenit fundamentul strategiei adoptate de Japonia și i-au permis în cele din urmă să aibă una dintre cele mai mici rate ale mortalității printre țările comparabile cu ea.
Dacă SARS-CoV-2 se răspândea prin aerosoli, iar oamenii îl puteau transmite înainte de a dezvolta vreun simptom, însemna că boala este în mare parte invizibilă și prin urmare extrem de dificil de eradicat. În cazul altor epidemii precum SARS (provocată de SARS-CoV, un virus înrudit), care în cele mai multe cazuri provoca pneumonie, pacienții erau ușor de identificat.
Dar cum lucrurile nu stau la fel cu SARS-CoV-2, o strategie de îngrădire ar fi fost mult prea dificilă, iar Japonia avea nevoie să conceapă o abordare prin care să conviețuiască cu Covid-19.
„Cei trei C” a fost chiar declarat cuvântul anului în Japonia în 2020
Am propus un concept elementar: populația ar trebui să evite „cei trei C” [în engleză, toate cele trei elemente încep cu „c” - n.trad.], adică spațiile închise, spațiile aglomerate și situațiile în care contactul e inevitabil. Guvernul japonez a transmis publicului acest sfat la începutul lui martie 2020, după care mesajul a devenit omniprezent. Era la știri, în programele de divertisment, pe rețelele sociale și pe afișe stradale. „Cei trei C” a fost chiar declarat cuvântul anului în Japonia în 2020.
Chiar dacă Japonia a declarat stare de urgență în anumite perioade ale pandemiei, acest fapt nu s-a tradus prin aproape nimic mai mult decât o formulare mai fermă a avertismentelor și unele restricții de circulație pentru localnici. (Japonia a interzis însă intrarea turiștilor străini în țară.) Măsurile drastice, precum carantina, nu au fost adoptate vreodată, întrucât obiectivul a fost dintotdeauna să găsim modalități de a conviețui cu Covid-19. (Totodată legislația japoneză interzice carantina [„lockdown” în original - n.trad.], astfel încât țara nu ar fi putut s-o declare nici măcar dacă ar fi considerat-o necesară.)
„Cei trei C” i-au învățat pe oameni ce să evite. Felul în care o fac ei poate să difere, în funcție de circumstanțele individuale și toleranța la risc. Unii pot fi în măsură să rămână acasă. Alții pot lua un tren aglomerat până la muncă, dar optează să nu vorbească pe parcursul călătoriei pentru a nu răspândi virusul. Unii poate vor merge la restaurant, însă vor evita să stea prea aproape de alte persoane. E foarte probabil ca majoritatea să continue să poarte mască.
Acest tip de recomandări comportamentale poate funcționa mai bine în anumite medii sociale, iar în Japonia există o tendință de a li se da ascultare, cât și de a reacționa la o presiune puternică din partea concetățenilor. Poate că nu toți sunt de acord cu măsurile de prevenție, însă mulți sunt reticenți să se confrunte cu dezaprobarea prietenilor sau vecinilor.
„Știm că un mesaj eficient bazat pe știință a ajutat Japonia să mențină mortalitatea la un nivel redus”
În ce privește numărul cazurilor și al deceselor, Japonia a evoluat bine în comparație cu alte țări. Până acum a avut aproximativ 146 de decese la milionul de locuitori din cauza pandemiei. SUA au înregistrat cam 2.590 de decese per milion.
Abordarea Japoniei în privința pandemiei a fost adesea greșit înțeleasă. Unii au presupus fie că situația din țară e proastă dar bine ascunsă, fie că e bună mulțumită tradițiilor confucianiste în virtutea cărora oamenii pun comunitatea mai presus de propria persoană. Ceea ce s-a întâmplat cu adevărat este că știința a fost utilizată la conceperea unei strategii eficiente și a unui mesaj digerabil. Acel mesaj - evitarea „celor trei C” - a fost fezabil fără a fi alarmist și a prescris o soluție capabilă să facă față modificării circumstanțelor. A funcționat mulțumită unui substrat de încredere reciprocă între populație și responsabilii sanitari.
Abordarea noastră nu a fost lipsită de consecințe negative. Economia noastră a fost afectată și unii oameni, precum lucrătorii din industria serviciilor, și-au pierdut slujbele, întrucât barurile și restaurantele au fost evitate. Unii au suferit probleme de sănătate mentală din cauza izolării. Pe viitor, guvernul japonez trebuie să admită problemele, să le amelioreze și să acționeze pentru protejarea categoriilor celor mai vulnerabile și mai defavorizate.
Dar, per total, Japonia a trecut cu bine prin pandemie. După o perioadă de transmisie redusă, țara se confruntă acum cu o înmulțire a cazurilor din cauza variantei Omicron, la fel ca și alte țări. Chiar dacă 70% din cetățenii japonezi sunt vaccinați complet, vaccinarea, de una singură, nu va fi suficientă pentru ca lumea să poată conviețui cu Covid-19. Poporul japonez va trebui să revină la „cei trei C” ori de câte ori va ave loc un nou puseu. Acesta e cel mai probabil modul în care vom continua să ne adaptăm la viața alături de virus.
Ar fi necesară o analiză mult mai aprofundată pentru a înțelege modul în care circumstanțele antropologice, culturale și istorice au influențat diversele măsuri pandemice adoptate pe planetă, cât și eficiența lor. Dar, deocamdată, știm că un mesaj eficient bazat pe știință a ajutat Japonia să mențină mortalitatea la un nivel redus comparativ cu cifrele înregistrate în țări similare și că acest mesaj poate constitui un exemplu cu privire la cum ne-am putea vedea mai departe de viață într-o lume în care Covid-19 va fi mereu alături de noi.
8
21
