În ciuda speranțelor în această tehnologie, aplicațiile abia au reușit să urmărească 5% dintre cazurile de infectare cu COVID-19 înregistrate în perioada lor de activitate în UE. Neîncrederea cetățenilor a fost un obstacol de nedepășit, scrie El Diario, citat de Rador.
Aplicațiile de urmărire a contacților au eșuat în Uniunea Europeană. La începutul pandemiei au fost considerate un instrument esențial pentru stoparea lanțurilor de contagiune, iar statele membre nu au ezitat să investească milioane de euro în dezvoltarea lor.
Apoi au anunțat cu surle și trâmbițe implementarea acestora și au lansat campanii de comunicare ambițioase pentru a promova utilizarea lor. Dar peste numai un an, când virusul recâștigă teren și ar fi putut fi mai mult de ajutor, analiza statisticilor lor arată rezultate dezamăgitoare, majoritatea aplicațiilor fiind date uitării. Cetăţenii europeni au răspuns în masă apelurilor instituţiilor. În Germania, de exemplu, aplicația Corona-Warn a avut 15,8 milioane de descărcări în prima lună de funcționare, echivalentul a 20% din populație, în timp ce 2,5 milioane de persoane din Finlanda, 45%, au descărcat Koronavilkku, la două luni după lansare.
Cu toate acestea, când au descoperit că aplicațiile nu au făcut altceva decât să consume spațiu și energie, au încetat să le mai folosească. La început, autoritățile sanitare au stabilit pragul minim de descărcare la 60%, pentru ca această tehnologie să aibă un impact relevant, însă doar Irlanda a depășit această cifră în Uniunea Europeană. La sfârșitul lunii noiembrie 2021, aplicația Covid Tracker avea 3,75 milioane de descărcări, echivalentul a 75% din populație.
Noi studii au arătat apoi că aplicațiile de urmărire ajută și la reducerea infectărilor, plecând de la o penetrare de 20%, pe care majoritatea statelor membre au depășit-o.
Mozaicul aplicațiilor de urmărire în Uniunea Europeană
Cu toate acestea, datele privind cazurile pozitive raportate prin aceste aplicații - în mai doar unul din 25 de europeni le raporta - spun o poveste diferită: o poveste a oportunităților ratate și, în unele cazuri, a investițiilor irosite.
În Croația, fiecare dintre cele 77 de cazuri de infectare raportate prin aplicația Stop COVID-19 a costat guvernul în medie 1.683 de euro, iar dezvoltarea aplicației a fost gratuită. În plus, lipsa analizelor și a auditurilor asupra rezultatelor face dificil de știut cu exactitate în ce măsură aplicațiile de urmărire au fost utile în lupta împotriva pandemiei. Investiții de peste o sută de milioane de euro În aprilie 2020, Comisia Europeană a inclus printre recomandările sale pentru detensionare dezvoltarea de aplicații care facilitează distanțarea socială și urmărirea contacților.
Rețeaua eHealth, o rețea formată din autoritățile de sănătate publică din statele membre, a răspuns publicând un set de instrumente pentru a unifica și sprijini concepția acestor aplicații. De la această bază, guvernele europene și-au lansat propriile aplicații în lunile următoare, deși costurile de dezvoltare, întreținere și integrare cu restul aplicațiilor - sarcini încredințate în general companiilor private - nu au fost omogene.
Germania, cu 67,45 milioane de euro bugetați până la sfârșitul anului 2021, este de departe țara care a alocat cele mai multe resurse. Unele țări, precum Belgia, Lituania sau Slovenia, au optat chiar pentru a adapta aplicația germană la contextul lor național. Și aplicația olandeză CoronaMelder se remarcă prin preț, guvernul Țărilor de Jos investind 18,7 milioane de euro, pe lângă 4,3 milioane în publicitate.
Deși cele mai multe țări nu au defalcat cheltuielile asociate cu promovarea aplicațiilor, datele celor care au făcut-o arată efortul ca aceste instrumente să ajungă la cel mai mare număr posibil de oameni. În Franța și Estonia, de fapt, investițiile în publicitate le-au depășit pe cele de dezvoltare și întreținere a aplicațiilor: 4,78 milioane de euro față de 2,27 milioane și, respectiv, 200.000 de euro față de 102.000. În Spania și Finlanda cifrele au fost, de asemenea, de ordinul milioanelor.
O investiție profitabilă?
Excluzând cheltuielile publicitare, statele membre au alocat cel puțin 106 milioane de euro pentru proiectarea acestei tehnologii, deși nu a fost posibilă colectarea de informații financiare pentru aplicațiile din Cipru, Republica Cehă - eRouška nici măcar nu mai este disponibilă - și Malta (a se vedea metodologia la final pentru mai multe detalii).
La fel, aplicațiile din Italia și Letonia au fost dezvoltate la cost zero de companiile de software și apoi transferate către stat, dar nu se știe câți bani au fost investiți în gestionarea acestora. Estonia, Danemarca și Croația au primit, de asemenea, ajutor din partea sectorului privat, dar au specificat elementele pentru întreținerea și integrarea aplicațiilor. În Austria, la rândul său, fundația privată Uniqa a contribuit cu două milioane de euro la cele trei milioane necesare lansării aplicației Stopp Corona.
Între timp, Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Suedia, Ungaria, Slovacia și România nu au adoptat și nici nu au promovat în mod ferm o aplicație de urmărire a contacților. De asemenea, Bruxelles-ul a alocat trei milioane de euro din Instrumentul de asistență de urgență pentru a ajuta statele membre să își adapteze cererile naționale la contextul european. După cum a confirmat Comisia Europeană pentru website-ul El Orden Mundial, treisprezece țări au solicitat ajutor - Austria, Croația, Cipru, Germania, Danemarca, Estonia, Finlanda, Irlanda, Lituania, Malta, Țările de Jos, Polonia și Slovenia - și au primit împreună aproape două milioane de euro cu o dotare maximă de 150.
000. Nici măcar două milioane de cazuri de infectare nu au fost urmărite Cu puține excepții, efortul a fost de puțin folos: conform datelor culese pentru această analiză, până în noiembrie 2021 inclusiv, 1,83 milioane de cazuri de infectări au fost raportate prin intermediul aplicațiilor de urmărire. Aceasta înseamnă că au servit doar la urmărirea a 5% din cazurile confirmate de COVID-19 în timpul perioadei de activitate în țările cu date disponibile, deoarece nu a fost posibilă accesarea celor din Cipru, Republica Cehă, Estonia, Malta și Portugalia.
Un impact foarte discret
Dar există povești de succes, mai ales în nordul continentului: Danemarca a alertat contacții direcți a 26% din cazurile de pozitivi, Finlanda 16%, Germania 14% și Olanda 10%, suficient pentru a evita mii de noi contagieri. La rândul său, Universitatea din Oxford a estimat că aplicația Serviciului Național de Sănătate al Regatului Unit a prevenit între 200.000 și 900.000 de infectări din octombrie până în decembrie 2020 și că au scăzut cazurile cu 0,8% - 2,3% pentru fiecare 1% utilizatori suplimentari. Aceste date sunt însă necunoscute în Uniunea Europeană, unde încă lipsesc studiile care să ne permită să cunoaștem impactul real al acestei tehnologii în evoluția pandemiei. Guvernele și-au încheiat misiunea după lansarea și promovarea aplicațiilor și, în general, au uitat să continue să le alimenteze, să corecteze erorile și să le analizeze succesele și eșecurile.
În plus, foarte puține administrații, precum cele din Spania, Franța și Italia, împărtășesc statisticile aplicațiilor lor într-un mod proactiv, accesibil și cu actualizări zilnice, simptom al lipsei de responsabilitate care a existat în jurul acestor instrumente.
Frica de pierdere a intimității
„În timp ce acceptă faptul că datele lor personale sunt sub controlul companiilor de internet, majoritatea cetățenilor nu par dispuși își împărtășească datele în interes public.
” Un studiu publicat în august de Centrul de Cercetare a Politicii Economice (CEPR) a ajuns la această concluzie cu privire la penetrarea scăzută a aplicațiilor de urmărire. În ciuda eforturilor depuse de Europa pentru a garanta o utilizare descentralizată și anonimă a datelor, cetățenii nu au ajuns să aibă încredere în liderii lor și mulți au văzut în aceste instrumente o formă de supraveghere și control.
În plus, aplicațiile de urmărire au intrat în scenă într-un context de saturație, improvizație și deficit de resurse de sănătate, de la materiale până la profesioniști, astfel că autoritățile nu au putut să dedice toată atenția pe care o cereau sau să le exploateze la maximum utilitatea. De fapt, integrarea aplicațiilor în sistemele naționale de sănătate a fost o problemă comună în Uniunea Europeană, iar de multe ori utilizatorii infectați nici măcar nu au primit codul pe care să-l folosească pentru a-și avertiza contacții direcți.
Suma tuturor acestor factori a împiedicat creșterea descărcărilor (aplicațiilor) și, la fel ca în cazul vaccinurilor, respingerea inițială a dispărut treptat, până când presiunea socială a convins în sfârșit majoritatea populației. Când viața s-a transferat pe internet, Uniunea Europeană nu a fost capabilă să profite de tehnologie pentru a opri lanțurile de transmisie. Nici să răspundă la întrebarea de ce o investiție de peste o sută de milioane de euro a fost atât de puțin de folos.
Oportunitatea era la dispoziție, (aplicațiile) așteptând să fie instalate pe telefoanele mobile ale cetățenilor.
Metodologie
Costurile aplicațiilor, numărul de descărcări și numărul de pozitivi raportați au fost obținute din paginile web ale aplicațiilor, din rapoartele Ministerelor Sănătății, contactând dezvoltatorii acestora sau pe cei care se ocupă de întreținerea acestora sau, în lipsă, din știrile din presa locală.
Pentru a calcula procentul de cazuri pozitive notificate s-au folosit datele cazurilor confirmate din Our World in Data înregistrate în perioada dintre ziua lansării fiecărei aplicații și ultima actualizare a statisticilor de utilizare. La fel, numărul de descărcări în raport cu populația fiecărei țări a fost ales ca indicator al pătrunderii aplicațiilor datorită disponibilității datelor și comparării ușoare a acestora.
Nu trebuie confundat, însă, cu numărul de utilizatori activi, cifră care este împărtășită doar de câteva state membre și care nu ține cont de cei care au descărcat aplicația, dar nu au folosit-o, sau de cei care au descărcat-o, dar au dezinstalat-o mai târziu. Despre informațiile economice ale unor țări: Cheltuielile Croației nu includ 12.000 de kuna (aproximativ 1.600 de euro) pe lună pe care, potrivit „Telegram”, statul le cheltuiește pentru menținerea Stop COVID-19, din august 2020, pentru că nu a știut exactitatea sau a putut confirma datele.
Cele pentru Danemarca acoperă datele până în prima jumătate a anului 2021 și includ cheltuielile de promovare a aplicațiilor, deoarece nu a fost posibilă cunoașterea defalcării costului total. Cheltuielile franceze includ costurile suportate până în decembrie 2020. Cele ale Germaniei, până la sfârșitul anului 2021. În cele din urmă, Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Suedia, Ungaria, Slovacia și România nu au fost luate în considerare, deoarece nu au adoptat sau nu au promovat cu fermitate o aplicație de urmărire a contacților.
Unele dintre aceste țări au folosit unele aplicații de acest tip, dar: Nu a fost o aplicație de urmărire ca atare, în cazul Bulgariei, în care cetățenii să își poată împărtăși locația cu ViruSafe, ci doar pentru ca guvernul să identifice punctele fierbinți în care virusul s-ar putea răspândi. Au fost inițiative private care au stârnit interesul liderilor publici, dar nu au avut un sprijin solid și continuu, ca în Ungaria, România sau Slovacia. El Diario
