Cât de mult vă puteți baza pe vaccinuri pentru a limita epidemia Covid-19? Chiar dacă eficacitatea lor scade împotriva contaminărilor, medicii subliniază că rolul lor rămâne esențial. Dar, pe termen lung, apare o întrebare: locul care trebuie lăsat pentru imunitatea naturală, potrivit AFP.

Vaccinare anti-Covid a unui copil Foto: Adalberto Roque / AFP / Profimedia Images

„Știm acum că vaccinarea nu va eradica SARS-CoV-2”, coronavirusul care provoacă Covid-19, a recunoscut miercuri, într-un comunicat, Academia de Medicină, organismul care ar trebui să popularizeze discursul disciplinei în Franța.

De câteva săptămâni, datele se acumulează pentru a demonstra o eficacitate mai mică a vaccinurilor împotriva variantei Delta a SARS-CoV-2, care este în mod clar mai contagioasă.

Vaccinații au fost, într-o proporție deloc neglijabilă, infectați de virus, chiar dacă rămân foarte bine protejați împotriva formelor grave. Prin urmare, devine dificil să se prevadă imunitatea colectivă, adică un prag suficient de persoane imunizate pentru ca epidemia să nu mai progreseze.

Cu toate acestea, Academia de Medicină solicită „să nu se renunțe” la această imunitate colectivă.

Imunitatea colectivă nu este același lucru cu eliminarea completă a virusului. Obiectivul este ca numărul contaminărilor să rămână stabil în timp sau, cel puțin, să experimenteze doar fluctuații regulate în timpul anotimpurilor.

Și vaccinarea celui mai mare număr face posibilă accelerarea acestei evoluții „către un profil de infecție banală cu recrudescență sezonieră”, potrivit Academiei.

Pentru aceasta, rolul inițial al vaccinurilor nu lasă loc interpretărilor în cadrul comunității științifice.

Dar dincolo de aceasta, este mai puțin evident să soluționăm problema strategiei pentru anii următori. Ar trebui să mizăm totul pe vaccinuri și să creștem numărul pentru a compensa pierderea eficacității lor?

„Obiectivul nu este să continuăm să vaccinăm pentru eternitate”, a calificat virologul german Christian Drosten la începutul lunii septembrie, pe canalul NDR.

Imunitatea globală construită de cărămizi -

Potrivit acestuia, nu există nicio îndoială că, în prezent, trebuie să vaccinăm cât mai mulți oameni posibil, pentru a preveni o primă întâlnire cu virusul care duce la o formă gravă a bolii. Dar, mai târziu, infecțiile pot fi permise să apară în număr mare în rândul populației, cel puțin atunci când oamenii nu sunt expuși riscului.

La persoanele care au fost deja vaccinate, aceste contaminări vor avea un risc redus de a fi periculoase, potrivit virologului, care se bazează astfel pe o imunitate globală construită de cărămizi succesive (vaccin și infecție naturală).

Drosten, care exprimă o poziție personală, se bazează pe o noțiune crucială, conform căreia o infecție cu virusul permite imunizarea mai multă și mai eficientă decât dacă cineva a fost vaccinat.

La sfârșitul lunii august, un studiu retrospectiv efectuat pe câteva sute de mii de oameni din Israel - o țară avansată în vaccinare - a concluzionat că contaminările erau mult mai frecvente la persoanele vaccinate decât la cei care fuseseră deja infectați cu virusul.

Aceste date - care trebuie luate cu precauție deoarece nu sunt încă evaluate independent - nu ar trebui, totuși, să sugereze că este mai bine să te lași infectat în loc să fii vaccinat. Unii cercetători, nerăbdători să evite interpretările nefavorabile vaccinării, subliniază, prin urmare, că suntem încă departe de a putea dezvolta o strategie care lasă loc imunității naturale.

„Este o situație care s-ar putea întâmpla, dar care nu este încă deocamdată”, nuanțează cu AFP Jean-Claude Manuguerra, virolog la Institutul Pasteur. "Încă avem o mulțime de oameni din întreaga lume care nu sunt vaccinați".

Cu toate acestea, el nu respinge meritele acestei strategii, cu condiția să se acorde atenție continuării țintirii persoanelor cu cel mai mare risc.

Un alt element de urmărit pentru Manuguerra: circulația coronavirusului la copiii care, prea mici pentru a fi vaccinați, pot constitui un „loc de joacă mare pentru virus”, chiar dacă au doar un risc mic de a dezvolta ei înșiși forme grave.