După ce a lovit marile orașe americane în primăvară, pandemia de COVID-19 a învăluit acum America rurală și orașele mici, ajungând în zona cunoscută drept „inima” Statelor Unite unde spitalele se confruntă cu lipsuri severe de paturi, echipamente și, cel mai critic, personal medical, relatează Reuters.

Coronavirus SUAFoto: Zuma / SplashNews.com / Splash / Profimedia

Dr. Drew Miller știa că pacientul său trebuia mutat. Semnele vitale ale pacientului în vârstă de 30 de ani infectat cu coronavirusul se prăbușeau iar spitalul Kearney din Comitatul Lakin, Kansas, pur și simplu nu era dotat pentru a face față cazului.

Miller, care este simultan și director al spitalului Kearney și director de sănătate al comitatului, a sunat la toate spitalele din împrejurimi în căutarea unui pat liber la terapie intensivă.

Cu numărul de infecții crescând vertiginos în întreg Kansas-ul, doctorul a relatat că nu a putut găsi niciunul.

Când un pat se eliberase în ziua următoare, tânărul era aproape de moarte. Miller și personalul medical l-au resuscitat pe bărbat timp de 45 de minute într-o tentativă disperată de a-i salva viața.

Cumva, relatează medicul, pacientul și-a recăpătat pulsul și a fost transferat cu ambulanța la un spital mai mare aflat la 40 de kilometri distanță.

Apoi Miller s-a rugat alături de familia bărbatului pe care o cunoștea „foarte bine”, orășelul Lakin având o populație de aproximativ 2.000 de locuitori.

„Este cu adevărat un miracol că a supraviețuit”, relatează medicul.

Tornadă în Midwest

Numărul de infecții cu coronavirusul și spitalizărilor cu COVID-19 crește vertiginos în întreaga Americă. Însă în Vestul mijlociu al Statelor Unite (Midwest) pandemia este și mai brutală.

Rata contagierilor este mai mult decât dublă față de orice altă regiune din SUA, potrivit COVID Tracking Project, un proiect de centralizare al datelor gestionat de voluntari.

Numărul de cazuri depistate în Midwest a crescut de peste 20 de ori între mijlocul lunii iunie și cel al lui noiembrie.

În săptămâna încheiată în 19 noiembrie Dakota de Nord a înregistrat o medie zilnică de 1.769 de noi infecții la un milion de locuitori, Dakota de Sud aproape 1.500 de infecții, Wisconsin și Nebraska în jur de 1.200 iar Kansas aproape 1.000.

Chiar și în cea mai gravă săptămână a pandemiei din New York din luna aprilie, epicentrul inițial al pandemiei din SUA, statul nu a înregistrat mai mult de 500 de noi cazuri la milionul de locuitori. California a înregistrat un maxim de 253.

Oficiali ai spitalelor din Midwest au declarat pentru Reuters că au ajuns la capacitate plină sau sunt pe punctul de a o face.

Majoritatea au încercat să mărească numărul de pacienți pe care îi pot primi prin reconvertirea unor aripi sau înghesuirea mai multor pacienți într-un singur salon și cerându-le medicilor să lucreze mai multe ore și mai multe schimburi.

Unitățile medicale precum Kearney, cunoscute ca spitale de „acces critic” nu au fost proiectate pentru așa ceva. Adesea subfinanțate, ele oferă servicii medicale de bază sau în regim de urgență rezidenților care locuiesc la distanțe mari de centre medicale majore.

Acum „trebuie să plănuim să putem îngriji orice persoană care intră pe ușă”, afirmă Miller, a cărui specialitate este medicina de familie.

Ruptură în comunitate

Pe măsură ce numărul de cazuri crește alarmant în numeroase state și comitate conservatoare, angajații sanitari afirmă că adesea se confruntă cu provocarea de a-i convinge pe pacienți și liderii locali că boala ar trebui luată în serios și că nu e doar o farsă pusă la cale de democrați.

Asemenea puncte de vedere vin chiar din vârful țării. Președintele Donald Trump adesea a ținut mitinguri electorale aglomerate în Midwest și alte locuri și a spus despre măștile de protecție că sunt o problemă de alegere personală.

Unii oficiali medicali și angajați ai spitalelor găsesc greu de reconciliat politicile relaxate cu boala și suferința pe care o văd.

„Există o ruptură în comunitate unde vedem oameni mergând la baruri și restaurante, făcând planuri pentru cina de Ziua Recunoștinței”, afirmă dr. Kelly Cawcutt, un doctor specializat în boli infecțioase la Centrul Medical al Universității Nebraska.

Aceasta relatează că adesea angajații din domeniul sănătății se simt respinși.

Una peste alta, COVID-19 a ucis peste 256.000 de vieți în Statele Unite, rata mortalității scăzând însă după ce doctorii au aflat mai multe despre boală și cum să o gestioneze.

Spitalele mai mici afirmă că până va fi disponibil măcar unul din cele trei vaccinuri anunțate în ultimele zile vor folosi în continuare aceleași medicamente ca spitalele mari - remdesivir și dexametazona - fără a avea însă aceleași echipamente ATI sau medici specialiști ca marile centre medicale.

Doctorii din regiune nu se așteaptă la o ameliorare a situației prea curând, temperaturile scăzute determinând oamenii să stea în case în contact apropiat iar apropierea Zilei Recunoștinței ducând la o explozie a călătoriilor.

„Nu cred că am asistat încă la ce este mai greu”, afirmă dr. Miller.

Prieteni și vecini

Șefii spitalelor povestesc despre demoralizarea angajaților care se luptă cu epuizarea, durerea și moartea.

În majoritatea spitalelor cea mai mare problemă nu este deficitul de paturi ci lipsa personalului, afirmă oficialii responsabili de sistemul medical.

„Doar fiindcă poți lua un pat și să îl pui într-un salon asta nu înseamnă că ai personalul adecvat pentru a îngriji un pacient”, afirmă dr. Anthony Hericks, directorul secției de terapie intensivă de la spitalul Avera Health din Sioux Falls, Dakota de Sud.

Asistentele medicale trebuie să îi țină sub observație mai strictă pe pacienții COVID-19 decât pe alții datorită pericolului de declin rapid, afirmă și Melisa Hazell, o asistentă medicală de terapie intensivă de la Centrul Medical Regional din Hutchinson, Kansas.

Aceasta a relatat că s-a vindecat ea însuși recent de COVID-19 și s-a întors la muncă imediat după ce a fost sigură că nu va răspândi virusul.

„Am avut liber 12 zile”, spune aceasta, adăugând că „am fost pregătită mental și fizic să mă întorc la muncă? Nu, dar colegii mei aveau nevoie de mine”.

Problema majoră pentru spitalele din zonele izolate este că acestea nu au un număr complet de angajați chiar și în cele mai bune vremuri, angajând personal temporar când numărul de pacienți crește.

Însă acum angajații sanitari sunt greu de găsit. Aya Health, o firmă de recrutare a asistentelor medicale, oferea 14.000 de locuri de muncă în primăvară, potrivit vicepreședintelui acesteia. Acum numărul s-a dublat și împreună cu el și tarifele practicate.

Dar „spitalele mai mari le angajează pe toate”, afirmă Mary Helland, șefa asistentelor medicale de la clinica CommonSpirit Health din Dakota de Nord.

Amanda Hullet, șefa asistentelor de la Hutchinson Regional afirmă că oboseala mentală și fizică este constantă și este cu atât mai greu când pierzi un prieten apropiat sau coleg.

Aceasta relatează despre moartea unui cuplu local, Bill și Judy Mason, la doar câteva zile distanță din cauza coronavirusului. Judy preda dans în orășel de zeci de ani și printre elevii ei se numărau angajați ai spitalului.

Holly Thomas, în vârstă de 37 de ani, este căsătorită cu singurul nepot al cuplului. Referindu-se la pandemia de COVID-19 din Midwest, Thomas afirmă că „am stat degeaba din martie până în august fără să vedem prea multe [cazuri]”.

Însă acum acesteia îi dau lacrimile povestind că aude de două decese în fiecare zi.

„Profesorul meu de educație fizică din liceu și soția sa au murit la distanță de 12 ore unul de celălalt”, relatează Thomas.

Paharul plin

Angajații sanitari au povestit jurnaliștilor Reuters că negaționismul în legătură cu boala este frustrant de răspândit printre oficialii publici, membrii comunității și chiar pacienți.

Un pacient de la SSM Health din Janesville, Wisconsin, a refuzat să creadă că virusul este o amenințare serioasă, chiar în timp ce era consumat de acesta, relatează dr. Alison Schwartz, un medic de boli infecțioase de la spitalul respectiv.

Când bărbatul a decedat, „familia nu a vrut să admită că pacientul a murit din cauza COVID, fiindcă ei nu credeau că [boala] aceasta ucide oameni”, a povestit Schwartz.

Unii oficiali locali și reprezentanți ai statelor din Midwest și-au exprimat opoziția față de introducerea obligatorie a măștilor de protecție sau a distanțării fizice.

Pete Rickets, guvernatorul republican al statului Nebraska, a mers până într-acolo încât să spună că nu va permite municipalităților să impună purtarea măștilor.

Biroul lui Rickets a refuzat să ofere comentarii pentru Reuters dar guvernatorul a declarat în cadrul unei conferințe de presă susținute în 13 noiembrie că este „împotriva mandatelor generale și în favoarea educării oamenilor despre cum să folosească măștile”.

„Măștile funcționează dar ele sunt doar un instrument”, a adăugat Rickets, îndemnând însă oamenii să păstreze distanțarea fizică și să evite adunările mari.

Guvernatorul Dakotei de Sud, Kristi Noem, a refuzat de asemenea să impună purtarea măștilor de protecție și nu a introdus restricții asupra afacerilor sau adunărilor publice, afirmând că va lăsa aceste probleme în seama „responsabilității individuale”.

În luna iulie Noem a găzduit o celebrare de Ziua Independenței cu președintele Donald Trump la Muntele Rushmore, majoritatea celor din public nerespectând distanțarea socială și numeroși participanți fiind văzuți fără măști.

Medicii spun că pare o sarcină fără speranță să încerci să schimbi acest tip de comportament.

„Ne simțim oarecum ca și cum ne înecăm”, afirmă Schwartz.