Specialiștii în sănătate sunt îngrijorați de ce unele persoane care sunt testate pozitiv cu coronavirusul nu se simt rău niciodată. Ar putea fi noroc genetic, tinerețea sau ceva diferit? notează National Geographic.
Până la jumătate din persoanele care răspândesc coronavirusul se „simt bine” sâmbătă seara dar până luni când dezvoltă simptomele asociate COVID-19 - tuse, febră, oboseală - pot infecta pe numeroși alții.
În același timp un grup și mai eluziv, cei care sunt infectați cu virusul dar nu se simt niciodată rău reprezintă până la 40% din totalul infecțiilor din Statele Unite, potrivit estimărilor Centrului Pentru Combaterea și Prevenirea Bolilor din SUA (CDC).
Ceea ce îi derutează pe oamenii de știință este de ce aceste două grupuri - transmițătorii presimptomatici și cazurile asimptomatici - apar atât de frecvent. Alte virusuri, precum cele care cauzează răceli sau gripe, se răspândesc silențios și ele. Dar evazivitatea extremă a COVID-19 face pandemia mai greu de ținut sub control.
O parte a problemei o reprezintă informațiile limitate privind modul în care se manifestă boala. Este cunoscut că pacienții în vârstă, obezi sau care suferă de probleme de sănătate precum astmul sau diabetul sunt mai predispuse să dezvolte forme severe ale bolii. Dar cazurile de infectare fără a dezvolta simptime sunt mai greu de înțeles.
Noile cercetări sugerează că o combinație de factori genetici, vârstă și particularități în sistemul imunitar al persoanelor ar putea influența dezvoltarea unor simptome ușoare sau abia sesizabile.
Greu de măsurat
Cea mai mare problemă în studierea transmiterii asimptomatice este depistarea a cât de des are loc. Dacă nu te simți rău este puțin probabil să te testezi și chiar și în locuri unde s-au efectuat testări pe scară largă, precum China sau Islanda, datele de încredere sunt greu de obținut.
Un motiv ține de faptul că studiile nu urmăresc pacienții o perioadă suficientă de timp după testare încât să observe dacă au dezvoltat simptome mai târziu.
Un nou studiu publicat în Nature estimează că 87% din persoanele infectate în Wuhan în primele zile ale pandemiei au eludat autoritățile deoarece aceștia nu erau familiare cu transmiterea presimptomatică a noului coronavirus.
În ceea ce privește persoanele infectate care nu se simt niciodată rău este deocamdată neclar cât de contagioase sunt deoarece cercetătorii au probleme în a documenta transmiterea bolii. CDC estimează că asimptomaticii sunt cu 75% la fel de infecțioși ca persoanele care dezvoltă simptomele însă avertizează că numărul se bazează pe o înțelegere precară a unor aspecte ale bolii.
Este posibil ca asimptomaticii să nu care o încărcătură virală atât de mare a virusului de la bun început sau ca sistemele lor imunitare să se comporte precum cele ale liliecilor.
„Liliecii nu se îmbolnăvesc deloc. Aceștia par să aibă un răspuns imunitar care le permite să curețe virusul”, afirmă Stanley Perman, un profesor de microbiologie și imunologie la Universitatea Iow din SUA.
Aceste teorii ar putea face lumină asupra unor noi cercetări din China care arată că indivizii asimptomatici au un răspuns imunitar general mai scăzut și produc mai puțin anticorpi, una din armele sistemului imunitar.
Biologie enigmatică
Cercetătorii încearcă de asemenea să înțeleagă cine are o probabilitate mai ridicată de a dezvolta o infecție „silențioasă” cu COVID-19. Tinerii sunt în mare parte cruțați de cele mai crunte efecte ale bolii potrivit unei analize a dosarelor de sănătate a aproape 17,3 milioane de britanici care a legat probabilitatea decesului de vârsta înaintată.
Când vine vorba de severitatea simptomelor „de departe cel mai puternic predictor este vârsta”, afirmă Paul Sax, director clinic la Divizia de Boli Infecțioase a spitalului Brigham din Boston și profesor de medicină la Harvard Medical SChool.
Însă motivul este mai complicat decât faptul că persoanele tinere sunt mai sănătoase în general. Potrivit unei teorii cele mai vulnerabile persoane au mai mulți receptori ACE2, poarta prin care coronavirusul intră în celule. Adulții mai în vârstă au mai mulți astfel de receptori prin corp și nas decât tinerii. La fel este cazul și pentru persoanele obeze.
O altă teorie care câștigă popularitate este că persoanele tinere au în general mai multe infecții respiratorii așa că atunci când contractează COVID-19 ar fi mai puțin periculos pentru ele.
„Expunerea lor la multiple coronavirusuri le oferă o protecție parțială împotriva COVID-19”, afirmă profesorul Sax.
Un studiu evaluat inter pares (peer-reviewed) publicat în Nature săptămâna trecută afirmă că persoanele care s-au vindecat de anumite forme de coronavirusuri au o „celule T de memorie” preexistente care combat COVID-19 sau fac mai probabilă dezvoltarea unor forme ușoare ale bolii.
Alte cercetări sugerează că persoanele asimptomatice ar putea fi pur și simplu mai norocoase din punct de vedere genetic, unii oameni având variații ale genelor responsabile de receptorii ACE2 care îi fac mai vulnerabili infecției cu proteina-spin a COVID-19, sau mai predispuși la inflamațiile care le afectează plămânii sau la îngustarea vaselor de sânge care îi face mai bolnavi.
Primele rapoarte din Italia și Spania afirmau că unele grupe sanguine sunt asociate cu o probabilitate mai mare de a necesita spitalizare însă studiile efectuate pe eșantioane mai mari au demontat ideea.
Doar puțin bolnav
Deși persoanele asimptomatice pot transmite de asemenea și alte boli binecunoscute, acest lucru tinde să fie neglijat de către oamenii de știință întrucât studiile se concentrează de regulă pe pacienții grav bolnavi.
Un studiu comunitar din 2019 a încercat să documenteze răspândirea „subterană”. Proiectul a testat săptămânal 214 persoane în locații multiple din orașul New York pentru 18 virusuri respiratorii diferite. Cercetătorii au descoperit că în decurs de un an și jumătate un procent uimitor de 55% din cazurile pozitive nu prezentau simptome iar rata infecțării asimptomatice depășea 70% în cazul majorității virusurilor.
Însă nu există un consens printre cercetători, în special în rândul acelora care studiază gripa, despre cât de contagioase sunt aceste cazuri silențioase.
„Este o dezbatere care există de mulți ani”, afirmă Ben Cowling, profesor și șef al departamentului de epidemiologie și biostatistici la Școala de Sănătate Publică a Universității Hong Kong.
„În cazul gripei perioada de incubație este o zi sau două. Transmiterea are loc rapid iar majoritatea cazurilor sunt ușoare. Dacă găsești oameni cu gripă și încerci să depistezi unde au fost infectați este foarte dificil”, afirmă acesta.
În pofida provocărilor legate de urmărirea transmiterii COVID-19 Cowling afirmă că perioada de incubație de 14 zile le-a oferit oficialilor responsabili de sănătatea publică mai mult timp să conecteze punctele și „vâneze” cazurile asimptomatice.
Însă ceea ce este remarcabil este că atunci când li s-a spus unor persoane că sunt infectate acestea au ajuns la concluzia că de fapt nu sunt asimptomatice.
„Când au fost întrebate de simptome acestea și-au dat seama că nu se simt în apele lor”, afirmă Cowling, adăugând că „există o zonă gri unde poți avea simptome ușoare precum furnicături în gât sau o durere de cap și nu știi dacă este un simptom al unei infecții sau ceva ce s-a întâmplat fiindcă nu ai dormit bine”.
5
12
