Dacă pentru majoritatea celor vindecați de COVID-19 una din îngrijorările majore va fi să aibă un loc de muncă la care să se întoarcă după repornirea economiei, pentru cei care au dezvoltat forme grave ale bolii reintegrarea se poate lovi de provocări specifice, potrivit Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OHSA).
Aproximativ una din șase persoane care se îmbolnăvește de COVID-19 dezvoltă simptome grave și dificultăți de respirație. Este posibil ca angajații care fac o formă gravă a bolii să necesite o atenție deosebită chiar și după ce au fost declarate apte pentru muncă, potrivit ghidului pentru angajatori elaborat de EU-OHSA
Există unele indicii care arată că pacienții cu coronavirus pot să sufere de capacitate pulmonară redusă în urma îmbolnăvirii, de aceea poate fi necesar ca lucrătorii aflați în această situație să necesite o adaptare a activității profesionale și timp liber pentru a urma fizioterapie.
Potrivit Agenției Europeane pentru Securitate și Sănătate în Muncă, principalele probleme cu care se pot confrunta la locul de muncă persoanele care au avut nevoie de îngrijire la terapie intensivă sunt:
▪ Slăbiciune musculară. Cu cât o persoană a stat mai mult la TI, cu atât această problemă este mai gravă. Capacitatea musculară redusă se manifestă și prin tulburări respiratorii, de exemplu. Un alt fenomen obișnuit, însă mai rar întâlnit, este și sindromul post- terapie intensivă (SPTI). Acesta se manifestă la aproximativ 30-50% dintre persoanele internate la TI și este comparabil cu o tulburare de stres posttraumatic.
▪ Probleme de memorie și de concentrare. Aceste tulburări se manifestă adesea abia după un timp. După ce o persoană își reia activitatea, ele nu sunt întotdeauna recunoscute. Simptomele vizibile la locul de muncă sunt problemele de memorie și de concentrare, dificultățile în efectuarea sarcinilor la un nivel satisfăcător și capacitatea deficitară de soluționare a problemelor. Prin urmare, este important să fiți în alertă dacă știți că cineva a fost internat la TI. O bună îndrumare este foarte importantă, deoarece unii lucrători pot întâmpina dificultăți în revenirea la nivelul anterior de performanță.
▪ Perioadă îndelungată necesară pentru reluarea activităților profesionale. Datele arată că un sfert până la o treime dintre cei care sunt internați la TI pot dezvolta probleme, indiferent de vârstă. Aproximativ jumătate din pacienți au nevoie de un an pentru a-și relua activitatea și este posibil ca până la o treime să nu revină niciodată la lucru.
Potrivit oficialilor europeni, doctorii de medicina muncii și serviciile de sănătate sunt cele mai în măsură să ofere recomandări privind modul în care pot fi îngrijiți lucrătorii care au fost bolnavi și privind necesitățile de adaptare a activității lor.
EU-OHSA mai atrage atenția că trebuie avut în vedere ca lucrătorii care au suferit de COVID-19 să nu fie stigmatizați și discriminați.
Citește și:
