Era începutul lunii aprilie când Coreea de Sud a atras atenția presei la nivel mondial prin succesul în a izola primul focar major al pandemiei COVID-19 din afara Chinei prin testări masive ale populației și urmărirea contactelor indivizilor infectați, relatează CNBC.

Coronavirus Coreea de SudFoto: Steve Cho/Penta Press / Shutterstock Editorial / Profimedia

Dr. Jerome Kim, director general la Institutului Internațional pentru Vaccinuri, se afla în clădirea în care lucrează când soția sa a primit un sms prin care erau alertați că a fost confirmat o infecție COVID-19 în cartierul în care locuiesc.

Alerta de pe telefon i-a îndrumat către un website municipal care detalia locurile vizitate de persoana infectată în ultimele zile. Individul, a cărui identitate a fost păstrată anonimă, a vizitat un supermarket local sâmbătă între 10:00-10:15 pentru a cumpăra ardei chili, lucru confirmat de înregistrările camerelor de filmat și o tranzacție cu cardul, își amintește dr. Kim.

Mesaje text

„M-am uitat la soția mea și ne-am gândit că am fost acolo...dar duminică”, afirmă acesta râzând. „Este unul din acele lucruri de echilibru între respectarea vieții intime versus binele public, dar e o decizie pe care guvernele trebuie să o ia iar în Coreea de Sud cred că a făcut o diferență majoră”.

Alerta a fost una din zecile, dacă nu sutele, pe care milioane de sud-coreeni le primesc de la izbucnirea pandemiei în țară în 20 ianuarie, a spus Kim. Doctorul a adăugat că distribuirea unor astfel de informații, în pofida implicațiilor privind datele personale, a ajutat la menținerea unei rate a infecțiilor scăzute chiar și în timp ce afacerile se redeschid.

Trimiterea de alerte text pentru urmărirea contactelor a fost una din numeroasele decizii luate de autoritățile publice din Asia pe măsură ce pandemia se răspândea în regiune cu câteva săptămâni înainte de a ajunge în restul lumii.

Hong Kong și Coreea de Sud au reușit în mare parte până acum să prevină un al doilea val al infecțiilor după redeschiderea societății, implementând un trio de măsuri: testări pe scară largă, distribuirea de date cu publicul privind locația infecțiilor și urmărirea persoanelor infectate și a contactelor lor.

Populația vulnerabilă

Singapore părea să aibă pandemia sub control în februarie. După primul caz confirmat în 23 ianuarie, afacerile au rămas deschise luni de zile în timp ce autoritățile elaborau un plan pentru a preveni răspândirea comunitară prin urmărirea contactelor indivizilor infectați și izolarea lor.

Orașul-stat și-a închis granițele pentru călătorii din țări de risc pentru a preveni importarea bolii în 23 martie, după confirmarea primelor decese cauzate de COVID-19, însă business-urile au continuat să rămână deschise.

Însă virusul a început să se răspândească rapid la începutul lunii aprilie. Între 31 martie și 10 aprilie numărul infecțiilor se dublase și continuă să crească. Răspunsul inițial al autorităților trecuse cu vederea sutele de mii de muncitori străini de a căror muncă prost plătită orașul-stat depinde economia orașului-stat.

Guvernul, presupunând că virusul s-a răspânidt deja prin majoritatea populației de imigranți, a izolat zeci de mii de muncitori în fabrici masive transformate în centre de carantină. Deși numărul de noi cazuri în rândul populației generale rămâne impresionant de mic, sub 30, sute de noi cazuri sunt raportate în centrele de carantină zilnic.

„Nu poți supraestima abilitatea virusului de a găsi vulnerabilități în societate iar acestea sunt adesea vulnerabilități amplificate de diferențele socioeconomice”, a declarat Dr. Dale Fisher, șeful de departament la Spitalul Universitar Național și Universitatea Națională din Singapore.

Aplatizarea curbei

Coreea de Sud este una din puținele țări care au prevenit o explozie a numărului de infecții fără să-și închidă economia. În timp ce China a izolat orașe întregi iar Europa și Statele Unite au închis afaceri și fabrici, sud-coreeni au implementat cel mai mare program de testare și urmărire a contactelor din lume.

După epidemia MERS din 2015, legiuitorii sud-coreeni au adoptat legislație care să permită și oblige ministerul sănătății să colecteze și distribuie date privind urmărirea și locația fiecărui individ afectat.

Autoritățile au înființat sute de centre de testare pentru populație, identificat originea focarelor locale și izolat oamenii care au putut intra în contact cu virusul. Rata noilor infecții s-a aplatizat în jur de 100 pentru majoritatea lunii martie și începutul lui aprilie.

Succesul a fost subliniat în 15 aprilie când țara a organizat alegeri parlamentare care au adus cea mai mare participare la vot într-un scrutin național din 1992. În zilele care au urmat numărul de noi cazuri COVID-19 a scăzut la doar o cifră. În 6 mai țara a raportat doar două noi cazuri.

Întrucât guvernul sud-coreean nu a implementat niciodată o carantină total, conformarea voluntară a fost crucială iar executivul a încurajat angajatorii să le permită muncitorilor neesențiali să lucreze de acasă, potrivit dr. Jerome Kim. În plus, autoritățile au distribuit echipament de protecție gratuit tuturor care au solicitat acest lucru iar mesajul guvernului a fost clar, consecvent și transmis de oficiali din domeniul sănătății publice, nu ai guvernului.

Închiderea granițelor

Hong Kong s-a confruntat cu câteva focare izolate, multe din ele importate din China în februarie și martie, potrivit dr Keiji Fukuda de la Universitatea Hong Kong. Acesta a adăugat că orașul a reușit să izoleze pandemia prin testări riguroase și urmărirea infecțiilor, dar și prin implementarea unor măsuri limitate de distanțare socială.

Însă numărul de infecții raportate zilnic a crescut înspre sfârșitul lunii aprilie și începutul lui mai, când mulți studenți care studiau în străinătate s-au întors în Hong Kong. Din cele 1.045 de cazuri raportate de autorități 619 au venit din străinătate, dr. Fukuda subliniind că înțelegerea dinamicii virusului este esențială în adoptarea unor politici eficiente.

Hong Kong și-a închis granițele pentru călătorii veniți din majoritatea țărilor în 23 martie. Deși unora li se permite intrarea aceștia sunt obligați să rămână 14 zile în carantină. Chiar dacă numărul de noi cazuri a ajuns la zero în unele zile în ultimul timp, autoritățile rămân vigilente.

„Dacă aceste restricții la graniță ar fi relaxate, ar fi o mare problemă”, susține dr. Ben Cowling, profesor de epidemiologia bolilor infecțioase la Universitatea Hong Kong. Potrivit acestuia redeschiderea selectivă a granițelor ar trebui să fie un subiect de colaborare internațională în viitor.