În timp ce mulți oameni rămân în izolare în locuințe, aprovizionându-se cu cele necesare traiului zilnic online sau riscând o vizită la supermarket, e ușor de pierdut din vedere lanțul de aprovizionare și de unde ne vine mâncarea, notează CNN.
Cu numărul de infecții COVID-19 în Regatul Unit trecând de 180.000, fermierii britanici se confruntă cu o criză a lipsei muncitorilor din țările est-europene, necesari pentru recoltarea producției.
Dar cu mii de britanici concediați sau lăsați acasă temporar, guvernul Marii Britanii susține acum că politica sa oficială e de a încerca să scoată localnicii în câmp.
„Estimăm că probabil doar o treime din forța de muncă care ar veni în mod normal în Marea Britanie este aici”, a declarat George Eustice, ministrul britanic pentru mediu și oficialul responsabil de agricultură, în cadrul unei conferințe de presă ținute duminică.
Guvernul va lucra cu fermierii pentru „a încuraja milioanele de muncitori rămași în șomaj tehnic să considere luarea unui al doilea job în agricultură, pentru a ajuta la recoltarea producției în iunie.
O situație „practic imposibilă”
La crăpatul zorilor la o fermă din Kent, în sud-estul Angliei, un grup de șase femei sunt îmbrăcate într-o combinație idiosincratică de tricouri și geci de fâș. Îndoite în jos, ele culeg salată verde după salată verde din pământ, taie frunzele și apoi le împachetează în paleți.
Directorul Fermei, Nick Ottewell, afabil și plin de energie nervoasă, le urmărește.
Viața la o fermă e îndeajuns de complexă într-un an obișnuit, potrivit acestuia. Pandemia l-a lăsat fără forța de muncă obișnuită și a eliminat cumpărători ca McDonald's care obișnuia să îi cumpere salata Apollo pentru fast-food-urile lanțului.
Gestionarea întregii situații e „practic imposibilă”. Fermierul se îndoiește că va reuși să își acopere măcar costurile în acest an.
Familia Betts deține ferma respectivă și o lucrează de la începutul anilor 1900. Ottewell estimează că le lipsesc în jur de 45 de muncitori, iar timpul trece. În două săptămâni vor trebui să adune cea mai importantă recoltă: salata iceberg.
Însă chiar și fără să publice anunțuri, peste 50 de localnici s-au interesat de un loc de muncă la fermă, aflând de situație din vorbă în vorbă și din poveștile relatate de presa locală.
Ottewell a ales opt dintre ei pentru a fi instruiți, o combinație de tineri și bătrâni, femei și bărbați, strânși într-o conferință în aer liber pentru o introducere cu respectarea distanțării sociale.
„Un lucru onorabil de făcut”
Daniel Martin, în vârstă de 32 de ani, stă într-o chicinetă vizavi de un trainer cu un laptop. Până recent lucra ca inginer civil, jucând un rol important în industria de construcții britanică. Apoi a izbucnit pandemia coronavirus și a fost lăsat acasă.
„Cu șantierele de construcții închise, o grămadă de clienți și-au încetat activitatea”, explică acesta. „Așa că n-am mai avut ce face”.
Unul din prietenii săi lucra la fermă și Martin s-a gândit că în loc să stea cu fundul pe canapea toată vara, ar fi mai interesant să opereze un stivuitor.
„Am vrut doar să fiu activ, să mă implic. Mă ține în formă, mă scoate din casă, altfel suntem izolați la domiciliu. Îmi face plăcere să fiu afară”, a declarat Martin pentru CNN.
„M-am săturat să fiu în casă și să nu câștig bani” le-a spus reporterilor Sally Penfold, 45 de ani.
„Am vrut doar să ies afară și să fac vreun fel de muncă. Cred că aprovizionarea națiunii cu mâncare este chiar un lucru onorabil de făcut”.
Aceasta și-a pierdut job-ul de chelnerită dintr-un restaurant din Hastings, după ce carantina impusă de guvern a intrat în vigoare la sfârșitul lunii martie.
„Mi-am găsit un loc de muncă la un restaurant italian. Am lucrat acolo pentru aproape șase săptămâni. Apoi restaurantul s-a închis”,
Ea a auzit despre fermă dintr-o poveste la un post de radio local și a decis că munca pământului ar fi mai bună decât „să fiu blocată în casă săptămâni de-a rândul”.
Thomas Tanswell, 32, și-a pierdut la rândul său locul de muncă de bucătar din cauza coronavirusului iar dragostea pentru natură și teama de a sta degeaba au făcut ca munca la fermă să îi pară o opțiune evidentă.
„Mi se potrivește ca o mănușă, în special în perioada aceasta a anului. Așa că ar putea fi ceva de care să fiu interesat și pe termen lung, sincer să fiu. Pare un loc atât de frumos și o atmosferă plăcută”, spune acesta.
„Britanicii nu au vrut să facă muncă sezonieră, oricare ar fi motivul”
Deși entuziasmul este sincer, Ottewell vede situația cu o ezitare încordată. Printre principalele sale temeri e că noii recruți nu vor rămâne, poate fiindcă nu vor face față muncii grele, se vor plictisi sau întoarce la vechile joburi.
Pentru fermier acest lucru ar fi dezastruos, întrucât l-ar abandona pe el și recoltele sale în mijlocul sezonului.
O asociație care furnizează forță de muncă fermelor a declarat că în jur de 55.000 de britanici și-au exprimat interesul într-un loc de muncă la o fermă. Câți dintre ei au acceptat să accepte o poziție? Puțin sub 150 până în urmă cu o săptămână, susține asociația.
Ottewell ar fi încântat să aibă o mulțime de britanici care să îi ocupe cele 45 de locuri rămase înainte de recoltarea importantei salate iceberg, dar nu are speranțe prea mari.
„Am lucrat în această industrie toată cariera mea de adult, inclusiv vreo 25 ca manager, și toată experiența mea îmi spune că nu va fi cazul”, a declarat acesta.
Fermierul este nervos pe relatările din tabloidele britanice. Când un producător de salată din estul Angliei a contractat un avion să aducă muncitori sezonieri din România în mijlocul lunii aprilie, The Sun a scris că o companie britanică plătește imigranți „să le arate britanicilor cum se face”.
„Este muncă sezonieră”, spune Ottewell. „Iar britanicii nu au vrut să facă muncă sezonieră, oricare ar fi motivul”, adaugă acesta. „Fermele ca a noastră s-au bazat de zeci de ani pe muncitori străini pentru a putea avea activitate”.
19
14
