Am întrebat mai multe cupluri cu vârste cuprinse între 19 și 42 de ani care au fost provocările pe care le-au întâlnit în timpul carantinei din cauza pandemiei de coronavirus. Ce spune un psihoterapeut despre situațiile care apar în timpul izolării cu partenerul de viață?
Rata divorțurilor a crescut semnificativ în China în urma carantinei impuse, autoritățile chineze justificând acest fapt prin timpul mult mai mare pe care îl petrec membrii cuplurilor împreună. De asemenea, psihologii germani ne avertizează că numărul cuplurilor care se despart va crește din cauza stresului resimțit în izolare.
Am vrut să văd cum trec peste această perioadă câteva cupluri din România care petrec acum mult mai mult timp împreună decât înainte de pandemia de coronavirus. Psihoterapeutul Irina Paraschiv ne-a explicat apoi care sunt soluțiile certurilor din izolare, cum afectează carantina relația dintre părinți și copii și cum poate fi prevenită violența domestică.
Andreea și Leonard, 20 și 22 de ani: „Ne-am cumpărat un golden retriever în timpul carantinei”
Cum vă petreceți carantina?
Aniversăm patru ani poimâine. Vom sărbători ceva mai atipic. Obișnuiam să ieșim și să petrecem altfel, dar acum circumstanțele sunt nefericite. De data aceasta vom fi spontani, vedem ce ne iese. Stăm împreună în izolare de două luni, adică nu am ieșit nici măcar până la magazin.
Ne-am luat un animal de companie în timpul carantinei, un golden retriever, și sincer acum ne ocupă cam tot timpul. În rest mai jucăm tenis. În aceeași casă se află și părinții mei, dar ei au partea lor de casă, iar noi o avem pe a noastră, deci stăm destul de separați.
În carantină mi-am făcut timp să citesc din nou beletristică, lucru de care până acum nu am avut timp, eu fiind studentă la două facultăți: ASE și Drept, iar prietenul meu încearcă să-și termine licența. A intervenit mult lenea. Ne uităm la filme și l-am convins și pe el să facă activități relaxante precum cititul.
În rest, ne-am dat mult peste cap programul: ne culcăm pe la 3-4 noaptea și ne trezim pe la 11-12 dimineața.
Cum v-a afectat carantina viața de cuplu?
Acum petrecem mai mult timp împreună, pentru că până acum eram tot pe fugă. Am reușit să nu ne mai certăm deloc. Până să stăm împreună în izolare aveam amândoi vieți destul de încărcate, era fiecare cu facultatea și cu programul lui, aveam clinch-uri din cauza lipsei de timp.
Acum, de când stăm în izolare, nu am avut nici cea mai mică dispută. Înainte (Leonard) era agitat din orice. Acum totul e liniștit. Ne trezim de dimineață, știe fiecare ce are de făcut pentru facultatea lui, și după stăm împreună toată ziua, deci e minunat.
Ați observat lucruri noi, unul la altul, de când petreceți mai mult timp împreună?
E un singur lucru bun în toată situația asta, că reușim să ne cunoaștem mai bine. Sunt alte tabieturi pe care le observi în perioada asta de care nu te puteai lovi dacă nu era acest context „favorabil” să-i zicem, inclusiv felul în care reacționează într-o anumită situație. Eu am avut probleme de sănătate care mă fac mult mai vulnerabilă în fața virusului, așa că dacă l-aș contracta mi-ar putea fi fatal. E liniștitor să observ câtă grijă are de mine în această perioadă și cât de disponibil este în a mă ajuta la orice.
Cum vezi relația la sfârșitul carantinei?
M-am gândit și la asta. Cred că o să fie greu și o să fim puțin agitați, văzând că nu o să mai avem timp de nimic după două luni de stat în izolare. Când o să ne lovim de toate lucrurile pe care le făceam în mod obișnuit și ni se păreau normale o să fie puțin mai greu, intervenind și lenea și obișnuința cu statul acasă. Probabil după carantină vom avea o perioadă mai dificilă, dar sper să nu. Perioada aceasta oricum ne-a unit mai mult și ne-a făcut să ne dăm seama că într-adevăr ne potrivim.
Maria și Radu, 19 și 23 de ani: „Am început să ne tundem unul pe celălalt”
Cum vă petreceți carantina?
Suntem împreună de trei ani și stăm împreună în carantină de trei luni. În principal eu stau și învăț, fiind studentă la Facultatea de Drept, dar ca activități împeună facem mâncare, ne uităm la filme, iar Radu se joacă mult pe telefon.
Am observat că ni s-a dat peste cap ceasul biologic, și că în lipsa unei activități fizice obișnuite avem o energie surprinzătoare la ora 2 noaptea, trezindu-ne însă doar pe la 1 ziua, deci ziua noastră începe mult mai târziu decât de obicei.
Cumva e destul de multă liniște, pot să fac ce vreau în ritmul meu, dar în același timp trebuie să fiu și foarte atentă la program, pentru că nu îți dai seama cât de repede trece timpul și totul poate deveni destul de haotic. Am dezvoltat o nouă activitate distractivă. Radu vorbește la telefon cu prietenii și eu comentez pe lângă. Activități de bârfitoare profesionistă.
În rest, ne uităm la foarte multe filme și seriale. O altă activitate nouă pe care am făcut-o în izolare a fost să ne tundem unul pe celălalt, Radu mai bine pe mine decât eu pe el.
Ați observat lucruri noi, unul la celălalt?
Nu e o diferență foarte mare acum de când ne-am mutat la Predeal, pentru că noi stăteam împreună și la București. Cred că dacă ești cu o persoană pe care o cunoști de mai mult timp poate fi foarte plăcut să petreceți carantina împreună, pentru că altfel te-ai simți foarte singur.
Dacă nu ar fi Radu, eu aș duce lipsă de oameni cu care să vorbesc. Nu știu dacă e o idee atât de bună să stai cu o persoană nouă în carantină dacă până la momentul respectiv nu ai mai stat deloc cu persoana aceea, pentru că pot apărea conflicte insuportabile.
Au apărut mai multe certuri de când sunteți în izolare?
Singurele dispute dintre noi de până acum au fost legate de ce seriale sau filme să vizionăm și ora de culcare, dar sunt dispute normale între orice oameni, așadar stăm destul de bine la acest capitol.
Cum va fi relația voastră după carantină?
Dacă voi putea da examenele la facultate online și vom avea vara liberă atunci vom avea la fel de mult timp de petrecut împreună cu mai multă libertate, iar când va începe din nou facultatea în septembrie, iar Radu se va întoarce la job nu vom mai avea atâta timp să petrecem împreună, dar în rest schimbarea nu va fi atât de mare.
Andrei și Cristina, 19 ani amândoi: „Chiar zilele trecute ne-am certat”
Cum vă petreceți carantina?
Suntem împreună de cinci luni, și momentan stăm separați în izolare, fiecare în orașul natal, adică eu (Cristina) în Roșiorii de Vede, iar Andrei în Brașov. Comunicăm pe WhatsApp, ne vedem zilnic pe Skype și vorbim la telefon.
Ne uităm în fiecare seară la un serial și comunicăm la telefon în timp ce vedem serialul. Când stăteam amândoi la București pe perioada facultății ne vedeam o dată la două zile și stăteam cam patru-cinci ore împreună, iar acum stăm o oră-maxim două la telefon.
Vorbim toată ziua pe WhatsApp, dar nu e același lucru. E mult mai greu să-ți exprimi sentimentele și gândurile prin mesaje, pentru că neavând persoana fizic alături de tine să-ți vadă expresiile și gesturile se poate pierde înțelesul mesajului.
Cum v-a afectat carantina viața de cuplu?
Sunt mai multe certuri atunci când canalul de transmitere a mesajelor este unul atât de limitat precum sms-urile sau apelurile. Chiar zilele trecute ne-am certat pentru că a înțeles greșit o frază pe care i-am scris-o, el interpretând-o pe un ton diferit.
Partea bună este însă că ne implicăm amândoi în rezolvarea conflictelor.
Cum crezi că va fi relația voastră după carantină?
Sincer, cred că separarea asta ne-a apropiat, pentru că simțim o mai mare nevoie de comunicare și ne spunem zilnic că ne e dor unul de celălalt. De-abia așteptăm să se termine și să ne putem vedea din nou.
Diana și Claudiu, 20 și 31 de ani: „Când te cerți foarte tare ai tendința să pleci undeva, dar acum trebuie să stai în casă”
Cum vă petreceți carantina?
Suntem împreună de zece luni și stăm împreună în izolare. Ne uităm la „Criminal Minds” și ne jucăm „Diablo”, lucruri pe care nu le făceam înainte. Recent ne-am cumpărat un cuptor nou, iar înțelegerea a fost că dacă ne luăm cuptor eu mă voi apuca de prăjituri. În rest, el e cu serviciul dimineața, iar eu cu facultatea online.
Ați observat lucruri noi unul la celălalt?
Cum suntem de zece luni împreună ne știm deja cât de cât, iar eu i-am observat tabieturile încă din primele săptămâni când am stat împreună. Acum însă mi se pare că e mult mai călduros, se simte mai ”acasă”. Simpla idee că treci prin situația aceasta de criză cu cineva leagă relația.
Trebuie să vorbești cu părinții celuilalt, să verifici dacă sunt în regulă, pentru că sunt stresați, trebuie să ridici moralul celuilalt, poate fi dificil. Au apărut mai multe certuri? Tensiunea s-a simțit.
La un moment dat, când te cerți foarte tare ai tendința să pleci undeva, dar acum trebuie să stați în casă până vă calmați amândoi și e totul ok din nou, iar asta e o provocare. Dar avem certuri așa mici încât nici nu mai știu pe ce ne certăm.
Ca de exemplu când unul doarme, iar celălalt se trezește și face gălăgie, nu o poți numi ceartă, dar e o situație care poate duce la tensiuni. Nu am avut certuri mari, dar dacă am avea certuri mari ar fi destul de grav.
Cum v-a afectat carantina relația de cuplu?
E ca și cum ai trece prin al Doilea Război Mondial cu partenerul tău, doar că mai puțin grav. E un greu prin care trecem împreună, și cred că experiența aceasta ne-a unit. Rata divorțurilor a crescut în această perioadă pentru că oamenii nu se înțelegeau bine încă dinaintea carantinei. Ei își găseau până acum un refugiu în job sau poate mai aveau și câte o amantă.
Până și în al Doilea Război Mondial mai putea avea o amantă, acum nici măcar asta.
Bianca și Ovidiu (38 respectiv 42 de ani) plus copilul (Alex), 10 ani: „Cu copilul în casă evităm să ne uităm la televizor la știri”
Cum vă petreceți carantina?
Suntem împreună de 23 de ani și căsătoriți de 12. Momentan suntem la casa din afara Brașovului, la care venim numai în weekend să ieșim la aer liber, și în timpul săptămânii muncim. Lucrăm în asigurări, respectiv în IT, și momentan lucrăm de acasă. În principiu rutina a rămas cam aceeași.
Ați observat lucruri noi, unul la celălalt?
Sincer nu petrecem mai mult timp împreună, pentru că fiecare stă închis în camera lui să lucreze. Interacțiunea dintre noi este tot în intervalul orar de dinaintea izolării. Ni s-a dat mai mult de muncă de la job.
O activitate nouă pe care am făcut-o acum în carantină a fost să gătim împreună pentru prima oară după 20 de ani. De regulă se ocupa doar el (Ovidiu) de mâncare iar eu de deserturi. Fiind și primul Paște petrecut în trei, departe de familie, a trebuit să ne mobilizăm și a ieșit ceva foarte fain.
Nu mă așteptam, sinceră să fiu, am avut puține emoții, dar am încercat să recreem atmosfera pe care o aveam acasă cu bunicii și familia extinsă.
Cum afectează carantina relația dintre voi și copilul vostru?
În primele trei zile de lucru intensiv în izolare a venit Alex la mine și mi-a zis, cu Ovi în casă, că lui îi este dor de tati. Atunci mi s-au umezit ochii și am zis că e imposibil să spună lucrul acesta în timp ce tatăl lui este în casă.
M-am dus la Ovi și i-am spus, când nu mai are de lucru o oră-două să se mai ducă la Alex, să-l pupe, să-l îmbrățișeze, ca să-i arate ce-a mai făcut, ce-a reușit. Și-a mai schimbat și el (Ovidiu) rutina. A fost destul de greu și pentru Alex să nu mai meargă la școală, la hockey, la afterschool, să nu se mai întâlnească cu colegii.
Stând cu copilul în casă evităm să ne uităm la televizor la știri, de regulă îl aprindem după ce adoarme el, pentru a nu fi în contact cu știrile negative. Eu (Bianca) încerc să mă mai ocup de Alex în timpul zilei, având un program mai flexibil decât Ovi, dar primul lucru pe care îl face când termină cu lucrul pe la 6-7 este să se joace cu Alex. Au cântat împreună la chitară.
Recent a fost ziua lui Alex și am stat până la 2 noaptea să decorăm casa cu baloane, am decorat tricouri, am scris pe geamurile și oglinzile din casă și am încercat să-i facem ziua mai frumoasă. Am căutat tot felul de activități pentru a le face împreună cu el în casă.
La început chiar ni se părea că nu putem face față cu școala și cu activitățile pentru că ne terminam programul la 7-8 seara, ceea ce e destul de obositor pentru Alex. În perioada aceasta și-a descoperit pasiunea pentru Harry Potter, citind primul volum. I-am comandat un cufăr cu toate cărțile pe care și le-a dorit el foarte mult. După ce citește din Harry Potter se uită la film exact cât a citit, și acum ne vom uita toți trei la film cap-coadă pentru că a terminat cartea.
Ce spune un psihoterapeut despre problemele care pot apărea în cupluri în timpul izolării
Am stat de vorbă și cu psihoterapeutul Irina Paraschiv despre problemele care pot apărea în cupluri în această perioadă grea.
Cum ar putea cuplurile să-și rezolve conflictele în perioada de izolare?
Primul lucru pe care ar putea să-l facă membrii cuplului ar fi să-și înțeleagă emoțiile. Fiind o perioadă de criză, și circumstanțele fiind foarte diferite față de ceea ce am trăit până acum, emoții precum furia, îngrijorarea, panica, se pot revărsa asupra partenerului. Aceste emoții trebuie asumate, iar ei trebuie să conștientizeze că e normal să simțim astfel de lucruri în această perioadă.
Al doilea lucru pe care l-ar putea face este să fie cinstiți în comunicarea cu partenerul referitor la stările emoționale prin care trec, și să admită că acestea nu sunt cauzate de partener. Un fel de ”cred că sunt furios pe tine pentru că nu ai spălat vasele, dar de fapt nu are legătură cu tine”.
Al treilea lucru pe care l-ar putea face este să-și stabilească niște limite. În mod normal, cuplurile stau împreună, au activități împreună, dar mai stau și separați, iar perioadele de separare sunt mai importante decât ne-am imagina. Cei doi au nevoie de a discuta și cu alți oameni, a vedea alte perspective, pentru a veni cu o energie nouă în cuplu.
În momentul în care stau 24 de ore din 24 împreună, pot apărea presiuni între cei doi. Fiecare cuplu trebuie să aibă atât timp de calitate împreună, în care să vorbească ce s-a întâmplat peste zi, ce-au mai citit, ce-au mai auzit, să-și exprime emoțiile legate de ce știri mai citesc, și-așa mai departe, cât și timp în care să facă lucruri separat, să vorbească fiecare cu familia și prietenii lui.
Cum ar putea fi prevenite cazurile de violență domestică?
Acest caz este unul foarte dificil, pentru că violența domestică rar începe în această perioadă, sau dacă începe acum, atunci este cauzată de emoții negative precum presiunea faptului că mi-am pierdut job-ul, sau sunt în șomaj tehnic și nu știu cum să fac față acestei emoții, motiv pentru care o proiectez asupra celeilalte persoane.
E mult mai simplu să dai vina pe celălalt în loc să îți dai seama că ție ți-e greu să faci față situației. De aici pot apărea momentele de furie care se transformă în violență domestică. Din păcate nu cred că problema se poate rezolva acum, în sensul în care violența domestică nu se rezolvă în criză.
Un sfat pe care l-aș oferi unei victime ale violențelor domestice este să ceară ajutorul asociațiilor care se ocupă cu combaterea violenței domestice, precum ”Centrul FILIA”și ”Asociația Anais”.
Un alt sfat ar fi să ceară ajutorul familiei pentru a ieși din relația abuzivă. Situația aceasta de pandemie este suficient de grea de dus și într-o relație sănătoasă, dapăi să stea cu cineva în casă de care îi e groază.
Am lucrat cu astfel de femei în terapie și ce am făcut a fost să aflăm unde se pot muta, cu cine să vorbească și așa mai departe pentru a ieși pur și simplu din acel mediu.
Ce efecte are izolarea asupra relației dintre părinți și copii?
Pentru copii în general este prielnică această perioadă, pentru că își văd părinții mult mai mult și inevitabil petrec mai mult timp cu ei. Ce e important pentru părinți în această perioadă este să își respecte limitele, și să își facă un program de muncă și de stat cu copiii.
Un program previzibil îi va ajuta și pe copii să știe exact ce se va întâmpla, pentru că și pentru ei este destul de dificilă schimbarea de ritm. În general, relațiile dintre părinți și copii se îmbunătățesc în această perioadă, pentru că petrec mai mult timp împreună, și atunci copiii se hrănesc cu lucrul acesta, devenind mai cooperanți.
Cei mai mulți dintre părinții cu care am vorbit au trecut prin perioada de ”supermom” și ”superdad” în care simțeau presiunea de a le face pe toate în același timp, dar cu toții ne-am dat seama pe parcurs că nu putem deveni superpărinți peste noapte, indiferent e cât de mult timp liber am avea în această perioadă.
Cred că am subestimat perioada aceasta la început mai toți și de aceea am pornit cu ideea că ar fi o perioadă bună de îmbunătățire în multe aspecte. Ideea de supermom sau superdad cred că aici se împotmolește. Presiunea aceasta de a le face pe toate pierde din vedere faptul că avem o capacitate cognitivă limitată la adaptare imediată.
Adică pentru mintea noastră va fi mai important acum să ne facem un program, să adaptăm munca de acasă la activitățile cu copiii. Plus că e o situație de frică în care intervine o zonă din creier care e responsabilă cu reacțiile noastre în situațiile potențial periculoase, iar noi acționăm foarte mult sub instictul „flight or fight”.
Proiectele și parentingul necesită o altă zonă din creier care se ocupă cu procesarea logică și rațională, iar cele două zone nu pot funcționa în același timp. Presiunea asta duce la burnout foarte repede, așa că ce le-aș propune părinților este să se gândească la faptul că copiii lor au nevoie mai degrabă de părinți liniștiți decât de părinți perfecți, iar contrar așteptărilor, copii nu își doresc neapărat mai mult timp cu părinții lor, ci mai degrabă timp de calitate, chiar dacă mai puțin, și părinți mai liniștiți, nu stresați că nu le pot face pe toate.
2
5
