Autoritățile din România au stabilit amenzi uriașe pentru cetățenii care încalcă regulile stării de urgență, dar se vor trezi în situația practică de a nu le putea încasa niciodată. Vor fi transformate în muncă în folosul comunității, statul îi va executa silit pe contravenienți sau vom avea amnistie fiscală după starea de urgență?
Niță locuiește într-un sat din Transilvania, este tatăl a trei copiii și muncește cu ziua. Pe 6 aprilie a încălcat regulile din ordonanțele militare. S-a întâlnit cu un vecin de pe stradă, au băut împreună, după aceea a plecat spre casă. L-a oprit polițistul și i-a dat 2000 de lei amendă:
„Sus-numitul, la data precizată mai sus, se afla pe stradă iar la solicitarea organului de poliție de a prezenta declarația pe propria răspundere privind motivul deplasării a răspuns că nu are”, după cum scrie în procesul verbal de contravenție.
În aceeași zi, Niță a mai încasat o amendă de 2500 de lei. Pentru că a făcut scandal că a primit-o pe prima. „Tulburarea liniștii publice” a scris același polițist pe cel de-al doilea proces-verbal de contravenție. Niță zice că a făcut doar o glumă, i-a zis polițistului să nu mai stea aproape de el că nu are mască de protecție. Probabil că dacă-l întrebi pe polițist va zice că a fost mult mai mult decât atât.
Dar nici nu mai contează detaliile, Niță nu e oricum cel mai cuminte om din sat. Dar pentru că trăim vremuri complicate, a ajuns să datoreze acum statului român 4500 de lei, o sumă imensă pentru cineva care nu știe dacă mâine va avea ce să pună pe masă copiilor.
Povestea de mai sus e una extrem de banală, dacă e s-o comparăm cu scandalurile violente care au fost în ultimele zile în România: în Săcele-Brașov, Rahova-București sau Hunedoara.
Dar dacă e să înmulțești cazul lui Niță cu 200-300 de mii, câte amenzi s-au dat și se vor mai da în România în starea de urgență, problema devine una complicată.
Amenzile mari din această perioadă au avut rostul lor. Până la urmă cum poți să-i faci pe oameni să respecte regulile într-o situație periculoasă cum e pandemia de coronavirus? Probabil că metoda dură aleasă de statul român, care a stabilit sancțiuni mult mai mari decât în alte țări europene, a dat rezultate. Epidemia a fost relativ ținută sub control (cu excepțiile notabile de la Suceava sau din alte părți).
BBC scrie că, între 24 martie și 19 aprilie, în România s-au dat 200 de mii de amenzi în valoare totală de 78 de milioane de euro, adică la fel cât a încasat statul român din impozitul pe profit în toată luna februarie. Pentru comparație, polițiștii din Marea Britanie au dat în aceeași perioadă 3500 de amenzi cuprinse între 30 și 60 de lire sterline.
Mai trebuie spus aici că suma minimă a amenzilor în România în perioada stării de urgență, pentru persoanele fizice, a fost ridicată la 2000 lei, prin ordonanța militară din 3 aprilie. În această perioadă, s-au dat amenzi și de 20 mii de lei, pentru lipsa declarației pe propria răspundere, în condițiile în care chiar autoritățile s-au bâlbâit la început în legătură cu forma pe care trebuie s-o îmbrace acestea.
De asemenea, unii oameni au ajuns și la situații extreme, cum e cazul unui vasluian care a vrut să se spânzure după ce a fost amendat cu 2000 de lei.
Statul are de încasat de la români zeci de milioane de euro: care este însă pasul 2?
Se vorbește în aceste zile cu destul de multă îngrijorare despre ce se va întâmpla cu economia românească după ieșirea din carantină. Ce se va întâmpla cu milionul de angajați aflați în șomaj tehnic sau cu cei 200 de mii care au rămas fără slujbe? Foarte mulți dintre ei vor avea însă și o altă mare grijă pe cap: de unde să facă rost de bani pentru a-și plăti amenzile din starea de urgență?
Chiar dacă am încerca să ne ascundem în spatele principiului, corect din punct de vedere teoretic, „asta e legea, cine o încalcă trebuie să suporte consecințele”, există totuși câteva detalii practice.
Primul ar fi ce sens are să dai amenzi pe care oamenii, în mod evident, nu și le pot permite? De unde să scoate Niță 4500 de lei când el muncește cu ziua?
Al doilea aspect: la ce-i folosește statului să-i țină „agățați” pe acești oameni cu niște datorii uriașe care le pot îngreuna viața? Poate că acum nu ai cum să-l execuți silit pe un muncitor cu ziua, care e plătit cu banii în mână, dar poate la un moment dat va fi angajat cu acte și va trebui să-i pui poprire pe venituri.
Al treilea aspect ține de o speranță: să zicem că Guvernul va da o amnistie fiscală pe ideea că amenzile și-au atins scopul oricum în perioada stării de urgență (au ținut românii în casă). Bun, în situația asta, absolut teoretică, ce faci cu cei care și le-au plătit deja amenzile? Și apoi, Doamne ferește, la următoarea situație excepțională ce efect vor mai avea niște sancțiuni mari când toată lumea va ști că, oricum, acestea vor fi șterse?
Georgiana Gheorghe, APADOR-CH: O soluție ar fi munca în folosul comunității în loc de plata amenzii
Am stat de vorbă cu Georgiana Gheorghe de la asociația pentru apărarea drepturilor omului APADOR-CH despre problemele pe care le ridică sancțiunile mari din timpul stării de urgență.
Care credeți că este motivul pentru care statul român a stabilit amenzi pentru încălcarea condițiile din starea de urgență mai mari decât alte state din Europa?
Cel puţin la nivel teoretic, amenzile nu se stabilesc şi nu se aplică pentru ca statul să-şi consolideze bugetul, ci pentru ca o anumită conduită să fie impusă tuturor. Tot aşa cum pedepsele, de exemplu cele cu închisoarea, nu se aplică pentru ca statul să aibă chiriaşi cu forţa, pe care să-i folosească la muncă (cei care vor), ci tot pentru a impune respectarea unor reguli.
Cu cât regula care trebuie respectată e mai importantă, cu atât sancţiunea care se aplică pentru nerespectarea ei este mai severă/dură. Stabilirea unor reguli şi a unor sancţiuni pentru a asigura respectarea acelor reguli ţine de politica fiecărui stat.
Pandemia este o situaţie extraordinară, cu multe variabile şi necunoscute, care nu a fost abordată unitar de statele lumii. Unele state, de la care poate aveam aşteptări mai mari, au adoptat în prima fază măsuri foarte relaxate, care au dus la creşterea numărului de îmbolnăviri şi decese, după care au revenit şi au adoptat o politică mai dură. E o problemă de gestionare a unei situaţii de criză.
Este greu şi poate nedrept să se facă o analiză la cald a reacţiei statului în cazul pandemiei. Când evenimentele se află în derulare, mai utile sunt intervenţiile punctuale, pentru a corecta derapajele, în loc de analize complexe. Analizele corecte privind gestionarea situaţiei se fac la rece, după stabilizarea situaţiei.
București, 23 martie 2020. FOTO de Daniel MIHAILESCU (AFP) via Profimedia Images
Cum se pot apăra cetățenii de plata unor amenzi care sunt mult peste posibilitățile lor financiare?
Cel amendat poate plăti, în 15 zile de la primire, ½ din amenda aplicată de polițiști şi se va considera că a plătit întreaga amendă aplicată. De asemenea, tot în 15 zile de la primire, poate contesta amendă, la judecătorie.
Există o opinie împărtăşită de mai mulţi jurişti în sensul că, din interpretarea decretului prezidenţial, pe durata stării de urgenţă sunt suspendate termenele pentru plata şi pentru contestarea amenzii. Există şi alte opinii.
Noi am solicitat o poziţie oficială a autorităţilor în această problemă, de la patru instituţii: de la Preşedinţie, de la MAI, de la CSM şi de la Ministerul Justiţiei. De la primele trei autorităţi ni s-a răspuns ori că nu e treaba lor să răspundă la această întrebare ori că fiecare cetăţean să facă aşa cum consideră. De la Ministerul Justiţiei încă nu am primit răspuns. Deci, statul stabileşte reguli, dar, când trebuie să le şi explice răspunsul este că nu e treaba lui.
Dacă cel amendat nu plăteşte amendă de bunăvoie şi nu o contestă ori o contestă dar i se respinge contestaţia, se va proceda la executarea silită a amenzii. Această amendă este considerată o datorie la stat, iar statul poate proceda la poprire sau la vânzarea silită a unor bunuri. Dacă cel amendat nu are bani sau bunuri care pot fi urmărite, atunci statul va sesiza instanţa, care va dispune ca persoane respectivă să efectueze muncă în folosul comunităţii.
De altfel, am primit întrebări, de la unii dintre cei amendaţi, dacă nu ar putea presta muncă în folosul comunităţii, în loc să plătească amenda. Deocamdată, în raport de legislaţia în vigoare, acest lucru nu se poate.
Dar, ar fi o idee, ca legea să fie modificată în acest sens, iar cel amendat să poată opta între plata amenzii şi prestarea de muncă în folosul comunităţii. Având în vedere şi cuantumul ridicat al amenzii prevăzute de lege pentru încălcarea măsurilor din perioada stării de urgenţă, poate că aceasta ar fi o soluţie rezonabilă, pentru evitarea unor consecinţe patrimoniale severe printre unii dintre cei amendaţi.
Ați primit plângeri sau vi s-au semnalat cazuri de abuzuri din partea poliției?
Am primit plângeri. Pentru unele am sesizat, mai departe, MAI. De exemplu, în cazul amendării unei persoane pentru că s-a deplasat la service, pentru a-şi repara autoturismul. Ulterior, printr-o ordonanţă militară s-a prevăzut că astfel de deplasări sunt permise. Probabil că nu este meritul nostru exclusiv pentru rezolvarea acestei probleme, dar, cel puţin, am atras atenţia MAI asupra ei.
Mai sunt şi alte probleme de rezolvat, dar, într-unele parcă simţi că nu este bine aşa cum e acum, dar e şi greu să vii cu o alternativă rezonabilă, bazată pe argumente de specialitate şi nu doar pe păreri.
Pentru alte plângeri primite, am oferit informaţii generale privind posibilitatea contestării lor, aşa cum prevede legea.
Care credeți că ar fi soluția pe care trebuie s-o adopte statul după încheierea stării de urgență pentru a rezolva această situație complicată în care se vor afla mulți oameni: vor avea veniturile diminuate din cauza crizei economice, dar în același timp vor avea datorii la stat, provenite din amenzi neplătite, datorii, în mod evident, mult peste posibilitățile lor reale de plată?
O soluţie ar fi cea prezentată anterior, în sensul modificării legii pentru a permite celui amendat să opteze între plata amenzii şi munca în folosul comunităţii. Modificarea legii s-ar putea rezuma, pentru început, doar la amenzile aplicate pe durata stării de urgenţă.
Apoi, după dezbateri (care ar putea dura destul de mult), s-ar putea generaliza (sau nu) acest sistem al opţiunii celui amendat. Dar, ca măsură urgentă, modificarea legii s-ar putea rezuma, acum, la situaţia amenzilor aplicate în stare de urgenţă. Asta şi pentru că aceste amenzi sunt mai ridicate.
Credeți că numărul mare de amenzi date în România în perioada de urgență a fost o strategie potrivită a autorităților pentru situația în care ne aflăm?
De ce sunt aceste amenzi mai ridicate? Se poate argumenta şi că dacă o amendă este accesibilă/convenabilă ca nivel, ea nu mai poate să-şi atingă scopul de a asigura respectarea regulii. Era şi o glumă în sensul ăsta, sigur, nu de pe vremea pandemiei: un “jmecher” oprit de un poliţist îi achită de trei ori suma corespunzătoare amenzii aplicate, spunându-i că oricum va mai încălca aceeaşi regulă cel puţin de încă două ori în aceeaşi zi.
Dar, discuţia privind cuantumul amenzilor are mai multe nuanţe şi ţine, până la urmă, de politica unui stat. Vrem o altă politică? Îi schimbăm pe cei care o fac, adică pe parlamentari şi pe guvernanţi. Astea sunt regulile democratice.
De ce au fost aplicate mai multe amenzi? Nu ştim exact numărul amenzilor şi nu avem elemente de comparaţie, pentru a putea afirma că au fost multe sau exact cât ar fi trebuit sau puţine. Dar, un număr crescut de amenzi poate avea cauze diferite: ori gradul de conformare la reguli este scăzut printre cetăţeni ori există abuzuri/exces de zel din partea celor care le aplică (varianta „planului de amenzi”, contestată de autorităţi sau a dorinţei de afirmare a unor şefi locali din poliţie) ori legea care prevede aceste contravenţii este ambiguă şi lasă loc arbitrariului.
Nu avem date suficiente pentru ca acum să punem un diagnostic foarte precis. Dar, putem afirma că pot fi valabile toate cele trei cauze, în proporţii egale sau nu.
Avocata Elenina Nicuț: „Le recomand oamenilor să atace în instanță procesele verbale de contravenție”
„Eu le recomand oamenilor să atace în instanță aceste procese verbale de contravenție, chiar dacă nu le fac într-o formă avocățească, dar este important să se afle pe rolul instanței. Cei care au primit amendă să facă niște plângeri în care să treacă datele de identificare, numărul procesului-verbal de contravenție și să descrie împrejurările în care s-au întâmplat lucrurile. Și să le trimită la judecătorie.
Pentru că ultima ordonanță militară, cea care a majorat amenzile, a fost contestată de Avocatul Poporului la Curtea Constituțională inclusiv pe motiv de cuantum al amenzilor. Deci dacă CCR va decide că ordonanța nu e constituțională, cine va fi prins cu contestația pe rolul instanței va avea câștig de cauză”, mi-a explicat avocata Elenina Nicuț.
*Niță nu este numele real al personajului de la începutul articolului. Numele a fost schimbat la solicitarea acestuia de a-i proteja identitatea. Procesele verbale de contravenție primite de Niță sunt însă cât se poate de reale.
22
33
