Cum va arăta viața noastră după ce ieșim din carantină? Ne va fi frică să mergem la festivaluri sau în cârciumi? Vom mai călători în alte țări, ne vom teme de o altă epidemie? Am răspuns la aceste întrebări și la altele, într-un dialog #deladistanta cu Radu Umbreș, doctor în antropologie socială.

radu umbresFoto: Arhiva personala

Întrebări și răspunsuri, pe scurt

Crezi că ne vom mai apropia unii de alții după această pandemie, ne vom mai aduna într-un bar, la mall, la un festival sau vom trece unii pe lângă alții la zece metri distanță?

În perioada următoare vom purta masca. Masca va deveni un simbol al grijii pentru ceilalți. ​ Este un fenomen complet nou, nu există nimic în istoria apropiată. Societatea arată diferit față de ultimele pandemii, nu este nici un război. Viața se va schimba, pe termen scurt și mediu. ​Boala este invizibilă, nu are simptome la nivelul pielii.

De-acum strănutul sau tusea vor deveni mult mai importante. Și vom păstra o distanță fizică mai mare. Depindem de trăsăturile virusului ​Sunt tot felul de teorii despre cât de contagios este virusul. Depinde mult de știință și de descoperirile care se vor face, dacă vor apărea teste rapide, un vaccin.

Cititor Hotnews: ​Vor mai merge oamenii la festivaluri? Pare inacceptabil acum să mergi la un festival de muzică.

Ca organizator, mi-ar fi frică să fac o astfel de investiție, probabil lumea nu va veni. ​Vara asta nu vor fi petreceri în aer liber. Măsurile nu se vor relaxa prea curând. Și organizatorii vor aștepta vremuri mai bune.

Este multă ură în această perioadă: îi urâm pe chinezi că ne-au dat virusul, pe românii din diaspora că l-au adus în țară, pe doctorii care și-au dat demisia. Ce se va întâmpla cu această ură după ce va trece pericolul? ​

Dușmanii menționați până acum sunt doar începutul, cred că vor fi mulți țapi ispășitori. Toate conflictele sociale latente vor ieși la suprafață. Fiecare își proiectează fricile și problemele Urmează conflictul între bugetari și mediul privat.

O să fim foarte atenți la aceste „coaliții de oameni” care sunt împotriva noastră. Dar relațiile sociale sunt flexibile, nu vom păstra aceasta râcă pentru totdeauna. ​Vom intra într-o suprasaturare a fricii și probabil vom construi un nou sistem de solidaritate, la nivel global.

Cât despre încrederea în autorități și în ceilalți cetățeni, de exemplu, avem cazul Suediei care a apelat la responsabilitatea fiecărui cetățean, pe când la noi s-a trecut la măsuri dure: interdicții, amenzi. Ce trebuie să facem ca să ajungem la nivelul în care noi avem încredere în autorități și autoritățile în noi?

​Eu studiez încrederea și mă pasionează foarte mult acest subiect. România este o societate în care oamenii au puțină încredere în instituții și în alți cetățeni. Iar statul se poartă la fel, cu neîncredere, ne cere dosare peste dosare, adeverințe, hârtii etc.

Încrederea este un lucru care se câștigă. Dacă statul își va face treaba, încrederea în autorități poate să crească. La fel și în sens invers. Poate scăpăm de birocrație și de dosare cu șină. ​În momentul de față măsurile sunt utilitariene și pe termen scurt, e greu să faci reforme sociale în același timp.

Va fi această pandemie începutul unei societăți mai autoritare? Oamenii își vor ceda de bună voie o parte din drepturi în schimbul siguranței oferite de stat?

Filozofia politică tratează acest raport libertate - siguranță. E tentant să păstrezi o stare de război, pericolul e mare să ajungem în această situație. ​Sunt cazuri de abuzuri ale poliției; ce mă sperie e că oamenii reacționează pozitiv la astfel de măsuri abuzive: asta pleacă din neîncrederea oamenilor în responsabilitatea altora.

În perioade de criză, oamenii preferă și lideri mai autoritari, chiar și psihopați: „șeful ne va salva”. În vreme de pace, căutăm lideri mai cooperanți.

Armata are acum o percepție tot mai favorabilă în rândul populației. Nu e de mirare, pentru că armata e un organism predictibil, are o structură ierarhică, ordinul se execută, nu se discută. ​Pe termen scurt, asta oferă siguranță și predictibilitate. Măcar știi pe ce picior dansezi.

Dacă nu ai încredere în alte instituții (sanitare, administrație), ai încredere în armată. ​Chiar și triburile fără lideri, în perioade de război își alegeau un lider.

Există pericolul unor pierderi de libertăți după această pandemie? De exemplu să avem aplicații care să ne monitorizeze, sub pretextul că autoritățile au nevoie să știe totul despre noi, pentru a vedea dacă suntem bolnavi sau ne-am întâlnit cu persoane bolnave?

Există și această discuție: nu ajungem ca în cartea „1984"? Dar da multă lume ar ceda din intimitate în schimbul siguranței. Asta e și o formă de neîncredere în sine, mai bine are grijă statul de mine, statul știe mai bine. Să vină un tatuc care să-i coordoneze pe toți.

Întrebarea cititor Hotnews: Se poate păstra după criză măsurile bune luate de stat, debirocratizarea, digitalizarea instituțiilor?

În pandemie suntem forțați să găsim soluții, sa folosim online-ul mai deștept. Nu cred că vom pierde acest progres. Eu, de pildă, am învățat să predau online.

Am făcut un salt tehnologic, la nivel mare. ​

Putem spune că am avut un leadership potrivit în această perioadă?

Au existat schimbări de strategie, dar toată lumea a lucrat cu o reprezentare parțială a realității, unele țări au făcut greșeli dau era normal să se întâmple acest lucru. E important să învățăm din greseli, nu să le ascundem sub preș. E nevoie de asta pentru a construi acea încredere între autorități și cetățeni. Noi nu vedem câți oameni au fost salvați până acum prin adoptarea acestor măsuri. ​Se va vedea ulterior ce fel de modele de leadership au funcționat și care nu.