Organizația Mondială a Sănătății, criticată în trecut pentru că a reacționat prea puternic sau prea lejer în marile epidemii, ar putea să-și joace viitorul în lupta împotriva coronavirusului, în condițiile în care mai multe voci acuză OMS că a dat alerta prea târziu, scrie AFP.
Creată în 1948, OMS, una dintre puternicele agenții ale ONU, cu peste 7.000 de angajați în lume, formulează recomandări, cu toată expertiza sa, dar rămâne tributară voinței statelor. Ceea ce nu împiedică apariția regulată a criticilor.
După gripa H1N1 din 2009, care a fost mai puțin periculoasă decât se temea inițial, a fost acuzată că a supra-reacționat sub presiunea laboratoarelor farmaceutice atunci când a declarat pandemia, care a provocat producția masivă de medicamente.
Apoi, în momentul teribilei epidemii Ebola din Africa de Vest (2013), i s-a reproșat că nu a măsurat amploarea crizei încă de la început. După o reformă tardivă, agenția ONU poate răspunde mai rapid și mai eficient la focarele de epidemii, cum a făcut-o în RDC, care se confruntă din 2018 cu o epidemie de Ebola.
Apariția coronavirusului în China, la sfârșitul lui decembrie, a reaprins vocile critice.
Ca și în 2013, dar într-o măsură mai mică, OMS este acuzată că a dat alerta prea târziu, a întârziat să-și trimită experții la fața locului, a întârziat să califice situația drept pandemie și a eșuat în armonizarea ripostei internaționale.
În fața "cacofoniei" Covid-19, "există un dirijor?", se întreabă Antoine Flahault, directorul Institutului pentru sănătate globală al Universității din Geneva, în revista medicală The Lancet.
În condițiile în care există un consens internațional privind închiderea școlilor, a magazinelor și a altor activități și carantinarea a orașe sau chiar regiuni întregi, OMS nu spune exact când trebuie să intre în vigoare aceste măsuri și nici în ce ordine. "OMS rămâne uluitor de tăcută (...) asupra tuturor acestor chestiuni pragmatice", notează Flahault.
Un miliard în iunie
În așteptare, pandemia se accelerează. Într-un interviu publicat la jumătatea lui martie de Fortune, trimisul special al OMS, David Nabarro, spunea că se așteaptă la "un miliard de cazuri în iunie", în ritmul actual.
OMS a declarat urgența internațională la sfârșitul lui ianuarie, dar de-abia după ce a calificat situația drept pandemie, în 11 martie, a fost lansată mobilizarea planetară.
Virusul SARS-CoV-2 își făcuse deja cuibul în Europa, cu peste 630 de morți în Italia. De atunci, a ucis peste 20.000 de oameni în lume și peste o treime din umanitate este în carantină, cu sectoare întregi ale economiei stopate.
Unii acuză OMS că a întârziat alarmarea pentru a nu strica relațiile cu China, în continuare din ce în ce mai activă în diverse instanțe ale ONU.
"Deși este larg acceptat că răspunsul Chinei a fost opusul transparenței - guvernul subestimând numărul de cazuri și intimidând avertizorii - directorul general al OMS a aplaudat transparența Beijingului”, explică Joe Amon, profesor de Sănătate mondială la Universitatea din Drexel.
Acționând în acest fel, "OMS a dat semnalul că epidemia ar putea să nu fie atât de gravă", estimează el.
Riscul alienării Chinei
Alții, precum ONG-ul Human Rights Watch, consideră că influența Beijingului a determinat OMS să ignore în mare parte consecințele asupra drepturilor omului ale măsurilor drastice adoptate de China.
La Geneva, șeful OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a respins toate criticile, asigurând că nu "consideră nimic din ce vine din partea statelor membre drept o presiune".
"A-ți aliena China încă de la început subliniind erorile ar fi fost o greșeală", spune Ann Lindstrand, specialist în vaccinare al OMS.
Mai mulți experți consideră că Beijingul ar fi trebuit să alerteze mai devreme OMS, în momentul primelor cazuri din noiembrie, și nu la finalul lui decembrie. "Dacă am fi știut la acel moment că se întâmplă ceva, acest lucru ar fi putut crea o diferență enormă", subliniază Roland Kao, epidemiolog britanic.
Dar, în orice caz, "OMS nu poate obliga guvernele să-i urmeze recomandările, deoarece guvernele nu-i oferă acest tip de autoritate", arată și Suerie Moon, co-director al Centrului de sănătate globală al Institutului de înalte studii internaționale și dezvoltare din Geneva.
3
3
